Thursday, September 22, 2016

O poveste de toamna...

Vorbele nu au nici o valoare daca nu sunt sustinute de fapte,trebuie sa meriti tot ceea ce primesti si ca tot ceea ce vine usor se va duce la fel de usor.Roata mereu se intoarce mai devreme sau mai tarziu,cand te astepti mai putin.Daca nu ti-ai invatat lectia,o vei trai iar si iar pana o inveti.Nu trebuie sa asculti gura lumii,ci vocea ta interioara.Trebuie sa ramai fidel credintelor tale,indiferent daca asta inseamna ca vei ramane singur.Oamenii sunt langa tine cand le este greu si au nevoie de un sprijin,dar dispar cand le este bine.Toti oamenii care sunt aparent rai,au fost candva raniti la randul lor.Dimineata de dupa o noapte grea si plina de lacrimi,aduce mereu un strop de speranta.Fara Dumnezeu in suflet nu poti realiza nimic.Tot ce ramane dintr-o iubire,sunt momente care se transforma in amintiri,si apoi in poze uitate pe undeva intr-un sertar.Banii nu aduc fericirea,trebuie sa te iubesti pe tine insati ca sa poti oferi iubire.Oamenii se ascund dupa masti,fiindca inauntrul lor sunt niste copii,carora le este teama ca nu vor fi acceptati.Fiecare se naste cu un scop,si ca nimic nu este intampator.Singuratatea de multe ori este benefica si necesara,uitarea este o binecuvantare.Lacomia se plateste cu lacrimi si sudoare,nu poti sa ceri daca nu oferi ceva la fel de valoros.Fericirea pe care o simti cand ajuti un om,este inestimabil mai mare decat cea pe care o simti cand iti cumperi o pereche de cizme.Ne nastem si murim singuri,daca nu iti gasesti un scop si o vocatie in viata ai trait degeaba.Dragostea parintilor este nemarginita,si este esential sa iti petreci timp cu tine insuti.Doar prin puterea exemplului poti ajuta oamenii,abia dupa ce te ajuti pe tine.Nimic nu este intamplator,si ca pe toti oamenii ii intalnim cu un rost.Un prieten adevarat va fi langa tine si la bine si la greu,iar atunci cand te scufunzi in namol iti va intinde o mana.Sunt oameni saraci care sunt mult mai bogati decat cei care poseda averi.Este mai important amintirile acumulate,momentele traite decat momentul in care esti in varf.Fericirea nu este o stare perpetua,constanta,ci este formata din momente efemere.Moartea nu este un sfarsit,ci un nou inceput,adevarul te elibereaza si te face sa te redescoperi pe tine insuti.O relatie inceputa cu o minciuna,se va sfarsi in noroi,viata e o sarbatoare si ca trebuie sa fim recunoscatori pentru toate darurile minunate primite.Atunci cand simti iubirea lui Dumnezeu,nimic nu te mai poate dobori.Fiecare are o comoara ascunsa in el,trebuie doar sa vrea cu adevarat sa scoata la suprafata lumina de sub straturile de intuneric.Oamenii te vor manipula atat cat vor putea,cand vor vrea sa obtina ceva de la tine.Suntem atat de mici in universul acesta mare incat doar maretia sufletului nostru ne poate face sa crestem.Dragostea adevarata este atat de puternica incat te poate face sa muti munti pentru persoana iubita.Te poti indragosti de cineva la prima vedere,dar dragostea adevarata se cladeste in timp.Asteptarile de la ceilalti sunt calea cea mai sigura spre suferinta.Iubesti un om pentru ceea ce este si nu pentru ceea ce are.Atunci cand iti doresti ceva cu adevarat te poti ridica de jos si sa o iei de la inceput de o mie de ori.Niciodata nu vei fi placut de toata lumea la fel cum nici tu nu vei placea pe toata lumea.Trebuie sa ne educam copiii sa fie fericiti,sa le dam aripi sa zboare dar si motive sa se intoarca acasa.Atunci cand faci ceva ce iti place nu este niciodata timp pierdut.Daca nu renuntam la ego-ul,nu vom fi niciodata fericiti,fiindca el aduce doar o multumire temporara,putem iubi doar atunci cand ne dam masca jos si ne dezbracam sufletul in fata celuilalt.Degeaba le cerem