Pe cuvantul meu...

Nu stiu daca cuvantul meu are onoare,dar desigur are mare valoare.Multi spun,pe cuvantul meu de onoare,care n-are nici o valoare,si te duce in valtoare.Oare ce mai are onoare si valoare?Ne batem cu pumnii in piept,ca suntem mari si tari,in schimb suntem niste tantari.Stiti voi ce fel de tantari,ce te suge de tot ce ai.Dar eu imi dau cuvantul,ca am ajuns aici cu gandul,si privesc vazduhul.Onoare imi e cuvantul,ce il rostesc scriindul,si-l traiesc,implinindul.Pe cuvantul meu de onoare,ca toate ma doare,si vreau sa zbier cat de tare.Omul trece,onoarea ramane.Despre morala si jerfa de valoare,azi nu mai exista.Notiunea de onoare,sta in demnitate si iubire.Cel care gandeste altfel decat mine,nu ma jigneste,ma jeleste.Nu stiu,poate eu am un fix,pe altii ii depaseste bunul simt.Oare mai exista onoare,sau bunul tupeu,ca a lui Mardoheu?Si ce onoare,sa stii ca esti o valoare,pe cuvantul meu de onoare.Onoare cu strecuratoare,dai din coate pana nu se moare.Banul nu are valoare,ai cuvant,ai si onoare.Respectul si omenia,demonstreaza bogatia.Poti sa ai bani in buzunare,omenia-i cea mai mare.Poti sa fii,sarac,bogat,cand respecti,esti respectat.A disparut de mult se pare,orice bun simt,gest sau buna purtare.E sters din clasele primare,si da o mare eroare,nu mai au nici o onoare.Tinerii se intreaba cu ce au gresit,romani fericiti,doar pe afara,si sunt cei mai pricajiti.Nu e prima oara,dar nu stiu a cata oara,cand mintea imi e clara.Toti se calca in picioare,pentru atatea lucruri fara valoare.Pe cuvantul meu,toate se masoara,si apoi se pun pe sfoara!Acum,priveste o cioara sa vezi cum zboara,si nimeni si nimic nu ne doboara!