Cata vreme a trecut,cata vreme mi-a ramas?

Cata vreme a trecut,cata vreme mi-a mai ramas?Sunt povesti adevarate,cu iubire adunate,si sa traiesti multi ani cu sanatate.Strabunica,bunica si mama mea au fost femei foarte puternice,care mi-au modelat viata mea.Nu numai prin faptul ca au avut longevitate,dar au fost si credincioase.Strabunica mea Petronela,a trait 92 de ani,bunica Ana mai putin,63 ca a fost mai bolnavioara,si mama mea Elena 82 de ani.Toate au trecut prin razboi,dar a lucrat si la razboi.Strabunica mea a dus-o cel mai greu,si ia a trait cel mai mult.Dar asa e viata,cat iti este dat,si cat poti sa duci.De aceea sunt azi,femeia de maine,ca am avut modelul intemeiat bine in mine.Multumesc vietii ca mi-a dat in viata mea,asa femei puternice,si eu la randul meu,sunt puternica.Trei generatii au trecut,si trei generatii am ramas.Acum eu sunt capul,fica si nepotul.Asa e viata!Viata trece,amintirile raman!Sa fim oameni puternici!Sa ne ajute Dumnezeu!Am atatea povesti ce imi vin in gand.Cred ca sunt un geniu,dar nu de geniul tau.Mergand pe drum,plangand cantand,am inceput iubind.Cantand plangand,si povestind,in loc sa imbatranesc,am ajuns chiar sa iubesc.Viata e o imaginatie,caut o viata noua,poate se iveste sau se mai invarteste,cate una,doua,daca-s trei,va dau una voua.Asa ca sa fie soare,sunt bujie cu imagine vie.Am tot mai multe griji si frici,dar ai grije sa nu te strici.Sa fim sanatosi,totul in rest e frumos,vorba aia,trebuie sa fie bine si sa ai bani,ca sa nu fie si bai.Avem toti un pic de veselie,sus o mana care stie,fara un pic de poezie,viata e pustie.Fara vis,omul e o creatura seaca,doar in meditatie el este maiestuos.Povestiile sunt de un mister ce se pierde in negura primelor clipe.Fiecare este ispitit cand este atras si ademenit de pofta lui insusi.Apoi pofta,cand a conceput,da nastere pacatului,si pacatul odata infaptuit,aduce moartea.Tot ce scriu,sa mint ar fi pacat,este pura imaginatie,si franturi din viata mea.Viata mea e ca a voastra,cand mai buna,cand mai rea,dar scrisul ma ajuta,sa trec prin furtuni cu ia.Mi-a ramas numai speranta,insa recunosc deschis,asteptarea este foarte grea.Am ajuns la batranete,si traiesc doar din vise,ca ele nu costa si nu sunt interzise.M-am inchis in lumea mea,nu sa demonstrez,ci sa traiesc in puternicia mea.Viata este o comedie pentru cei care gandesc,si o imaginatie pentru cei care iubesc.Asa e viata,te ridica te coboara,si dansezi tot pe sfoara.This is the meaning of Life!What you see is what you get!It was just another way for Raveca to let you know that she was authentic and real and not planning on changing for anyone.Nu sunt pomedii,nici cortegii,dar invat protegii.Sa nu-mi pierd mintiile tarzii,mai scriu si cata,comedii,cand zilele imi sunt gri.Cand inima ma doare tare,vreau ca pana nu moare,sa o ung cu unsoare.Ce are omul mai de valoare?Sufletul sa nu-l omoare,ca sa poata sa zboare.Daca comedie o sa mai fie,Raveca noastra o sa va mai scrie,pana nu uita,ca e mai vie.Scriu despre o femeie care incearca sa reziste durerilor si furtunilor.Ca mine nu-i nici una,mai draguta,mai grasuta,dar stie sa urce si-n caruta.Sper ca esti bine sanatoasa,rosie si frumoasa,si multe cuvinte frumoase,scrise ca mine si de la mine trimise,din partea mea.Afla despre mine,ca sunt trista si vesela in acelasi timp.M-am uitat astazi in oglinda,si am vazut ca nu sunt asa ca in oglinda,sunt ca o grinda.Da,mi-a placut gropita din obrazul drept,si zambetul atat de inocent.Si stiu ca nu mai esti o copila,dar de multe ori lasi