celorlalti sa ne faca fericiti fiindca fericirea o gasim in noi.Valoarea nu ti-o dau banii,ci caracterul,felul in care te porti cu ceilalti.Atunci cand ai puterea de a-ti infrunta trecutul,gasesti si curajul de a-ti desena un nou destin.Iubirea adevarata nu plange,nu loveste,nu impune,nu este razbunatoare,nu cerseste fiindca iubirea adevarata este libertate.Viitorul depinde de ceea ce faci astazi,tu esti singurul responsabil pentru fericirea sau nefericirea ta.Orice om pe care il intalnesti are un scop in viata,si o lectie sa te invete.De multe ori cand iubesti trebuie sa gasesti puterea da a-i da drumul omului de langa tine.Este cea mai mare greseala sa permiti ca fericirea ta sa depinda de o alta persoana.Vulnerabilitatea este o dovada de putere si nu de slabiciune,Dumnezeu e iubire.Fericirea e un sentiment dificil de atins si usor de pierdut,dar se merita incercarea de a-l atinge.Vor fi zile in care te vei intreba daca ai luat deciziile corecte,in care vei vrea cumva sa te intorci la trecutul care iti face cu ochiul,vor fi nopti in care fata de perna va fi prea uda din cauza lacrimilor tale,dar in final intr-o zi te vei trezi cu fata la soare.Si vei simti ca in sfarsit viata ta are un sens si ca parca intrezaresti cumva cararea aceea,care duce sus in varful muntelui,si vei stii ca esti pe drumul cel bun.Fericirea nu se obtine de azi pe maine,fericirea este o decizie,un gand,o atitudine,este pace interioara,este un apus de soare,fericirea este atunci cand ai incredere in Dumnezeu si stii ca orice ti se va intampla este spre binele tau.Fericirea este optimism si speranta,este iubire fata de aproapele,fericirea este iubire de sine.Daca ai stii ca mai ai doar o zi de trait,ai mai face ceea ce esti pe cale sa faci?Deschide-ti inima si priveste inauntru.Ce vezi?Oamenii puternici sunt aceia care nu fug de iubire,care nu se ascund in globul lor de cristal unde nimic nu ii poate atinge,oamenii puternici sunt aceia pentru care vulnerabilitatea este o virtute,aceia care multumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce le ofera,care au incredere in calea lui si vad ceva bun in orice li se intampla aparent rau,oamenii care nu fug de greu si realizeaza ca increderea este singura cale spre fericire...





O clipa de toamna...

A mai trecut o zi,e toamna dupa toamna,si tot asa mai multe toamne ani la rand.De mult n-ai mai vazut zapada doamna,acum vezi zi si noapte frunzele cazand.Prin parc trec pasi nepasatori si toate,imi par desprinse parca din trecut.A mai trecut o zi,o clipa,toamna esti aici!As vrea din urma cerul sa ne ajunga,dar vom trai batrani,la infinit.Aceeasi viata lunga,aceeasi toamna fara de sfarsit.E un timp frumos de toamna ruginie,sunt stranse roadele de pe campie,dar dupa cum au tot prezis prorocii,un alt guvern va numara bobocii.Pe drum mergeam alaturi,cu a toamnei melodie,tacuta se lasase cu seara peste vie,prin codrul de rugina,simteam acelasi freamat in suflet ca invie.Era un susur dulce si ce frumos cantand,un cant ce in inimi se nascuse si apoi tot ele ni s-a frant.Am stat sa ne petreaca prin toamna,cand clipa vesniciei mi-o dai cu o privire.De ce in umbra glasul parea o amintire?Frunza de toamna de culoarea ruginie,toamna,toamna aurie,ninge cu frunze ruginie.Ai adus peste campie si zile cu ploile cernite.Iar acum eu v-am lasat ca de toate am uitat,si din nou la hibernat.Doar pentru o clipa,lasa-ma sa visez.Da-mi mana doar o clipa,si vino cu mine in tacerea noptii,si linistea ce ne-nconjoara.Inchide ochii,si haide sa ne lasam purtati,departe printre norii cenusii.Lasa-ma sa iti spun incet si duios „Noapte buna”.Ne vom trezi intr-un vis,departe de lume.Cand vine dimineata,sa iti arat prima raza de soare,prin ochii mei,si sa simti adierea vantului,prin parul meu.Pentru o clipa,fii ingerul de floare,petala de culoare,si lacramile sa le facem iubire,si sa cantam cu vantul melodia vietii.Sa dansam cu soarele,si sa simtim cu sufletul,sa invatam sa vedem minunile,sa credem in ele,si nu in ultimul rand,sa speram.Vino sa zburam departe de realitate,pentru o clipa,doar pentru o clipa.Nimeni nu-si va aduce aminte de tine.Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima in cuvinte,tot ceea ce simti despre intimplari,ori despre fiecare pala de vint care ti-ar rastogoli azi sufletul.Ma ascund de oameni si de degetul lor aratator,facand suma infringerilor si biruintelor mele.In gradina mea am regasit si unele taceri,pline de curaj,in cuvinte rostite deplin,cinstit.Iar eu,chiar privesc in ochi,fara teama,destinul.Opreste-te pentru o clipa si priveste in jur,vezi cine te iubeste cu adevarat.Fii sincera cu tine si vei vedea ca sunt oameni care doar pretind ca tin la tine.Opreste-te pentru o clipa si gandeste,la acele fiinte din viata ta care te iubesc neconditionat.Oamenii se ascund,pentru ca asa vor,rostesc cuvinte pe care nu le simt si pacalesc sufletele naive prin gesturi frumoase.Sufletul tau e pretios,acolo ai tot ce e mai  frumos,bunatate,iubire,respect,intelegere,speranta,incredere.Nu lasa pe nimeni sa ti le fure.Ce vei face depinde de tine,tu decizi,iti dai sansa sa traiesti in sinceritate si respect.Desi nu avem timp sa ne oprim macar o clipa si sa cugetam frumos la acest anotimp.Un anotimp cantat si elogiat de toti marii nostri poeti.Un anotimp  amintit de marii scriitori,un anotimp care te face sa simti cu adevarat mirosul naturii.Imi aduc aminte de copilul din mine,de linistea din apropierea iernii,de frunzele miscate de viteza vintului,si apoi,liniste.Acolo chiar traiesti,la pas,ca mai nainte,aceeasi banca in frunze,un luminis in mine,ma indrept incet spre mine si sufletul mi-l caut,vreau sa-mi ridic privirea,orice vroiesc ramine indeplinit pe sfert.Scoboara noaptea,imi pare veche luna si steaua ce se arata,si fara glas,cu luna,si eu m-am ridicat.Ei,e toamna!





Se schimba timpul,se schimba si oamenii...

Oamenii se schimba,daca vor,si sa fim prieteni.Oamenii se schimba insa exact atunci cand nu ii privesti.Cei mai dificili si nesuferiti oameni pe care i-am cunoscut vreodata,ascundeau in ei cei mai adinc raniti copii.Cand ma pot conecta cu oamenii din jurul meu la nivelul acelui copil se intimpa miracole,miracolul e transformarea.Reamintirea a ceea ce ne-am nascut sa fim.Viata are un sens,sa regasesc lumina din mine.Oameni sunt diferiti,lenosi,egoisti,laudarosi,mindri,profitori,si multi altii.Fiecare persoana are calitatea sau viciul care il caracterizeaza,care il face altfel in societate.Sunt care le au pe toate,fapt care stirneste antipatie pentru cineva si interes pentru altii.Un prieten iti e calauza in viata,e cel ce te incurajeaza,ce crede in tine si te sustine in ceea ce faci si cel ce iti respecta personalitatea.Prietenia ce nu se bazeaza pe sinceritate,intelegere,si libera exprimare,devine cu timpul prietenie de forma.O prietenie nu exista fara certuri si neintelegeri,si numai daca trec peste ele cu usurinta aceasta rezista in timp.Fii tu insuti,dar nu lasa mindria sa te domine.Oamenii se schimba,si doar cand trec prin greutati,boli,moarte,dar si atunci nu o fac radical,ci partial,unii nu se schimba deloc,altii in bine,ceilalti in rau.7 ani de acasa,sunt foarte importanti,asta e temelia.Cand caracterul unui este unul slab,este usor influentat,daca a uitat astea,barca lui se scufunda.Oamenii se mai si schimba,depinde de situatiile din viata lor.Omul ia ce i se potriveste,ce poate duce,combina toate formindu-si caracterul.Cu trecerea anilor,e greu sa