Du-te in truda ta,visule…

Du-te in truda ta,visule.M-am apucat si am cercetat toate lucrurile cu gand sa inteleg,sa adancesc si sa caut intelepciunea si rostul lucrurilor si sa pricep nebunia rautatii si ratacirea prostiei.Eclesiastul,cercetand lucrurile unul cate unul,ca sa le patrund rostul;iata ce-mi cauta si acum sufletul si n-am gasit.Din o mie am gasit un om,dar o femeie n-am gasit in toate acestea.Numai iata ce am gasit:ca Dumnezeu a facut pe oameni fara prihana,dar ei umbla cu multe siretenii.M-am cercetat,nu m-am certat,am gimicat aluat de mine preparat.All i’m sayin!Vreau sa ma cunosc mai bine,si fac competitie cu mine,chiar daca,sunt mai buna ca tine.Precis ca ai sa zici,s-o crezi tu,esti mai nebuna ca mine.Dar totusi vreau sa ma cunosc,sa nu-mi pierd timpul,cand umblu pe jos.Cu capul in nori,sunt de multe ori.Stiu cine sunt,si ce mananc,cateodata ma scobesc si in dinti,ca nu suntem sfinti.Am venit cu un scop,sa dau la lume frumos,cand ma doare la mijloc.Si cand ma duc,ma duc sa ma joc,ca viata oricum e un joc.Castig si pierd,ca pana la urma,pe toate le pierd.Un singur joc imi place sa ma mai joc,sa ma iubesc cu foc.Si la joc,ma intorc sa nu ma rastorn,sa raman fara horn.Cu cine sa fac competitie,toti au restrictie de intuitie,si raman cu perchezitie,de adjustitie.Asa m-a facut mama mea,si nu ma intereseaza ce zice lumea.Va dati seama,sa ajungi pana aici,cat a trebuit,intru-na sa te tot ridici,sa nu fi muscata de furnici.Si ma tot ridic,ca mananc tot ridichi,sa ma curete la rinichi,sa nu am pietri,mari si mici.Dar tot mai sus ma ridic,si cu usturici,mai sus de turturici,in tara unde este tot urzici.Nu vreau bici,nici besici,ca sufar si de tremurici.E greu sa mai rezistati,stiu,de pe pielea mea,ca e batucita,vai de ea.Sa va spun inca ceva.Nu ma iau dupa nimenea,cum imi astern asa dorm,om sa fiu,si tu domn,eu vreau sa ma schimb,doar atunci cand eu dorm.Ma intorc de pe-o parte pe alta,si competez cu cealalta.Am ascultat sfaturi de viata,ca ce te doboara,te pune din nou pe sfoara,ca si viata te masoara.Sfaturile de viata imi da mie peste fata,sa invat cum sa stau mai in fata.Acordul melodiei sufletului pierdut in nimic rasuna absurd si difuz.Mai rau e sa simti nimicul si sa nu-l intelegi si sa nu iti dai seama de unde a provenit si in ce suflet a rasarit.Trecand nesimtitor,timpul se ataseaza de prima mea privire.Ai imbratisat caldura vorbelor mele,cuvinte de iubire.Scriu cu experienta din minte,dar nu scriu despre ele,ci doar afara din ele.Nu am cunostinte de stiinta,am vointa,ma pocaiesc sa ma cunosc mai bine.Recunosc ca nu cunosc,dar nu ma strofoc,nici nu ma sufoc,ma pun sa invat,mai multe sa cunosc.Numai Dumnezeu ma cunoaste pe mine.Multe eu am cercetat,dar cu toata truda,pace nu am aflat.Am umblat prin lume,dar numai cu Domnul eu m-am impacat.Chiar acum m-am socializat cu mine,despre mine,ca nimic nu-mi apartine.Totul vine si pleaca inapoi de unde vine.M-am cercetat,si nici un paduche nu am aflat.I-am multumit lui Raveca,si mi-a raspuns tot Eca,ca mai vrea sa mai bea,la o vorba din vizualizarea mea.Sociala si amabila,bine si cauzabila,dar plina de maturabila.Asa e viata,visurile vin si pleaca,si nimic nu agata,doar te desghiata.Vorbim mai tarziu,iti spun ce vis am visat,cand eu m-am sculat.I call you tomorrow.Acum ma duc sa visez pe ulicioara,si sa vad cum pasarelele zboara.Cu un vis frumos v-am lasat,sa nu uitati,de unde ati plecat.Vis luminat!

