Ma cheama,Raveca…

Nu vreau sa va incruntati,mai bine cantati si pe Domnul sa-l laudati.Inca se mai poate,in vie sa lucrati.Raveca mi-e numele.P pronumele.In Arizona locuesc.Si pe Domnul il iubesc!De mult timp ma gandesc daca e important sa ai un NUME BUN,intr-o vreme in care nu mai conteza nimic.Standarde inalte,calitatea nu mai e importanta,doar cantitatea.Cu ani in urma cand vorbeai de o firma,stiai ca legat de acest nume este calitatea produsului,astazi emblema nu prea echivaleaza cu calitatea produsului.In Biblie gasim ca un nume bun este foarte important.proverbe 22:1 spune"Un nume bun este mai de dorit decat o bogatie mare"in cantarul lui Solomon un nume bun este mai greu decat o mare bogatie.Pare un pic interesanta aceasta comparatie a lui Solomon,un nume bun sa cantareasca greu si bogatia sa fie usoara la cantar.In zilele de azi bogatia pentru multi este foarte importanta chiar daca incercand sa se imbogateasca,si-au murdarit numele,mintind,inseland,facand lucruri urate,crezand ca daca vor fi bogati numele lor vor fi foarte importante.De multe ori cred ca proverbul"Scopul scuza mijloacele"e foarte actual,nu ne mai intereseaza cum ajungem la ceea ce ne-am propus,prin ce mijloce,conteza ca ne-am atins scopul.Imi place ce spune un intelept.Numele bun aduce bogtia,si nu bogatia aduce numele bun.Am cu ce sa ma acopar.Iubeste pacatosul,dar uraste pacatul.Sa ma cunosti profund,nu-ti pierde timpul,ma schimb precum se schimba anotimul.Iti trebuie rabdare,sa poti sa ma suporti,e vai si-amar ca toate ma doare,va rog,luati-o ca atare.Asa sunt eu,mai calma si nebuna,amestec de parfum,si atunci cand tuna.Tot timpul sunt cu capu-n nori,si sunt al meu dirijor,cand altii urca,eu cobor.Viata mea e mai tarziu,prea tarziu sa o iau de la capat,nicidecum de la-nceput,si prea devreme sa renunt.Cu aroma de tarziu,acum iar va scriu.Daca stau sa ma gandesc,si privesc atent la mine,mi-a luat atatia ani,sa arat asa de bine.Acu,nu c-as fi grozava,m-am cam imbotit si eu,bag de seama si presimt,c-am sa fiu o super baba.Imi iau vesta si sosoni,ma boiesc si ma festesc,si cu babele ma insotesc.Asta este treaba deci,ca sa nu cadem in beci,fara a nascoci,ca aratam de vre-o trezeci.Cu aroma de tarziu am invatat,cum sa ma port si sa ma comport,sa fiu om intre oameni,si sa ma iubesc mai cu sport.Tarziu a fost,dar am invatat sa stiu,ca doar ziua de maine,o pot numi tarziu.Stau aicia fripta,in pripta,cu gandurile ce cu drag imi canta.Sunt suficient de buna,dar nu mai vreau,sa fiu nebuna.Nu vreau sa fiu naiva,pot chiar fericita sa traiesc.Si amintirile ma estopeaza incet,ca un parafet,iubire,dragoste si suferinta,si vreau sa mai am credinta.Si tu vei suferii,in scrisnirile de dinti.Cat voi mai sta in sanul vietii,si calc pe roua diminetii,vreau sa port haina simplitatii.Imi e deajuns cerul cu stele,luna si paduri cu floricele,pentru a pune capat,urii rele.Nu vreau mai mult,unde le-as tine,ce-i trecator nu-mi apartine!Nu-mi vand pe vise vesnicia,o alta viata nu mai vreau,vreau creionul si hartia,sa pot sa scriu de viata mea,o alta nu o voi mai avea.Un zori de zi,ivit in noapte,din cand in cand,atat mai pot.Voi pleca din acesta lume sluta,dar imi voi repara viata urata,privind la cer,si gandindu-ma la lumea ce ma stramuta.Viata simpla,dar cu stima,sa o traiesc de azi pe maine.Azi sunt asa,dar maine,lumea tot o sa mai existe.Pot sa stau singura si cuminte,ascult muzica ce nu ma minte.Si anotimpul vietii mele trece,ce suge din amintirile mele,care trece.Amintiri de dor,o sa le iubesc pana mor!Cu stima si respect,sa nu ma zugrumati.Trece viata,trece si gandurile