Nu pot trai fara iubire…

Traiesc in lumea mea,si iubesc cat de mare e ia.Din umbra,ca dragostea e sumbra,vreau si la voi sa ajunga.Toate o sa ne ajunga,iubire ca in jungla,plange lumea,ca iubirea nu-i ajunge.Ce sa fac eu?Astept cum astepti si tu,iubire pentru sufletul meu.Cand toata lumea plange,inima m-i se frange,si sangele mi-l impinge,ca toate ma strange.In lumea mea imaginara,imi mai petrec din nou o alta Primavara,ca ma urca pe scara ca o doamna.Inchid ochii,si patrund cu mintea,ca numai dragostea imi tine mintea,si ma iubesc ca si din naintea,cand mai avem din putin,un pic de minte.Ma duc in trecut cu mintea,si-mi zic,da-mi Doamne si mie mintea,ce nu o aveam,nici cand eram mai cuminte.Am primit mintea romanului,de pe urma,sa nu raman in urma,ca toate raman,pe urma.Pana la urma,aici am ajuns,in lumea mea,unde nu vorbesc cu nimenea,doar eu si cu o floare.Aseara am zarit o stea,era stralucitoare si de o marime,ca inima mea,si tot ma uitam la ea,dar poate si ea suferea,de inima rea.Inima nu e rea,se imbolnaveste cand cineva,i face inima rea.Timpul si mie imi trece,si floarea pe mine ma inveleste,si apare din nou primavara,cand totul imugureste.Te iubesc lume,te iubesc iubire,te iubesc asa cum ma iubesc pe mine,ca nu pot trai fara tine.Lumea cu tot ce ma-nconjoara,iubirea cu tot ce ma-nfioara,si viata din mine,ma ajuta sa fiu tare.In lumea asta mare,iubirea ma ajuta sa privesc in zare,credinta sa birui in incercare,si nu mai vreau sa stiu de razbunare.Te iubesc,lume mare!Cu o iubire foarte mare!Nu pot trai fara iubire,ca floarea smulsa ma usuc,de unde piere-a ei simtire las tron de aur,si ma duc.Nu pot trai fara cantare,ca randunica fara zbor,fara-a ei dulce inaltare,pare ca ma-nec si mor.Nu pot trai fara Cuvantul Cel al lui Dumnezeu,El e puterea si avantul si mierea sufletului meu.Nu pot trai far-al rugaciunii sfant popas,si-al fericirii mele ceas.Daca vrei sa zbori,lasa-te purtat de vantul Intelepciunii.Adevarul poate fi vazut doar prin ochii Intelepciunii.Modestia este sora Smereniei.Daca pasarile cerului ciripesc,oamenii de ce-ar tace?Iar daca ele zboara pe intreg cuprinsul orizontului,ei de ce se incapataneaza sa ramana intreaga viata atintiti pe pamantul nisipos al indoielii.De ce n-ar zbura si ei spre Infinit?Intr-una din zile,in timp ce ochii sufletului meu erau tristi din pricina Singuratatii,inima mea zambea.Revoltata in sinea mea,am intrebat-o:De ce zambesti?Iar ea mi-a raspuns:Zambesc,deoarece in inima mea bate Inima Intregului Univers.Si zicand aceasta,a cazut pe ganduri.Iar eu,m-am adancit si mai mult in Amaraciune,caci nu puteam pricepe cuvintele sale.Cel mai frumos cantec e Tacerea.Poate cineva asculta cum bate inima unui Colibri?Lasati-va purtati de valurile Iubirii!Si nu veti mai dori niciodata sa ajungeti la tarm!Pasiti pe norii Cerului!Zburati spre Inaltimile Intelepciunii!Catarati-va pe Muntele Adevarului,si de acolo,din inaltimi,veti privi cu dispret minciuna.Sarutati o floare si-i veti raspandi parfumul inmiresmat in intreaga natura!Mangaie-ti fata,priveste Seninul albastru al Cerului!Tu raspandesti in jur parfumul Fericirii!Tu Esti cea mai dulce Floare,Iubita mea!Cufundati-va in Oceanul Luminii si nu veti mai privi niciodata intunericul noptii.Atatia oameni.Un Singur Dumnezeu.Unii oameni raman incruntati chiar si atunci cand ar putea sa zambeasca.Sunt tristi chiar si atunci cand s-ar putea bucura.Oamenii in general sunt tristi deoarece nu-L cunosc pe Dumnezeu.Teama provine din nesiguranta,iar nesiguranta provine din necunoasterea sinelui.Nimeni nu poate ajunge la adevarata cunoastere de sine,a Eului propriu,fara ajutorul Lui Dumnezeu.Numai El ne poate descoperi tainele sufletului nostru Spune-mi cine esti.Care este adevaratul tau nume?Numele meu este.Nu te-am intrebat cum te cheama!Te-am rugat sa-mi spui cine esti.Imi poti spune adevaratul tau nume?Asemenea stelelor este si sufletul omului.O lume fara margini.Ca un carbune aprins este inima omului divin.Ea arde de Iubire,in Eternitate.Trupul nu poate trai fara suflet,si nici omul fara iubire.