Nu imi vine sa ma duc,imi vine sa ma apuc…

Imi vine sa ma apuc de cap,nu de picior,ca imi vine sa ma duc,si cate-o data,ma tot duc.Nu stiu cum si nu stiu cand,am trecut prin toate,tremurand si multumind.Nu vreau nimic,iti multumesc ca m-ai impins,nu am invins,nu te-am convins,dar curaj am prins.Si daca nimic,totusi doar un pic,am vrut doar sa-ti explic.Nimic mai mult,e ceva de demult,ce eu am vrut,dar nu s-a putut.Ma bucur ca totusi ceva s-a intamplat,mai impins si eu te-am cuprins.Iti multumesc chiar si pentru nimic,eu m-am convins,in fata am ajuns,doar cu un dor de necuprins.Nimic si niciodata,nu exista,totusi o data,ceva rezista,am invatat ca poti sa mergi si mai in fata.Am avansat,dar nu am cedat,iti multumesc.Merg mai departe,cat drumul ma desparte,si intr-o zi,acolo de departe,o sa invat mai multe,ca timpul se desface.Am intrebat timpul,ce sa fac?El mi-a raspuns,lasa-ma sa trec.Acum sau niciodata,nimic sau totusi ceva,nimic.Gandul nu ma lasa,la viata si destin.Nu sunt nimic,nu stiu nimic,dar m-am intrebat?Atunci ce stiu?Eu nu stiu,viata stie,ca tot pe mine ma mangaie,si ma loveste chiar si pe creste.Imi pierd timpul cu control,pana nu ajung dincol,si nu pot sa ma rascol.Cu nimic nu v-am incantat,nici cantare nu am cantat,nici nu v-am blestemat,doar v-am binecuvantat.Multumeste-te cu ce ai,ca nimic nu aduci cu tine-n rai,chiar daca dai,nimic nu ai.Sa te bucuri de nimic,e frumos ca mai traiesti un pic,si tot cu nimic nu castigi cand zici,nimic.Nimic de la mine,tine totul pentru tine,ca nimic nu v-am dat,nimic bun nu am aflat,tot caut,dar m-am inselat,bunul este in mine,am castigat.Nimic,dar tu esti minunat!O zi frumoasa,dar nimic nu mai am de aflat,v-am impaciut,si am plecat!Viata omului nu valoreaza nimic,dar nimic nu valoreaza cat o viata de om.Parem nimic,si nu insemnam nimica,nimic maret,nimic impunator!Nimic nu e intamplator!Nimic si nimeni nu ma mai filtreaza ca m-am facut fileaza.Nu ma infurie,ca nu stiu furie,le mananc din farfurie.Cate uri si like furi,de la mine.Nu sunt asa de inteligenta,putin strigenta,dar si absenta.Dupa cum se vede,azi am avut o zi decenta,nu am fost absenta.Sunt zile in care,nu pot sta pe picioare,si