Cremes a la Raveca…

Linge-te pe bot.Toate sunt facute din ochi.

Vizita lui Alice si Mark…

Fetita mea cea mica,mezina,Alice,a venit cu sotul ei Mark,si ne-a vizitat.Dupa luna de miere,numai cu Dumnezeu are putere.Mami iti doreste multa sanatate,fericire,si cu Domnul inainte.

De atunci,28 de ani…

Au trecut 28 de ani,de atunci,si va port mereu in gand.Nu pot uita vreodata,de tot ce sa intamplat,daoar Iubirea aratata de Isus,m-a mangaiat.Hai vino langa mine,aseaza-te jos,si vreau sa-ti spun,ca sunt un om,dar prin gratia Lui,biruitor.Multe nu trebuie sa-ti spun,ca ma cunosti,din atata efort,ce doar eu il port.Am depus efort sa ma suport,si acum am ajuns unde niciodata nu am mai ajuns.Am ajuns la 65 de ani,si azi se implinesc 28 de ani,de la tragedia fratelui meu Utu.Viata trece,si ne miram,de ce se intampla atatea.Sa nu simti tristetea,sa nu iti simti sufletul care ar vrea si el sa fuga,satul de lacrimi.Atunci cand zambesti,zambetul e doar unul aparent.Trece fiecare zi fara sa simti nimic,decat amaraciune,un gol in suflet,o durere.Si cuvintele ma dor cumplit.Le simt cum se zbat in mine,cum ma ranesc,as vrea sa smulg din mine ceea ce imi face atat de mult rau.Cu toate se obisnuieste omul,dar putem vreodata sa ne amelioram durerea?Si-ajungem sa spunem ca e bine asa cum e,cand,de fapt,e rau.As vrea,si cate n-as mai vrea,sa pot sa fac un pact cu viata.Vreau sufletul meu sa zboare si zborul lui sa fie spre inaltimile acelea mult dorite.Sa inchid ochii si realitatea sa nu mai existe.Port clipele de viata,ma rascolesc si-mi fac sa vibreze fiecare particica a fiintei.Ma inalta pe bolta unui Cer ce apartine celor mai intense sentimente.Si,de-acolo,de sus,realitatea ma prinde si ma arunca in prapastia in care sunt prizoniera,si evadez,iar si iar.Fug de realitate gasindu-mi refugiul in pret de o clipa.Dar este totul o pacaleala,uneori.Crezi ca poti s-o pacalesti si sa-i furi marunte clipe de fericire.Joci cinstit mereu,si incerci,poate,uneori,sa mai joglezi un pic,crezand ca,poate,obtii ceva mai mult.Si daca reusesti,si-ti traiesti clipa furata,crezi ca poti s-o faci din nou,sa furi o alta clipa.Dar nu-ti reuseste la nesfarsit.E un sentiment care ma incearca acum,imi curge sufletul prin cuvinte.E trist,stiu,dar nu cersesc.Avem capacitatea de a ne ridica de jos si de a merge mai departe pe drumul vietii,si ne prefacem ca e bine chiar daca nu e,doar de dragul unei vieti.Sunt clipe,neasteptate,cand viata iti arata o cale,una total diferita de celelalte,care te duce la ceva aparte,intr-un loc in care iti dai seama ca e esenta vietii.Azi imi vad de viata,pentru ca asta fac de fap.Nu timpul vindeca toate ranile,ci Iubirea.Timpul ne ofera doar posibilitatea de a uita temporar de suferintele noastre.Doar Iubirea vindeca total.Pierderea si cinstea,sunt foarte dureroase.Nu te compara cu nimeni,si nu astepta de la nimeni nimic.Esti in control cand ai atitudine si efort!Acum nu mai am nimic,si nu mai astept nimic.M-am pus jos,si Iubire am primit,sa va iubesc pe voi,toti.Nici o discriminare,toti suntem cu valoare,dar Iubirea e cea mai mare.Niciodata nu am sa uit de unde am plecat,si cum am venit aici,in tara unde curge lapte si miere,dar,e doar o parere,ca nu mai exista,nici-o miere.Placere fara miere,si sufletul tot cere.Eu de lapte m-am intarcat,dar de miere,nici nu mai vreau,vreau doar sa ma bucur,si sa fiu curat.Din nou m-am rugat,sa nu fac un pacat,nu vreau sa fiu blestemat.Am ajuns pana aici,mai un pic,si ma duc tot tiptic,si raman fara nimic.Multe in capul meu s-au spart,si multe le-am mai reparat,dar am ramas cu sufletul inghetat,de dureri ce m-au atacat,si nu le-am controlat,ca au fost de neimaginat.In amintirea tuturor celor plecati,si noi aici ramasi indurerati.Numele lor sunt scrise in cer,aici le ramane doar amintirea.