mai schimbi un om.Saminta se planteaza primavara,nu toamna,oamenii se pot schimba daca au o motivatie corecta si dorinta puternica,dar atit timp cit suntem imperfecti va trebui sa luptam cu unele trasaturi de caracter nedorite,sau cu unele slabiciuni.Exista atatea prejudecati si steriotipuri incat unele sunt chiar forte enervante.Stim ca omul dupa o anumita varsta nu mai poate fi modelat,de catre atii,iar acesta merge in viata cu convingeri sau teorii total gresite,si totul pentru ca asa vrea,sau pentru ca e ferm convins ca e asa si nu altfel.Cred ca totul se intampla cu un motiv,oamenii se schimba,sa inveti sa nu ai incredere in nimeni in afara de tine si,uneori,totul se schimba.In viata noastra apar multe schimbari,dar schimbare este,oare,criza.Nu,in cazul in care avem mijloacele de a schimba experienta schimbarii,cand totul se schimba,schimba totul!





Nu fa risipa...

Ca om,gandeste,ti s-a dat o viata in lumea aceasta,ti se pare totul trecator,zadarnic,bucura-te ca-n aceasta lume ti-ai gasit un rost.Iubesti viata?Atunci nu risipi ca un nesabuit timpul,caci din timp este facuta viata!Dind fiecarei clipe pretul ei,nu te risipi,nu-ti pierde anii in zadar,patrunde in viata gasind fiecarei clipe eternitatea ei.Nu putem fi stapinii vietii noastre,decat in masura in care ne stapinim noi insine pe noi.Nu te lasa dus de vint,caci vintul trece.Urmeaza-ti calea,tinta inainte,nu te lasa infrint,fii calm in suferinta,si ia aminte,in lupta,avind sufletul cald si inima buna,vei supravietui.Intrebator privesti in urma,in trecut,nu risipi in zadar,timpul aici daruit tie,ramai linga Isus,ca sa traiesti o vesnicie!Nu-ti risipi din viata,nici un minut macar,nu-ti da comoara scumpa,pe lucruri in zadar,nu-ti pierde al tineretii timp scurt si fericit,nu-ti arunca un aur pe veci ne-nlocuit.Nu-ti ruina puterea,nu-ti da tot ce-ai mai bun pacatului si poftei,si traiului nebun.Ci da-i vietii tale,cel mai inalt folos,din anii tineretii urmeaza-L pe Hristos,prin El vei fi intre oameni un om desavirsit.Nu-mi place risipa si fac tot ce pot s-o evit,nu mereu imi iese, dar mereu incerc.Evident,asta despre risipa de mincare sau de alte feluri,vreau sa va dau cateva idei doar pentru a evita risipa.Am de mult in minte subiectul asta,insa cu timpul am constat ca nu toata lumea il practica.Exista o lege nescrisa a naturi care spune asa,nu fa risipa!Dar omul,omul a hotarat ca el este mai presus de natura,ca lui i se cuvine totul!Dar radacinile sunt esenta,cine le ignora,nu fa risipa de nici un fel,desertaciunea vietii.Pret de o clipa,de fericire,sa nu faci risipa,simte iubirea de viata cum pluteste in aerul parfumat de toamna.Nu merita sa faci risipa de timp si cuvinte,caci trec in graba anii tineretii,si ce a fost nicicand n-o sa mai fie.Nu face ca sa iti consumi trairea,cu dor ce trece si visari desarte,caci,la final,adoarme greu simtirea,si-un strat de lut de totul te desparte.Totusi,de vrei sa scrii,indreaptati gandul spre Cel ce-a scris cu degetul in piatra.El,Cel Dintai,a ticluit cuvantul,si viata a facut,si buna fapta.Sa scrii de frumusetea vietii,caci nu vor trece anii tineretii,totul mai minunat are sa fie.Pentru noi si pentru generatiile ce vor sa vina,pentru o viata buna,pentru un cer senin,inchide robinetul,stinge becul,da-te jos din masina,e poate ultima sansa,e poate ultimul ceas.Ce altceva s-ar mai putea face pentru o lume mai buna,ce ai facut tu in ultimul timp pentru a te apropia mai mult de natura?Aminteste‑ti,ai o singura viata,doar una,ai fost creat pentru Dumnezeu,nu‑ti risipi viata.Sa faci un lucru bun,e de multe ori o risipa de timp,jumatate din viata o pierdem incercand sa descoperim ce anume sa facem cu viata.Viata nu e suficient de lunga ca sa o risipim...