zile mai bune,ca nu vreau nimeni sa m-i le fure.Nu stiu ce am mancat,de energie asa mi-a dat.Oricum zaharul m-i l-am controlat,stiu tot ce am mancat,dar ceva m-a impresionat.Sunt zile cand creierul e bine,si zile cand creierul parca e mort.Sa fi fost vitaminele devine,ori temperatura de pe mine.O data am calduri,alte ori ma duc in laturi,si de friguri sunt satul.Ce vreau eu sa va spun?Nu ma opun.Ati visat si voi vreodata,ca sa fii la lume dreapta,dar sa stai si intepata.Mintea imi curge tot pe cui,nu stiu cum sa le mai spui.Tu cu ochii cei caprui,ma privesti tu din tribuni,si te miri de min acui.Nu vreau sa m-i te supuni,eu nu-s stapan,sunt ca un pom plini de statui.Daca de sus ma privesti,ai griji sa nu te nenorocesti.Priveste-ma cum vei vrea,eu stau pe pozitia mea.Numai asa am invatat,sa nu dau pasarea din mana pe un destrabalat.Chiar ca m-a amuzat.Sunt atatea despre care sa vorbesc,nu stiu cum sa le rostesc.Imaginatia nu-mi vine,sa mai scriu si de tine.Nu am incurcat borcanul,am gresit eu volanul.Am vrut tot mai sus sa urc,si am ajuns ca un prunc.Rad de mine,ce am facut,eu pe indelete le patrund.Despre lumea asta mare,nu am o explicare,unii urca,altii coboara,unii vin si altii pleaca,si inca nu e dimineata.Nu o sa stau toata ziua sa scriu,aiurelile imi viu.De odihna nu ma feresc,vreau putin sa mai traiesc.Si acum ca am ajuns aici,de iubire,ce mai zici?Iubirea o stie tot omul,dar e ascunsa in atomul,care ne misca balonul.Ori atom ori e balon,nu vreau sa fiu un sablon.Ma duc afara sa sar pe sfoara,mai cant si la vioara,nimic nu mai vreau sa ma intimideze sau sa doara.Fratilor mei nu va intimidati,ca de idioti tot o sa mai dati.Cine te intimideaza,o sa ramana el pe breaza,si o sa te de-a pe brazda cu mascarda.Fi linistit,la fiecare o sa le vina randul,si o sa ramana,ca flamandul.Sanatate tuturor,va salut si mi-am luat un zbor,ca un cocor.Imbatranesc,nu cer voie de la nimeni,sunt in randul celor care lupta impotriva trecerii timpului.Am frumusetea mea naturala,riduri,kilograme,si toate imperfectiunile oferite de viata,fara nici o grije fata de opiniile celor obsedati de tineretea eterna.Imbatranirea este o etapa normala si frumoasa a vietii.