mele,dar raman,asa cum sunt.Ma iubesc,plang si rad,ca numai o viata am pe pamant.Psalmul 73:28 Cat pentru mine,fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu:pe Domnul Dumnezeu Il fac locul meu de adapost,ca sa povestesc toate lucrarile Tale.Cred in Dumnezeu,cred cand rupi o floare,si pe ia o doare,dar nu cred in rutine ca ma baga in ruine.Cred in mine,dar mi-e greu sa mai cred in altii.Cred,si imi place linistea vietii,ca imi aduce in inima bucuria frumusetii,si lumea o sa ma cunoasca mai bine,de pe scena vietii.Nu am valoare,dar sunt o valoare,ce trece de ori ce valtoare.Nu sunt nici la vanatoare,ca nu vanez caprioare,ci vanez pe cei ce imi aduc mioare.Timpul este prea scurt,dar vreau sa-l fac sa fie lung,ca tu sa poti sa il ajungi.Ce valoare eu am?Nu ma estimez,ma simpatizez ca sunt asa de somez.Lumea ma intreaba cu ce ma ocup,si de ce nu ma duc,sa lucrez.Ei nu stie cat eu ma stresez,si cat de mult eu lucrez,ca trebuie sa rezistez.Dar ce conteaza,cum lucrez sau cat lucrez,e important ca ceva lucrez.Nu fiecare lucreaza la fel,sau dealtfel,ce te intereseaza,mie bine sa-mi mearga.Tu le tragi cum poti,eu cu caruta dupa hoti,si toti ne tragem,sa castigam zloti.Sa-mi treaca timpul cu folos,si sa-mi ramana numele cu un rost,am tinut post,si acum scriu un post.Fratilor,stiti ca va iubesc,dar nu cu o iubire sa va dusmanesc,vreau sa va plocesc.Nu clocesc,eu va fericesc,sa uitam de tot ce e firesc.Dupa o munca de-o viata,sau o viata de munca,am cules ca nu am avut altceva de ales.Cu ce m-am ales?Cu batai si vanatai,dai pana creapa si cand toate te crapa,nu am ramas nici dreapta.Acum ma bat pe mine in piept,si-mi zic,bravo Raveca,ce mai astepti?Chiar nu mai astept de la nimeni nimic,copii sa-mi fie fericiti,nepotii sa-mi manance toti zlotii,ca doar pentru ei mai traiesc,si e bine de inteles,si cu mine,m-am inteles!Totul este cu inteles,cred ca si voi m-ati inteles.Postul meu este cat traiesc,pe scena vietii sa lucrez.Azi am avut cu nepotul meu Lucas,o confruntare,cand el creste mare,sa fim amandoi de valoare,si sa colaboram impreuna la o lucrare.El m-a asigurat,ca va face tot ce eu am inventat,in engleza si romana,pe scena vietii,cu adorare.Daca o sa ajung acele zile,mainile imi ridic mai sus,ca lumea sa ne sustina,sa nu intram in paragina.Sunt doar ganduri,printre timpuri,poate reusim,privindu-l.Azi ca si ieri,dar mai diferit,si ca altaieri.Maine,ca si poimane,dar tot diferit ca si razpoimane.Acum m-am gandit cum a fost,razi ieri pe nicaieri si am ajuns cu razputeri,dar si cu multe abateri si razbateri.Va multumesc de puteri,am scris peste puteri,si nu ma mai duc nicaieri.Cred in ce a fost ieri,dar pentru maine,nu cred ca nu va pot spune,cred in acum,dar nu cred ca nu o sa pic pa drum.Si daca cred,din nou ma incred sa privesc tot drept,spre Cer.Cred,si ma incred,ca sunt buna de drept.Aicia sunt de la intemeierea lumii mele,dar nu m-ai cunoscut,ca ai trecut rapid prin lumea cu zabrele.Dar va spun acuma voua,un secret mi-a spus mamica,ca sunt nascuta intr-o vara,si numele meu este pus de la o floare,Raveca,care talmacit inseamna,o splendoare.Frumoasa si tinara am fost o data,plina de avant si cugetata,si m-a iubit o lume toata.Acum savurez orice clipita,chiar daca aripile-mi sunt lasate,nu stau cu mainele la spate,ingenunchez pe cat se poate.Dar pe cat se poate,inlacrimez,si las trecutul de o parte,si tot oftez.Amurgul vietii mele vine,chiar si copacii pe strada ofteaza cu mine,ca vine toamna cu fosnet si frig,si frunzele cad,desmierdate si plang.Eu stau,si ma duc,si ma-ntorc,lumea profund ma-ntristeaza,de multe ori rad fara