impresia ca esti o zambila.Te cunosc atat de bine,te inteleg,dar pana acum mi-a fost teama sa-ti tot vorbesc.Candva,e posibil sa fi avut impresia ca ma cunosti,poate ai crezut ca stii cine sunt si ce simt,ba chiar la un moment dat te-ai crezut indreptatita sa-mi spui ca ce simt eu e bine si nu bine.In spatele unei bucurii afisate ai gasit lauda,iar atunci cand poate eu ma agatam de un fir de speranta,tu ai vazut depresie si pesimism.Daca astazi sunt trista,tu stai fara grija,maine o sa-mi treaca.Daca vreau sa-mi strig bucuria si fericirea,o strig lumii intregi.Te astept sa stam din nou pe prispa timpului si sa ne imaginam ca pictam viata cu un fir de iarba,adormind vesnic in concluzia inconstientului meu controlat de viitor.Eu o scriu dupa ce viata ma biciuit si am dat cu capul pana m-am zapacit.Poate vor mai trece anii,pentru a o reciti in urmatorii 10 ani,daca voi mai trai.Draga Raveca,ai invatat multe,mai ai inca multe de invatat,dar acum e vremea sa te pregatesti sa inveti si mai multe.Ai invatat sa fii sincera cu tine,sa te ierti,sa stii sa ai grija de sufletul tau,ai invatat sa iubesti oamenii si sa-i accepti asa cum sunt.Cand n-am puterea s-o arat prin fapte,o pun in vers si-mi creez o lume cum imi place.Rad,plang,cant,si traiesc in soapte.Nu cer eternitate de la o floare ce-a nflorit,de ia ma bucur ca traieste,si nu o plang de sa vestejit.Nu cer credinta neschimbata,dar stiu ca raiul se coboara numai o clipa pe pamant.Nu am promis ca-mi voi pastra cuvantul,si nu vreau sa fiu o amintire in ceas tarziu,dar vreau sa-mi leagan dorul,ca pe o frunza,vantul.Si daca uneori mai plang,nu este semn de slabiciune,vreau sa nu mai simt amaraciune.Zambesc mereu sa pot razbate,si daca inca mai am speranta,o pastrez cat inca sunt in viata,si voi spera la nesfarsit.Si daca uneori imi pare,ca viata este tot mai grea,zambesc din nou,si-un soare bland apare din nou in viata mea.Unele zile sunt atat de vesele,altele atat de triste.Viata este o poveste,tot ce s-a intimplat va ramine o poveste,si altul va depana din nou o alta poveste.Aceasta a fost viata mea.Cineva o va continua,dar cu o alta poveste.Am fost aici,a fost frumos,si totul se mai povesteste.Cu sufletu-mi curat,numai ce m-am sculat,si pe ecran am aterizat.O femeie e desteapta,Raveca,e mama si bunica,dar tare voinica.Femeia cea mai minunata,este cand de Dumnezeu este laudata,ca de barbat,mi-e si rusine,nu prea auzim de bine.Nu vreau sa le scriu aici,ca mie frica de furnici,si nici batuta-n cap,ca nu o sa mai tac.Doar am vrut sa sugerez,pe femeie sa nu o stresezi,daca poti sa-i faci un bine,mai intai gandeste-te la tine.Cum tu te vei comporta,ea asa iti va si canta.Respecta femeia,si iubeste-i statornicia,ca ea va mosteni vesnicia.Amintirile din trecut,tot incearca sa ma cheme,pe drumul lung si cunoscut,mai trec din vreme-n vreme!Azi din nou am strabatut,viata,in gandurile mele.Nu te lasa invins de slabiciune,cand te incolteste iar trecutul.Sa nu cedezi nicicand la vreo ispita,cu nici un chip sa nu te compromiti.Aduna amintiri,traieste,nu strange bani,si nici multa ura,in loc sa injuri,zambeste si iubeste.Nu ascult la barfele ce zice lumea,ascult sfatul meu,si-mi zic,Raveca,hai,din nou zambeste,si uita ca ti-e greu.O amintire dintr-un tarziu,ce tot ma bate gandul,sa-mi lecui dorul meu pustiu,asa ca pe-o frunza,vantul.Si azi tot sper,ca m-am saturat sa zbier,vreau o inima de fier.Ca intotdeauna,totul depinde de mine,sa traiesc,sa ma bucur,si sa visez!Iar eu iti spun,Sanatate si sa traiesti multi ani fericiti!