Ceea ce ramine...

Viata este ca o oglinda,daca zambesc,oglinda imi intoarce zambetul.Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine.Ma doare foarte tare in ce hal a ajuns America.Dupa cum bine stim noi toti formam o tara,dar ce sa mai spun de generatia de copii in care acum traim.Parca lumea e intoarsa pe dos,parca eu nu mai sunt stapana pe simturile mele si totul in jur ia forme murdare,asa e felul meu de a ma exprima,de a simti,de a trai si cred ca ma sufoc in lumea asta asa de poluata.Uneori simt ca ma sufoc mai mult ca un pui care simte ca este pe moarte.Sunt atat de trista in balonul meu de sapun,incat lumea de afara pare doar o pictura stearsa.Nu pot sa inving teama asta de aer poluat si de lume.Uneori diferite experiente,anumite persoane ne distrug complect.Imi lipseste aerul,simt ca ma sufoc in lumea asta mare,simt un gol imens in suflet ma simt ca ma pierd pe drum.Oamenii se gandesc prea mult la lucrurile care nu conteaza,la cele fara substrat,fara valoare si de cele mai multe ori fara finalitate.Oamenii se schimba,isi indoaie coloana vertebrala,se muleaza pe cele mai urate situatii,ingenuncheaza,isi ingroapa sufletul cu buna stiinta in pamantul pe care mai apoi il batatoresc.Sunt slabi,sunt mici,niste urme parasite care-si uita rostul si calatoresc ca niste umbre fara sa inteleaga de ce si fara sa-i intereseze.Ei se gandesc prea mult si aproape intotdeauna la ce vor ceilalti,la asteptarile celor de langa ei si prea putin la propria persoana.De asta esueaza,niciodata nu au curaj si nu isi asuma responsabilitatea.Pentru ca e mai usor sa faca ceva din dorinta celorlalti.E mai greu sa visezi,sa te lupti sa obtii,sa pui in practica,sa-ti asumi propriile decizii si sa-ti infrunti propriile convingeri.Oare se va mai intoarce poporul inapoi la principiile pe care le-au avut de altadata?Oare vom realiza ca in asa situatie mizerabila nu se mai poate?Stiti de ce ma doare?pentr-ca am si eu o fica in care drogurile o tin stapanire,boala asta mentala distruge tot din jur,pe tine,familia si societatea in care traiesti.Nu am crezut eu vre-o data ca trebuie asa de mult sa ma lupt cu aceste probleme,dar in fiecare zi parca ma iau cosmarii cand vad atitea tineri ce si-au distrus viata,datorita drogului,alcoolului,sexului si pornografiei.Stiu santem o tara libera,dar aceasta nu inseamna sa se impuna si reguli,dar ele nu se mai executa ci se muta.Nu traiesc cu castile de radio la urechi sa pretind ca nu ma intereseaza nimic,si sa stau asa de indiferenta de tot ce se intampla in jurul meu.Mi-e dor sa stau departe de lumea asta nebuna si sa privesc apusul de soare,si nimeni sa nu ma vada.Traiesc,vad,ascult la problemele celor ce sufar,dar pana cand?Mi-am dat toata silinta sa fiu un model de urmat atat copiilor mei cat si societatii,am fost inconjurata de oameni buni si rai,am stiut sa fac deosebirea intre alegeri,am invatat,am icercat si eu una si cealalta,m-am informat de una si alta,dar nu am reusit inca sa inteleg multe,de ce trebuie sa suferim si pentru altii.Nu e destul ca suferi indeajuns pentru bolile tale,mai trebuie sa fim legati ca de-o sfoara,"toti pentru unul,si unul pentru toti"Ori cum imbatranesc si nu stiu daca voi mai vedea eu vre-o rezolvare,dar