sens,dar viata ma fascineaza,pe drept.Multumesc,a mai venit o zi,sunt tot aici,cu cei dragi ce viata-mi lumineaza.Lumea toata mi-e tare draga,dar cu gandul,sunt tot in graba.Nu sunt asa de sanatoasa,dar Domnul cu Mila Sa induiosata,n-e iarta de toate pacatele,curate sau necurate,cu gandul sau cuvantul,si toate n-e sunt spalate.Acum am plecat,de toate relele am uitat,din nou in toamna am intrat,si de amintiri frumoasa mult m-am bucurat.De la intemeierea lumii mele,inca sunt aici,am rezistat,mai am o clipa,si te-am lasat!Putin m-am oprit si am cantat,o suita,o simfonie,o melodie sfanta vie,un dans de vals,mai un tango,o hora si un do bemol,o opera de sol major,ca nu mai vreau sa mor de dor,cu de toate vreau sa ma-nconjor,sa simt ca traiesc,si de toate sa iubesc.Va spun acum,un multumesc,ca ma citesti,si la mine te gandesti!Eu sunt,Raveca,si merg mai departe,atat cat viata imi face parte.Am trecut de 67 de ani,ma indrept spre infinit,ca zilele imi sunt in asfintit,si ca tot omul,am atipit.Viata e atat de scurta,te-ai sculat,si apoi ai adormit.Ce este o viata de om?Masurarea vietii omului,nu este in masura de timp,ci in buna ei folosire.Viata omului e,astazi e,si maine nu-i.Dar culmea e,de necrezut,am fost ieri,si azi,inca mai sunt.Cand voi muri,nu ma uit la intunericul dinainte,ci la lumina ce ramane in urma.Si ma voi stinge,cu zambetul pe buze.Fiecare zi din viata,are si o noapte intunecata,nimeni nu poate sa stie,ce se poate intampla.Ce este viata unui om?O frunza ce o poarta vantul.Ce pica toamna dintr-un pom,si-o acopera pamantul.Viata mea,e o alta poveste.Sunt doar un om,ce vrea sa atinga infinitul,si cu Iubire sa invie.Am fost constienta ca am sa imbatranesc.Nu caut solutii sa intineresc,caut solutii sa fiu linistita si cat pot,fericita.Nu am primit totul de-a gata,am muncit pentru tot ce am.Stiu ca m-am schimbat,dar sufletul mi-a ramas acelasi.Tot ce imi doresc este sa continui sa imbatranesc cu demnitate,frumos si in liniste.Cata vreme a trecut,cata vreme mi-a mai ramas?Sunt povesti adevarate,cu iubire adunate,si sa traiesti,cu sanatate.Strabunica,bunica si mama mea au fost femei foarte puternice,care mi-au modelat viata mea.Nu numai prin faptul ca au avut longevitate,dar au fost si credincioase.Strabunica mea Petronela,a trait 92 de ani,bunica Ana mai putin,63 ca a fost mai bolnavioara,si mama mea Elena 82 de ani.Toate au trecut prin razboi,dar a lucrat si la razboi.Strabunica mea a dus-o cel mai greu,si ia a trait cel mai mult.Dar asa e viata,cat iti este dat,si cat poti sa duci.De aceea sunt azi,femeia de maine,ca am avut modelul intemeiat bine in mine.Multumesc vietii ca mi-a dat in viata mea,asa femei puternice,si eu la randul meu,sunt puternica.Trei generatii au trecut,si trei generatii am ramas.Acum eu sunt capul,fica si nepotul.Asa e viata!Viata trece,amintirile raman!Sa fim oameni puternici!Sa ne ajute Dumnezeu!Am atatea povesti ce imi vin in gand.Cred ca sunt un geniu,dar nu de geniul tau.Mergand pe drum,plangand cantand,am inceput iubind.Cantand plangand,si povestind,in loc sa imbatranesc,am ajuns chiar sa iubesc.Viata e o imaginatie,caut o viata noua,poate se iveste sau se mai invarteste,cate una,doua,daca-s trei,va dau una voua.Asa ca sa fie soare,sunt bujie cu imagine vie.Am tot mai multe griji si frici,dar ai grije sa nu te strici.Sa fim sanatosi,totul in rest e frumos,vorba aia,trebuie sa fie bine si sa ai bani,ca sa nu fie si bai.Avem toti un pic de veselie,sus o mana care stie,fara un pic de poezie,viata e pustie.Fara vis,omul e o creatura seaca,doar in meditatie el este maiestuos.Povestiile sunt de un mister