Zachary si Alice birthday…

Sanatate si multi ani,pe-on picior de plai,si o gura de rai.Cu Domnul inainte.Mami si buna va iubeste.

Foc in Los Angeles…

Nu e potopul,e focul care arde tot ce e in fata lui.Fica mea Alice si sotul ei Mark sunt evacuati.Nu scriu sa cer mila,scriu ca Dumnezeu este in control,si tot ce se intampla,este pentru noi o avertizare,sa fim pregatiti pentru evacuare.Zica lumea ce a zice,natura isi face mersul ei,si noi trebuie sa intelegem mersul nostru.A fost,si va mai fi,chiar daca lumea va pierii.Cand orasele-s in flacari,si musuroaie de furnici,tine minte,sfarsitul nu-i aici.Si cand cauti in zadar un om,printr-atatea mii de venetici,tine minte,sfarsitul nu-i aici.

Inainte am vrut sa mor,acum vreau sa zbor…

Inainte am vrut sa mor,acum mananc usturoi si vreau sa zbor.Sa imbatranesc frumos,manc bine si gustos.Si daca sunt putin cam gros,ma intorc si sunt falos.Ce are omul de la viata?Ca sa poti sa-i faci fata,nu trebuie sa stai pe ata.Atat din viata mi-a ramas,sa ma port frumos ca si-un soldat.Viata pe mine m-a incercat,dar in picioare am ramas.Privirea in sus,si-mi vad da drum.Ma inspir din natura,fur ganduri si vise de la oamenii ce ma inconjoara,cant un cantec de neuitat,un cantec de dragoste din vremea copilariei mele,pe muzica anilor ce vor veni,si ma plimb pe aleea gandurilor mele.Lucrurile nu se aseaza mereu pe fagasul pe care ni-l propunem,ele nu poarta haina implinirii,insa pot aduce raze de zambet pe fetele noastre,chiar daca nu ne implinesc.In fiecare zi invatam sa ne bucuram de noi insine,de a trai,de a canta,de a ne bucura de lucrurile mici ce isi croiesc drum printre actiunile noastre de zi cu zi.Privesc partea plina a paharului fiindca orice gol trebuie umplut.Vom deveni mai rezistenti si vom invata din greseli.Pe scurt,viata merge inainte,noi mergem inainte,cu bune cu rele,cu ganduri,cu planuri,bucurii,tristeti si cantece.Iar eu,continui sa contemplez viitorul,unul in care eu si cei aproape de mine vom continua sa ne bucuram de tot ce se intampla.Lucrurile sunt asa cum sunt,unde nimeni nu mai are timp.Pe aici,eu stiu voi mai trece din nou.Am trecut prin zile bune sau chiar si zile grele,am trait viata asa cum am primit-o,am plans,m-am bucurat,am fost nemultumitoare dar si multumita.Am invatat ce inseamna sa traiesti fara sa stii ce vei face a doua zi.Nu fii trista Raveca,zambeste si iubeste ca viata e un dar.Toti traim sub acelasi cer dar nu toti avem acelasi orizont.Cu totii stim ce e viata.Da,te nasti,traiesti si apoi mori.In anul 1997 eram aproape de moarte,nu am mai vrut deloc sa traiesc,deloc,am trecut prin atatea probleme caci am fost intr-o asa de mare depresie ca nu stiu ce mare rau as fi vrut sa imi fac.Dar de atuncii anii sau scurs,si asa de repede ca nu stiu cum de am rezistat atatea incercari.Si stiti voi,un val cheama alt val,dar in ceasul cel mai greu,Dumnezeu m-a salvat.Invata de la toate,ca toate-ti sunt surori,cum sa traiesti frumos cum poti frumos sa mori.Invata de la nufar sa fii mereu curat,invata de la fluturi sa nu fii suparat.Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea,invata din durere vointa de-a spera.Invata de la pasari sa fii mereu in zbor,invata de la toate ca totu-i muritor.As putea sa scriu atatea experiente din viata mea,unde si cum am invatat sa scriu si sa citesc,si mai mult ca atat sa ascult din experientele pacientilor mei pe care eu ii ajutam cand lucram in spital.Dar timpul a trecut,experientele raman,noi tot invatam,si asa in fiecare zi ne cultivam.Cred ca nu v-am plictisit cu povestile mele,dar ori cum acum cunoastem in parte dar atunci vom cunoaste pe deplin.Am spus aceste lucruri,pentru ca bucuria mea sa fie in voi si bucuria voastra sa fie deplina.Acum va servesc cu un usturoi,sa fiti de bun soi!Pita neagra cu unsoare,ceapa,usturoi si rosii,sa te tina bine pa picioare,sa nu mori da foame.Sanatate ca-i mai buna decat toace.Parca tot mai greu imi este,am pierdut mult,dar ma supun.Multi au plecat,eu inca am ramas,dar nu va zic bun ramas.Mi-e dor de mama,de tata,de Camelia,de frate si sora,si cei ce nu mai sunt in hora.Dana,Adriana,si Elena cosanzeana,care a cantat banateana.Nu mai e nimic la fel,ca de altfel,nu mai simt nimic la fel.Pe toti i-am pomenit,si cu o reteta de la mama,nu m-am deslipit.Cat timp traiesc nu ma despart de leacurile babesti.Doar de curiozitate,eu le pun aici pe masa.Mamicuta mea,m-a invatat asa.Cand ai guturai,sa manci un samurai,adica un usturoi.De tensiune,amaraciune,slabiciune.Eu nu ma dau inapoi de la usturoi.Ma scarpan in cap acum,si ma ung cu usturoi.Cand am fost mica am baut o cana de petrol,dar nu a fost alcohol,mama mi-a zis ca petrolul e bun la mate,si te face chiar si creata.Eu am fost si creata,si curata la mate.Sunt multe si marunte,dar sa le punem pe frunte.Ceaiuri,malaiuri,anti virusi,si papirusi,de o bunatate rara.Ceai de tei,de musetel,si coada de soricei,ceai de zahar ars,atunci cand esti tare ars,untura de purcel,de gaina si albina,nu stiti voi cate stiu eu.Capul meu este o carte,acum ma intoarce.Cand am fost mai mica,nu am vazut nici o tablica de medicinica la noi in ulicica.Cand am vrut sa vad cum mor,am dat tot de noroi.Pe unde am umblat,numai plante de medicinat.Asa am crescut eu mare,de am putut sta pe picioare.Eu totdeauna la mamica am fugit,ca ea leacurile imediat le-a si gasit.Comprese de fiecare,de cartof,de varza,de usturoi,dai intru-na tipa trei,am uitat sa spun de tei.De otet de mere,imbinat cu pere,te curata la fiere.Daca toate acestea sunt din strabuni,noi nu ar mai trebuii sa fim ne buni.Dar omul cat traieste,ori invata,ori se nimiceste.Eu am vrut ca sa invat,nicidecum sa ma nimicesc.Fiecare face dupa capul lui.Unul in felul lui,altul de cum tu-i spui.Eu m-am gandit bine,ca tot ce scriu sa iasa bine,sa ne ajutam unii pe altii,ca asa se cade bine.Acum stiinta este avansata,si multe carti sunt puse pe masa,doar sa avem timp de studiat.Putine v-am explicat,dar cred ca s-a meritat,si mai multe o sa va spun,cand m-ai aflu ceva interesant.Pe bune,am mancat numai leacuri bune,si cu o fotografie,eu am plecat!Leacuri bune sa mancati,de guta sa scapati,de microbi si paraziti,sa nu ramanem trazniti!Pentru o lume asa de mare,eu ma ridic in picioare,si va salut,pe fiecare!La multi ani,tot cu usturoi!Azi e Sfantul Ion,si am aprins un neon sa nu fim de beton.Hai mai,ia mai sunati din zurgalai,sa rasune pasta vai,sa nu fie vai de noi.Inainte am vrut sa mor,acum eu tot zbor.