vreau sa imbatranesc frumos ca sa pot fi si eu de folos.Intr-o lume in care oamenii sunt tot mai nefericiti si negativisti,tu poti face o diferenta prin atitudinea pe care vrei s-o ai.Nu astepta momentul in care vei avea lucrul dorit,ia momentul care iti sta acum in fata si fi pozitiv.Pare greu de crezut cand am fost obisnuiti numai cu lucrurile rele,dar daca stam bine sa ne gandim nemultumirea nu ne-a ajutat niciodata sa progresam.Dar de ce atunci sa nu ne scapam de ea?Eu vreau sa lupt pentru a da dovada de o experienta de viata mult folositoare mie si familiei cat si societatii in care eu traiesc.Cred ca este foarte greu pentru multi oameni sa traiasca o viata linistita si simpla cand sunt atatea lucruri care-i distrag de la ceea ce le-ar putea aduce pace.Sunt multi oameni care au uitat sa traiasca si asta se vede din modul in care isi traiesc vietile.Nu mai gasesc motive de bucurie in niciun lucru,cauta numai binele lor si au uitat ca undeva sunt oameni care nu au nici macar un acoperis deasupra capului.In loc sa-si faca timp pentru a mai zambi cuiva cu duiosie,ei se grabesc spre locul de munca cu privirea atintita in pamant.Cand au putin timp liber,il petrec in fata televizorului sau pe alte canale nefolositoare.Timpul mi-l irosesc atunci cand il petrec fara nici un rost,atunci cand fac lucruri care nu ma ajuta in nici intr-un mod.De aceea eu prefer sa-mi petrec majoritatea timpului facand lucruri semnificative.Astazi pune-ti in minte sa faci ceva semnificativ,de care sa-ti amintesti cu drag peste ani.Poate fi un gest mic,cum ar fi sa petreci cateva minute vorbind cu vreun vecin,un strain de pe strada,insa tot ceea ce faci fa din toata inima si cu toata dragostea.Nu ai vrea sa strangi multe amintiri de genul acesta?Atunci,leapada-te de tine si priveste in jurul tau.Sunt atatea lucruri bune care te asteapta sa le incerci.Invata-te sa fii creativ si intotdeauna gata sa aduci un zambet pe fata cuiva.Fa pe cineva trist sa zimbeasca,suna pe cineva pe care nu l-ai mai vazut de mult timp.Nu-ti irosi vremea,ci rascumpar-o.Timpul trece atat de repede si cu fiecare zi ne indreptam spre moarte.De ce nu ne-am aduna atunci comori in Ceruri prin modul in care ne traim vietile acum?Nu astepta momentul oportun in care vei putea face ceva bun,ci ia momentul pe care il ai acum si fa-l de neuitat.Nu am idee de ce sunt doar eu,singura pe drumul meu,mi-e si greu sa mai pun un vers cand ziua e numai un stres,vad numai in ceata,dar incerc sa fac pasul in fata,iar asta unul din acele momente care aparent ma depaseste,este care neaparat,obligat si fortat,trebuie sa le pasesc.Incerc si nu stiu de ce sunt condamnata sa traiesc o viata in criterie,iar la miezul acestei situatii simt ca-mi trebuie o scanteie,al zilelor mele necajite cand nu aveam nici glas,mai erau si zile cand aveam umor,in alte zile imi venea sa mor.Acum am puterea sa trec prin trecut prin gandul ce eu acum l-am strabatut.De lucrul tau altul se va bucura.Precum trec stele stralucitoare,de raza soarelui dimineata,asa vei trece si tu de aici,lasand toate.Dar,ce lui Isus ai facut,aceea va sta.Caci tu vei trece de-aici lasand toate.De lucrul tau,altul se va bucura,pe tine uitarea te va astepta.Chiar de-ai semanat,tu