ce se pierde in negura primelor clipe.Fiecare este ispitit cand este atras si ademenit de pofta lui insusi.Apoi pofta,cand a conceput,da nastere pacatului,si pacatul odata infaptuit,aduce moartea.Tot ce scriu,sa mint ar fi pacat,este pura imaginatie,si franturi din viata mea.Viata mea e ca a voastra,cand mai buna,cand mai rea,dar scrisul ma ajuta,sa trec prin furtuni cu ia.Mi-a ramas numai speranta,insa recunosc deschis,asteptarea este foarte grea.Am ajuns la batranete,si traiesc doar din vise,ca ele nu costa si nu sunt interzise.M-am inchis in lumea mea,nu sa demonstrez,ci sa traiesc in puternicia mea.Viata este o comedie pentru cei care gandesc,si o imaginatie pentru cei care iubesc.Asa e viata,te ridica te coboara,si dansezi tot pe sfoara.This is the meaning of Life!What you see is what you get!It was just another way for Raveca to let you know that she was authentic and real and not planning on changing for anyone.Nu sunt pomedii,nici cortegii,dar invat protegii.Sa nu-mi pierd mintiile tarzii,mai scriu si cata,comedii,cand zilele imi sunt gri.Cand inima ma doare tare,vreau ca pana nu moare,sa o ung cu unsoare.Ce are omul mai de valoare?Sufletul sa nu-l omoare,ca sa poata sa zboare.Daca comedie o sa mai fie,Raveca noastra o sa va mai scrie,pana nu uita,ca e mai vie.Scriu despre o femeie care incearca sa reziste durerilor si furtunilor.Ca mine nu-i nici una,mai draguta,mai grasuta,dar stie sa urce si-n caruta.Sper ca esti bine sanatoasa,rosie si frumoasa,si multe cuvinte frumoase,scrise ca mine si de la mine trimise,din partea mea.Afla despre mine,ca sunt trista si vesela in acelasi timp.M-am uitat astazi in oglinda,si am vazut ca nu sunt asa ca in oglinda,sunt ca o grinda.Da,mi-a placut gropita din obrazul drept,si zambetul atat de inocent.Si stiu ca nu mai esti o copila,dar de multe ori lasi impresia ca esti o zambila.Te cunosc atat de bine,te inteleg,dar pana acum mi-a fost teama sa-ti tot vorbesc.Candva,e posibil sa fi avut impresia ca ma cunosti,poate ai crezut ca stii cine sunt si ce simt,ba chiar la un moment dat te-ai crezut indreptatita sa-mi spui ca ce simt eu e bine si nu bine.In spatele unei bucurii afisate ai gasit lauda,iar atunci cand poate eu ma agatam de un fir de speranta,tu ai vazut depresie si pesimism.Daca astazi sunt trista,tu stai fara grija,maine o sa-mi treaca.Daca vreau sa-mi strig bucuria si fericirea,o strig lumii intregi.Te astept sa stam din nou pe prispa timpului si sa ne imaginam ca pictam viata cu un fir de iarba,adormind vesnic in concluzia inconstientului meu controlat de viitor.Eu o scriu dupa ce viata ma biciuit si am dat cu capul pana m-am zapacit.Poate vor mai trece anii,pentru a o reciti in urmatorii 10 ani,daca voi mai trai.Draga Raveca,ai invatat multe,mai ai inca multe de invatat,dar acum e vremea sa te pregatesti sa inveti si mai multe.Ai invatat sa fii sincera cu tine,sa te ierti,sa stii sa ai grija de sufletul tau,ai invatat sa iubesti oamenii si sa-i accepti asa cum sunt.Cand n-am puterea s-o arat prin fapte,o pun in vers.Nu cer eternitate de la o floare ce-a nflorit,de ia ma bucur ca traieste,si nu o plang de sa vestejit.Nu cer credinta neschimbata,dar stiu ca raiul se coboara numai o clipa pe pamant.Nu am promis ca-mi voi pastra cuvantul,si nu vreau sa fiu o amintire in ceas tarziu,dar vreau sa-mi leagan dorul,ca pe o frunza,vantul.Si daca uneori mai plang,nu este semn de slabiciune,vreau sa nu mai simt amaraciune.Zambesc mereu sa pot razbate,si daca inca mai am speranta,o pastrez cat inca sunt in viata.Si daca uneori imi pare,ca viata este tot mai grea,zambesc din nou,si-un