In toamna lui Octombrie…

In toamna anului 2024,lui Octombrie,cand toate ma intersectie cu abstractie,vin cu veneratie si nu vreau sa fac locomotie sau comotie de emotie,ci sa primesc o proportie de promotie in despotie.O frunza de notatie in functie de conditie,si in rotatie cu respiratie de Octombrie.In numele clipei si-al toamnei,ce tace ca prin farmec,si toamna ne-arata ca poate sa taca si sa treaca.Si-n numele frunzei eterne,cu lacrima frunzei si-a vietii,natura si cerul picteaza,luna lui Octombrie.Viata este o carte,pe care-o purtam cu noi.La-nceputul vietii,e doar cateva foi.Dar trecand prin viata,multe pagini adunam.Punem ganduri la prefata,si incepem cu copilaria.Scriem pagini multe,tot ce am trait frumos,dar si marunte lucruri,care au cam mers tot pe dos.Toamna vietii sa o-nvete,despre iarna s-o scriu mai tarziu.Iar pentru anii care vin,batranete fara chin.Viata mi-a fost adiere,am trait-o cu folos.Atunci cand va fi ultima fila,voi inchide cu-o stampila:Viata draga,te-am iubit.De la nastere si pan la moarte,dintre dulce si amar,viata e o carte,intr-un singur exemplar.Stinga-se a vietii viata flaca,in capataiul de la racla.Nu as schimba nimic din viata,de-a fi nici rau,nici bun,si nici nu am pacinica rabdare a omului de mult bun.A lumii vorbe,demult eu nu le mai ascult,nimic pentru mine ce pentru ei,e mult.Viitorul e un trecut,pe care,intors Il vad.Nu-ntreb de ce in lume nu ne e dat de soarte,noroc fara durere,si viata fara moarte.Am pus demult deoparte acele traume vechi,ce spun c-a vietii file au vecinic doua parti.A gandului lucire,si-a inimei bataie.Nu cer norocul,dar cer sa ma invat.Ca viata-mi pret sa aiba,si moartea s-aiba pret.Sa nu zic despre mine ce omului s-a zis:Ca-i visul unei umbre si umbra unui vis.Zadarnica,pustie si fara inteles,viata-mi nu se leaga de-un rau sau de-un eres.Pentru cei ce vor fi,las in urma o carte,cand si eu voi sfarsi,sub un veac de etate.Iar pentru cei ce-or veni,las in urma un gand,va mai fi doar un cuvant.Cu un rost sau anost,las in urma o floare,pentru cei ce au fost.Iar pentru cei ce-au crezut,ma inclin cu suspin,si multumesc din plin.Dar pentru cei ce citesc,din versuri,ceresc,va iubesc.Las un trandafir,tuturor ce-au mancat doar pelin,sa va mangaie lin,cu un ranjet subtil.Iar pentru Eternitate,las in urma o carte,cu versuri ciudate,intru libertate.Natura si cerul picteaza,tabloul numit vesnicie.Ca dragostea suprema pe pamant,e unica confesiune a anotimpului de toamna,dat de Cel prea Sfant.Am ajuns la o varsta in care privesc inapoi cu recunostinta,si inainte cu intelepciune.Timpul trece,iar viata devine mai pretioasa pe masura ce intelegem ca nu mai avem atat de mult din ea.Am invatat sa ma eliberez de lucrurile care nu mai conteaza,si de zgomotul lumii.Nu am rabdare pentru conflicte inutile,pentru oameni care nu respecta timpul si prezenta mea.Vreau sa ma inconjor de oameni care aduc autenticitate in vietile celor din jur.Oameni care au suflet,si isi asuma greselile si continua sa creasca.Apreciez fiecare moment si nu ma grabesc sa fiu cineva.Doresc sa traiesc cu sens si bucurie,sa apreciez fiecare clipa,fiecare zambet.Scopul meu este sa traiesc in armonie cu mine insumi,si sa imi pastrez constiinta linistita.Viata e scurta si pretioasa.Sa traim in pace cu demnitate si dragoste.Amin

Ramona la Washington DC…

Greetings from Wasington DC!