Ciprian Stefan…

De Sfantul Stefan…

A doua zi de Craciun,este amintit sfantul Stefan.In amintirea fratelui nostru Stefan Peptenar.Si familiile mele de Craciun,omule sa fi mai bun!

Rascumparati vremea…

Rascumparati vremea,caci zilele sunt tot mai grele,si ramanem cu nuiele.Toate trec,cu ele trec si eu,zile bune,zile rele,peste sufletul meu.Nimic nu-i garantat,decat pumnul de tarana,dar eu tot ce-am scris vreau sa ramana.Cum au venit,asa au si trecut,cum or sa vina,toate brusc vor trece intr-un brust.Toate trec,bune sau rele,lasa loc inimii mele.Toate trec,nimic nu-i vesnic,pier ca si un vis,se duc fara de urma,in al uitarii abis.Clipe dulci de bucurie,se transforma-n intristari,iar momentele frumoase,in dureroase stari.Scurta este viata,zboara ca un fulg de nea,iar daca-l iei in palma,se topeste,fara a vrea.Ce repede trec toate,ce scurt e firul vietii,abia ne bucuram de viata,si ni se taie firul vietii.Am fost candva copila,azi ma simt movila.Trupul mi-e aplecat,durerile il incovoaie si puterile ma lasa,dar nu e ultimul ceas.De trece vremea cum trecura,eu tot ma duc pa aratura.Pentru-ca-n toata a ei faptura,e un nu stiu cum,si nu stiu ce.De si nu sunt decat o femeie,sunt totul altfel,nu stiu cum.Ce repede trec toate desartele clipite,ce inima le cere si lumea le promite.Cu ce pret de jertfe le cumperi totdeauna,si ce curand cu tine nu mai raman nici una.Ce gust amar iti lasa frumoasele cuvinte,prea repede calcate de fapta care minte.Ce gol pustiu ramane in sufletul din care,s-a prabusit un munte si s-a ingropat un soare.Ceea ce te face fericit nu dureaza la nesfrasit,sau destul de mult incat sa poti profita de acel moment.Ce e bun dureaza mult prea putin.Uneori,clipele dulci se prefac in venin.Caci orice faptura este ca iarba,si toata slava ei,ca floarea ierbii.Iarba se usuca si floarea cade jos.Prea repede trec zilele bune,pe bune,poate suntem prea mici pentru asa lume.Timpul trece,prea repede,prea greu,prea dureros,dar te ridici,chiar daca timpul iti lasa cicatrici.Suntem asa cum am mai spus.Prea devreme,sau prea tarziu,si ce sa mai scriu.Mai tarziu sau mai devreme,sunt tot o fila-n carte,nici de cum sa-mi fie frica de moarte.Vreau sa traiesc frumos,vreau sa rad la ziua care trece.Ce pot sa spun,este ca daca as sti ca mai am de trait o zi,un timp,o luna,as fi fericita ca ma voi intalni cu iubitul inimi mele.Va scriu voua tuturor oamenilor din lume,o incurajare in care va rog frumos sa fiti calmi si fericiti,si sa va bucurati de tot ce v-a mai ramas,si sa face-ti pace cu voi insiva.Sa nu dati multe explicatii,sa traiti mereu ca si cand ar fi ultima zi din viata,doar asa vom fi linistiti.Cuvintele acestea sunt scrise ca din gura unui muritor de rand ca si fiecare dintre noi.Aveti nadejde,speranta,iubire.Este un mare har sa te bucuri in fiecare zi de rasaritul soarelui.Este o splendoare despre care multi doar aud povestindu-se,pentru ca nu vad,iar noi neglijam lumina ce intra in viata noastra si uitam sa multumim,sau sa ne bucuram.Nu suntem aici statornici,o tara avem si ea e sus.Calea se sfarseste acolo,cand vom vedea toti pe Isus.Destinul tau e sa invingi,cand esti cazut sa te ridici.Destinul tau e cerul Sau,sa stii!Zi minunata si ce frumos va fi,cand,cu Isus,noi in cer vom fi!Ce fericire va fi cand dupa ai Sai copii,El va veni.Nu vrei sa fi si tu,acolo,prietene iubit,la masa sfanta,sus pregatita?Isus te asteapta,calea iti arata.Zi minunata si fericire,va fi cand,printre ai Sai copii,te vei gasi.Ma-ntoarce iarasi gandul la vremuri de demult,la anii ce in goana,prea repede-au trecut.Privesc cu ingandurare la drumul strabatut,acum cand drumu-i aproape de sfarsit.Si caut sa inteleg traiu-mi efemer,cate-s comori aici,si cate-s sus in cer?Dar,Slava si marire,avem un Dumnezeu!Cand drumul e prea greu,ne ia cu drag la piept,si ne asteapta in locul pregatit!

Christmas @ the Princess…

Toate ca toate,dar cum era de altadata,nu se mai intampla niciodata.De Craciun mergeam cu colindul,cand eram mai mica,cantam plugusorul,sau nu te uita gazda la mine,ci te uita-n pod,si-mi adu,un carnat si-un cartabos,cat piciorul meu de gros.No,alea zile,mai faceam si maruntai,si veneam acasa,cu straita plina da bunatati.Oricum,ma bucur si acum,chiar daca viata,se schimba,asa si acum.Am fost si m-am plimbat,pe strazi am colindat,si niste covrigi englezesti am mancat.Am asistat la vizionarea becurilor si aranjamentelor de pe pomul de Craciun.De Craciun la Villa Pricess.Craciun binecuvantat,Sanatate si un an nou imbelsugat.Eu,Ramona,Lucas si Jasmine,v-am salutat!Merry Christmas,tuturor!