soare bland apare din nou in viata mea.Unele zile sunt atat de vesele,altele atat de triste.Viata este o poveste,tot ce s-a intimplat va ramine o poveste,si altul va depana din nou o alta poveste.Aceasta a fost viata mea.Cineva o va continua,dar cu o alta poveste.Am fost aici,a fost frumos,si totul se mai povesteste.O femeie e desteapta,Raveca,e mama si bunica,dar tare voinica.Femeia cea mai minunata,este cand de Dumnezeu este laudata,ca de barbat,mi-e si rusine,nu prea auzim de bine.Nu vreau sa le scriu aici,ca mie frica de furnici,si nici batuta-n cap,ca nu o sa mai tac.Doar am vrut sa sugerez,pe femeie sa nu o stresezi,daca poti sa-i faci un bine,mai intai gandeste-te la tine.Cum tu te vei comporta,ea asa iti va si canta.Respecta femeia,si iubeste-i statornicia,ca ea va mosteni vesnicia.Amintirile din trecut,tot incearca sa ma cheme,pe drumul lung si cunoscut,mai trec din vreme-n vreme!Azi din nou am strabatut,viata,in gandurile mele.Nu te lasa invins de slabiciune,cand te incolteste iar trecutul.Sa nu cedezi nicicand la vreo ispita,cu nici un chip sa nu te compromiti.Aduna amintiri,traieste,nu strange bani,si nici multa ura,in loc sa injuri,zambeste si iubeste.Nu ascult la barfele ce zice lumea,ascult sfatul meu,si-mi zic,Raveca,hai,din nou zambeste!O amintire dintr-un tarziu,ce tot ma bate gandul,sa-mi lecui dorul meu pustiu,asa ca pe-o frunza,vantul.Si azi tot sper,ca m-am saturat sa zbier,vreau o inima de fier.Ca intotdeauna,totul depinde de mine,sa traiesc,sa ma bucur,si sa sper.Iar eu iti spun,ca nu mai zbier,doar fluier.Sanatate,si sa traiesti cu iubire,pentru vesnicie.

Pentru-ca e Octombrie…

Pentru-ca e Octombrie,cand toate ma intersectie cu abstractie,vin cu veneratie si nu vreau sa fac locomotie sau comotie de emotie,ci sa primesc o proportie de promotie in Octombrie.O frunza de notatie in functie de conditie,si in rotatie cu respiratie de Octombrie.In numele clipei si-al toamnei,ce tace ca prin farmec,si toamna ne-arata ca poate sa taca si sa treaca.Si-n numele frunzei eterne,cu lacrima frunzei si-a vietii,natura si cerul picteaza,luna lui Octombrie.Viata este o carte,pe care-o purtam cu noi.La-nceputul vietii,e doar cateva foi.Dar trecand prin viata,multe pagini adunam.Punem ganduri la prefata,si incepem cu copilaria.Scriem pagini multe,tot ce am trait frumos,dar si marunte lucruri,care au mers tot pe dos.Toamna vietii sa o-nvete,despre iarna s-o scriu mai tarziu.Iar pentru anii care vin,batranete fara chin.Viata mi-a fost adiere,am trait-o cu folos.Atunci cand va fi ultima fila,voi inchide cu-o stampila.Viata draga,te-am iubit.De la nastere si pan la moarte,dintre dulce si amar,viata e o carte,intr-un singur exemplar.Stinga-se a vietii viata flaca,in capataiul de la racla.Nu as schimba nimic din viata,de-a fi nici rau,nici bun,si nici nu am pacinica rabdare a omului de mult bun.A lumii vorbe,demult eu nu le mai ascult,nimic pentru mine ce pentru ei,e mult.Viitorul e un trecut,pe care,intors Il vad.Nu-ntreb de ce in lume nu ne e dat de soarte,noroc fara durere,si viata fara moarte.Am pus demult deoparte acele traume vechi,ce spun c-a vietii file au vecinic doua parti.A gandului lucire,si-a inimei bataie.Nu cer norocul,dar cer sa ma invat.Ca viata-mi pret sa aiba,si moartea s-aiba pret.Sa nu zic despre mine ce omului s-a zis.Ca-i visul unei umbre si umbra unui vis.Zadarnica,pustie si fara inteles,viata-mi nu se leaga de-un rau sau de-un eres.Pentru cei ce vor fi,las in urma o carte,cand si eu voi sfarsi,sub un veac de etate.Iar pentru cei ce-or veni,las in urma un gand,va mai fi doar un cuvant.Cu un rost sau