nu vei secera,altul de toate se va bucura.Tu credincios,ce bine ai luptat,sub grele sarcini tu nu te-ai lasat.Mai de pret este un pumn plin de odihna,decat doi pumni plini de truda.Fiecare zi in care ne trezim este o zi buna.Fiecare respiratie este plina de speranta,fata de o zi mai buna.Fiecare cuvant este o sansa de a schimba raul,in ceva bun.Dupa necazuri si pierderi,oamenii devin mai intelepti.Aduna omul si agoniseste,alearga mult din zori pana la apus.Dar nu termina,moartea-n graba soseste.Lasa-vei tot si toata osteneala,dincolo,nu-ti va mai fi de vreun folos,caci ce-ai facut,nimic nu se mai spala,de nu-L primesti azi pe Isus Hristos.Ca pasari vom zbura spre alte plaiuri,in Tara care-n veci o vom avea.Vezi,cum in zbor se duce timpul?Asa-au trecut chiar mii de ani,si noi vom trece toti,ca gandul,fara sa lasam urme macar.Asa se duce-o zi ca alta,si toate trec,in graba vine si sfarsitul intregii noastre omeniri.Intreaga noastra zbuciumare,de lupte,munci si grijuri mari,se pierde toata-n lumea mare,a celor slabi si-a celor tari.De ce-ai venit in lume,si atat de mult te-ai chinuit?Chiar viata ce ne pare scumpa,e o naluca-n negura,peste mormant.Cel ce-a umblat in drumul drept,in pace-o sa se culce,iar somnul lui,pe veci,va fi senin,lin si dulce.Sa-ti fie mai usor,gandeste-te acum la viata ta,gandeste-te cum e?Ti-ai pus vreodata-n taina,mareata intrebare?In toamna sufleteasca,ce-aduni tu in hambare?Caci universul are o lege neschimbata,ce semeni vei culege in toamna ce te-astepta!Ar trebui sa invatam ce fel de comori sa strangem,si unde sa le depozitam.Inima ne-o legam de bogatii,nu avem cum sa le luam in vesnicii,le vom lasa pe acest pamant,alergam,nu ne oprim,nu ascultam,si apoi murim.Si daca moartea cu aripa,cea neagra azi ti-ar sta in drum,nu vezi tu om,acum e clipa,sa lasi tot,si sa te pregatesti de drum.Cu ce cuvinte-ai strans de ieri,te duci spre vesnice taceri,cu ce talanti ai castigat,te-ntorci la Cel Ce ti i-a dat.De-ai invatat ceva traind,la crinii campului privind,sau corbii care n-au granar,vei sti sa nu alergi in zadar.Doar cand inveti sa nu-ti aduni,comori ravnite de nebuni,abia atunci vei sti mereu,sa-ti strangi comori spre Dumnezeu!Cea mai frumoasa strangere este in psalmul 119:11"Strang Cuvantul Tau in inima mea,ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta"Cum trece roua,cum sboara norii,si altii vin,cum piere-un sunet,pe-aripi de vint,asa trec toate,pe-acest pamint.Fiori,patimi,si trai,au toate,o cale si un sfirsit.Ai uitat sa privesti cerul,sa vezi dimineata zori,cum dispare norii,infrangerea nu este niciodata fatala,ceea ce ramane in ultima instanta este curajul,caracterul este ceea ce iti ramine atunci cand ai pierdut tot ce poti pierde.Ai uitat ca viata trece,ca ce-a fost numai revine,trebuia sa stii ca viata e facuta s-o traiesti,ziua,noaptea,dimineata.Cat timp pe pamint mai esti,ceea ce ramane in urma ta,nu e ceea ce afisezi in fata oamenilor,ci ceea ce scrii in sufletele lor.Daca nu crezi ca fiecare zi e frumoasa incearca sa pierzi una.Ceea ce da valoare vietii si ceea ce ramane este ceea ce facem pentru Domnul.Stiu,astea sunt lucruri stiute de toti,zic eu acum,dar multi dintre noi le uitam sau nu le dam importanta,zi de zi...