Thursday, April 14, 2016

Bucuria de a darui,si bucuria de a primi...

A darui este in firea intregului univers.A accepta darul este a doua natura a intregului univers.Nu intoarce spatele celui care vine sa-ti povesteasca necazul sau,pentru ca el are nevoie in acele momente de puterea si linistea sufletului tau.Si mai ales,nu uita niciodata ca puterea de a darui vine de la Dumnezeu.Zgircenia vine de la ego.Dumnezeu ne face sa devenim desavirsiti.Egoul ne impurifica si ne umple de ignoranta si suferinta.A darui inseamna a te deschide precum o floare cind este atinsa de razele soarelui.A fi zgircit inseamna a te inchide in mizeria si in intunericul carnii tale.Ceea ce ne impiedica sa exersam daruirea este egoul.Simtul eului,impurificat de dorintele infinite ale placerii si comoditatii este o povara imensa care nu poate fi indepartata cu usurinta.Soarele isi revarsa lumina si caldura asupra intregii lumi,dar nu poate sa imprastie un nor care ii acopera stralucirea.Tot astfel,atit timp cat egoismul invaluie inima omului,lumina lui Dumnezeu nu poate sa straluceasca.Cine doreste sa-si imbunatateasca puterea de a darui,care in ultima instanta inseamna sacrificiu de sine,trebuie sa indeparteze egoul.Egoul poate fi depasit prin purificarea mintii si dezvoltarea puterii de a iubi.Puterea de a iubi poate sa creasca exersind daruirea.Sa presupunem ca este imposibil sa ne daruim tuturor in mod egal.Ei bine,atunci nu ne impiedica nimeni sa ne daruim cu totul fiintei pe care o iubim.Daca daruirea nu poate fi considerata o cale spirituala in sine,trebuie sa remarcam,ca absolut toate religiile si scolile spirituale din intreaga lume fac trimitere la daruire.Un alt mod de a actiona este acela de a darui totul.In clipa in care esti capabil sa oferi tot ceea ce ai,si nu numai o parte,fara a te gindi la o rasplata imediata sau viitoare,in aceeasi clipa ai invins orice manifestare,ai devenit absolut liber.Daruind,egoul este complet depasit.A darui si a primi sunt doua actiuni complementare.Niciodata nu poti sa primesti mai mult decit poti sa dai.Pamintul ne daruieste permanent hrana pe care o mincam.Cerul ne daruieste tot timpul aerul si lumina sa.Copacii,pasarile,animalele,pietrele ne daruiesc permanent cate ceva,ba uneori chiar propria lor existenta.Orice relatie implica actul de a darui si de a primi.Daruirea atrage dupa sine primirea,la fel cum primirea atrage dupa sine daruirea.Ceea ce merge in sus va trebui sa coboare la un moment dat,la fel cum ceea ce pleaca de la noi va trebui sa se intoarca mai devreme sau mai tarziu.De fapt,tot ceea ce este cu adevarat valoros in viata nu face altceva decat sa se multiplice continuu atunci cand este daruit.Actul daruirii trebuie sa fie plin de bucurie,iar starea mentala ar trebui sa fie una de continua fericire odata cu fiecare act de daruire.A darui sta in capacitatea noastra de a oferi si a ne darui binele celorlalti,fara insa a astepta sau a pretinde ceva la schimb.Binecuvantati sunt cei care pot oferi,fara sa-si aminteasa,si pot primi fara sa uite.Nu este vorba despre acel gen de cadouri pe care uneori nici nu te mai bucuri ca le oferi,pentru ca ai obosit alergand prin magazine dupa ele.Ma refer la darurile pe care le facem mereu,in fiecare zi,cand avem ceva de oferit,cand credem ca cineva are nevoie sa primeasca ceva,indiferent daca merita sau nu.Daruri marunte care nu necesita vreun efort,dar care pot valora foarte mult.Un dar adevarat si usor de oferit,e acela care vine din suflet,pe care il oferi cu bucurie si care,prin faptul ca l-ai oferit iti aduce implinire si multumire.Poate fi un zambet,un gand bun sau o incurajare.Chiar si un umar pe care un prieten are nevoie sa planga,poate fi un mic dar,daca il oferi la momentul potrivit.Poate ca el nu are nevoie decat sa-i acorzi putina atentie si sa-l asculti.Este posibil ca ceea ce oferi sa ajunga la persoana care primeste intr-un moment in care simte ca nu mai are nici o speranta,si nici o bucurie.In astfel de clipe,darul tau poate deveni ceva extrem de valoros,o mica raza plapanda,se poate transforma intr-o lumina stralucitoare care da acelei fiinte puterea sa continue,sa mearga mai departe.Simplul fapt de a darui fara a astepta recunostinta,cred ca ne poate face mai buni,mai atenti la noi insine si la ceilalti.Cand daruim ceva din suflet impartasim cu ceilalti cate ceva din ceea ce exista in noi.Sunt convinsa ca toti avem mereu ceva frumos de daruit,doar ca de multe ori nu suntem constienti.Partea mai frumoasa este,daruind,ne va veni mai devreme sau mai tarziu randul sa primim.Traim intr-o lume in care oamenii au uitat sa ofere,sa iubeasca,sa multumeasca,ba chiar si sa zambeasca.Darul sa vina din inima,sa-l oferi cu drag si cu placere,din sufletul tau,atunci vei simti acea multumire,acea bucurie launtrica de a oferi.Nu judeca fiecare zi dupa recolta pe care o culegi,ci dupa semintele pe care le cultivi.Bucuria de a primi ne ajuta sa descoperim bucuria de a darui.Fa din viata ta un dar.Aminteste-ti mereu ca tu esti darul!Fii un dar pentru oricine care-ti intra in viata si pentru oricine in a carui viata intri.Sa nu intri in viata altuia,daca nu poti sa fii un dar.Fiecare persoana care a venit la tine a venit ca sa iti aduca un dar,si apoi sa primeasca un dar.Primindu-l,el iti da tie un dar,darul de a trai experienta si implinirea lui.Fa din fiecare moment al vietii tale o revarsare de iubire si daruire.Foloseste fiecare clipa ca sa gandesti gandul cel mai inalt de daruire,sa spui cuvantul cel mai inalt de infaptuire,si sa faci fapta cea mai inalta.Ma bucura darurile,dar o bucurie cu totul aparte,apare in suflet atunci cand daruiesti.Bucuria de a darui,poate fi o adevarata binecuvantare pentru oricine dintre noi.Toata viata ni se va transforma din momentul in care nu mai conditionam daruirea,de tot felul de alte asteptari.Saracind in asteptari,ne vom imbogati in bucuria de a darui.Cand daruiesti din timpul tau altora,cand intinzi o mana cuiva care are nevoie disperata de ea,abia atunci incepi sa traiesti...