Am parul inelat…

Frunzulita pomului,e ca viata omului,vai lume,e vai,ca nimeni tu te duce-n rai.Asa sunt eu,am parul inelat,alteori mai cret sau mai ondulat,doar saizeci de secunde are minutul.Am stat cu Max la sfat,sa nu ma muste,ca altadat,ca il pun in cusca imediat.Cateodata spun,alteori tac,cand nu am nimic sa fac.Cat de repede vremea asta trece,e ca o frunza leganata-n vant.Sunt clipe care nu as vrea sa plece,si clipe care as vrea sa le uit.Cateodata plec,si nu vreau sa ma mai intorc,dar m-am razgandit,si din nou m-am intors.Dimineata pa racoare se mai scutura o floare,e floarea tineretii mele,si pacimile vietii mele.Fiecare om in lume,traieste si patimeste,asta-i viata n-ai cei face.Lasa inima sa-ti cante,doar ia nu te poate minte.Nu lasa sa treaca anii ca nu-i cumperi cu toti banii,si degeaba trece anii.Fiecare avem scoala vietii.Cat e roata de patrata,tot se intoarce ia o data.Am bagat bete in roata,sa nu se mai intoarca niciodata.Chiar acum,citindu-ma printre secunde,cuvintele au fost mute.Azi am fost mai inelata la par,ca am stat la umbra bradului batran,cu un caine belgian,Max pe nume se numea,si cu drag el ma privea.Am ascultat si niste cantece de viata,cum ca omul e bun ca pomul,omul are zilele,iar pomul isi are roadele,iar omul bun si pomul copt,i batut cu picioarele.Noi ce n-am avut noroc,suntem ca omul bun si pomul copt,mai dorule dor,pa mine toate ma omor.Stau la margina da drum,cu Max,catalul cel mai bun,care nu ma lasa-n drum.Sa ne fie da bine,mai va scriu si alta data,despre Max si a lui soarta.Despre mine,cum ma stiti,cu inele in par,si amar in sufletul meu.O sa treaca,si vin altele,pana rezista toate oasele.