De atunci si pana acum…

De atunci si pana acum,multi ani la rand am strabatut,si multa apa am baut,dar nu m-am dat batut,am ajuns doar la saizecisicinci.A fost odata ca niciodata,ca de n-ar fi fost,nu s-ar povesti,de pe cand facea plopsorul pere si rachita micsunele.Chiar daca drumul imi este greu,m-a incred in El,ori ce mi se va intimpla.Nu stiu ce va urma in urmatoarea vreme.Numai prin El voi invinge.De cand te nasti si pana cresti,tot invatam,pentru unii mai usor iar pentru altii mai greu.Cu ce vreau sa va las pe voi,invatati,invatati si iar invatati.Se zice ca invatatura multa strica.Depinde de care?caci in viata noi tot invatam si stiti voi?"tot prosti o sa murim"Invatatura e buna,dar sa mai faceti si ceva pauze sa va relaxati,sa va odihniti si apoi sa o luati iar de la capat.Multe trebuie de invatat,de una de alta,dar cred eu,lasa de dorit,respectul si omenia.Presiunea de afara este foarte mare,omenesc sau crestinesc,este bine ca familia sa fie familie.Fiti de treaba,fiti pe pace,si invatati de toate ce va place.Mai bine sa asculti mustrarea inteleptului decat sa asculti la cantecul celor fara minte.Si am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.De atunci si pana acum,traiesc cu cele zece porunci.Nu,nu mai fac prunci,ma duc in lunci.Emotiile ma doboara,provoaca stres si linistea-mi omoara.Emotiile distrug,din calea lor eu vreau sa fug.Dar pana atunci,voi lauda pe Domnul.Pan-atunci,inima mea sa cante,pana-n cea zi cand in cer voi ajunge.De aici de jos,din valea plangerii,plang.Dar intr-o zi,intristarea se va preface-n bucurie.Asi vrea s-ajung la Tine,sa scap de-orice suspine,si sa ma uit la frumusetea Ta,caci tot ce-i pe pamant,este goana dupa vant.Dar pana atunci,voi lauda pe Domnul,ruga mea spre El se va-ndrepta,pan in cea zi cand pe El il voi vedea!Am trait viata,in chin si suspin,alteori mai si pelin,dar a fost si putin de senin.Bolile au venit,si chiar pe mine s-au suit.Din tot ce sa intamplat,o lectie am invatat,ca viata se traieste pe zile,nu pe sine.Multe in viata s-au intamplat,tragedii,traume,boli si schimbare,dar nu mi-au adus nici o alinare.Am simtit bine,dar nu tot ce era si in tine.Nu sunt oratoare la scris,dar asa mi-am permis sa dau eu in scris.Cand trec prin valea plangerii,incep sa cant!In numele lui Isus,biruinta voi avea!In afara de Dumnezeu,toti avem hibe.Ma simt adesea o impostoare,incerc sa nu ma sulimenesc,sa nu ma subestimez.Toti avem hibe,la unii sunt mai stirbe,si au simbre cu saibe.Acum privesc dintr-un unghi mai larg lucrurile,mai panoramat cumva,dar mi-e umilinta aproape.Sunt prea independenta,musc mana care incearca sa-mi puna lesa sau botnita.Cand ma bucur sunt extrem de emotionata,tremur si imi dau lacrimile.Sunt emotiva si nu reusesc sa-mi controlez emotiile.Lista continua.Ochiul si urechea,este o vorba din batrani,toti avem hibe la plamani.Hiba e la toti pe dinafara,inlauntru e doar ceara.Traim un veac labil si vai de el,ca toate ne-n proscara.Unii fura ce scriu altii,si altii scriu cum fura unii.Desigur ca nu e unul fara buba,si fara batatura.De aici mai departe,ca hibele pe noi se imparte.Am lasat totul si am plecat,ca multe hibe pe min m-au atacat,si am vazut doar un aparat.De hiba nu am scapat,m-am contaminat.Am trecut prin incercari,am avut si imbratisari,cu bune cu grele,am trecut si prin ele.Asa ca de fiecare data cand mie dor,ma uit sus la stele,ca sunteti si voi printre ele.Cand viata mea e gata si alergarea s-a sfarsi,spre orasul cel de aur voi pleca.Poarta cand se va deschide,stralucire voi vedea,si pe Isus ce ma cheama in tara Sa.In lumea aceasta toate-s trecatoare,se duc intruna,toate vor pieri,si lucruri cari fac inima sa doara,acolo sus vor fi doar amintiri.Dar pana atunci,voi lauda pe Domnul,ruga mea spre El se va-ndrepta,pana atunci,inima mea sa cante.Catre cer,catre cer,cu Isus indoielile pier.Viata aceasta nu tine-asa mult,deci n-o pierde fara de folos,mergi 'nainte luptand cu avant,calauza avand pe Cristos.Uneori chinuri mari ai de dus,piedici multe vei intimpina,dar vei fi insotit de Isus,si cu El catre cer vei urca.De atunci si pana acum,cant si voi canta,ce mare e dragostea Sa.