anost,las in urma o floare,pentru cei ce au fost.Iar pentru cei ce-au crezut,ma inclin cu suspin,si multumesc din plin.Dar pentru cei ce citesc,din versuri,ceresc,va iubesc.Las un trandafir,tuturor ce-au mancat doar pelin,sa va mangaie lin,cu un ranjet subtil.Iar pentru Eternitate,las in urma o carte,cu versuri ciudate,intru libertate.Natura si cerul picteaza,tabloul numit vesnicie.Ca dragostea suprema pe pamant,e unica confesiune a anotimpului de toamna,dat de Cel prea Sfant.Am ajuns la o varsta in care privesc inapoi cu recunostinta,si inainte cu intelepciune.Timpul trece,iar viata devine mai pretioasa pe masura ce intelegem ca nu mai avem atat de mult din ea.Am invatat sa ma eliberez de lucrurile care nu mai conteaza,si de zgomotul lumii.Nu am rabdare pentru conflicte inutile,pentru oameni care nu respecta timpul si prezenta mea.Vreau sa ma inconjor de oameni care aduc autenticitate in vietile celor din jur.Oameni care au suflet,si isi asuma greselile si continua sa creasca.Apreciez fiecare moment si nu ma grabesc sa fiu cineva.Doresc sa traiesc cu sens si bucurie,sa apreciez fiecare clipa,fiecare zambet.Scopul meu este sa traiesc in armonie cu mine insumi,si sa imi pastrez constiinta linistita.Viata e scurta si pretioasa.Sa traim in pace cu demnitate si dragoste.Amin

Mintea…

Mintea este ansamblul facultatilor cognitive si al trairilor subiective care fac posibila constiinta,gandirea perceptia si emotia.Mintea este sursa capacitatii noastre de a face alegeri si schimbari.Daca ne propunem ceva in viata,atunci va trebui sa incepem cu mintea.Nimic nu este mai presus pe pamant decat omul,nimic nu este mai presus in om decat mintea si sufletul.Mintea mai presus de orice,este o sintagma care exprima ideea ca puterea gandului,ratiunea si claritatea mentala reprezinta cele mai importante instrumente pe care le are un om.Mintea asupra materiei,este un concept filosofic si psihologic care afirma ca,concentrarea mentala,vointa si gandirea constienta pot influenta,gestiona sau depasii provocarile fizice si limitarile corporale.Spiritul invinge materia,inseamna sa-ti folosesti vointa si concentrarea mentala pentru a depasii provocarile fizice sau durerea.Gandurile si forta mentala pot controla limitele fizice.Unii considera ca concentrarea modeleaza activ realitatea,in timp ce altii sustin ca aceasta schimba doar modul in care percepi provocarile.Un om de stiinta de la Harvard spune,ca medicamentele folosite pentru tratarea depresiei sunt eficiente,dar pentru multi,nu ingredientul activ este cel care i face pe oameni sa se simta mai bine.Este in mare parte efectul placebo.Placebo-urile sunt excelente pentru tratarea unui numar de afectiuni,sindromul intestinului iritabil,leziunile de efort repetitiv,ulcerele,boala Parkinson.Chiar si durerile traumatice la genunchi.Totusi,placebo-urile pot avea si un efect pozitiv asupra unui pacient care stie ca tratamentul administrat nu are niciun medicament activ,comparativ cu un grup de control care,in mod constient nu a primit un placebo.Efectul placebo nu este o actiune a mintii asupra materiei,nu este o medicina a mintii si a corpului.„Efectul placebo” a devenit un termen generic pentru o schimbare pozitiva a starii de sanatate care nu poate fi atribuita medicatiei sau tratamentului.Nu presupune ca stii,spiritul invinge,”mind over matter”de ce au nevoie oamenii,nu le poti citi gandurile.Fiecare om este unic,trateaza-i ca atare.Cauta partea buna din oameni.Fa-i pe oameni sa se simta speciali.Regula de Aur nu este doar o simpla politete,ci un mod de viata.La fel ca alti fluturi,fluturele violet reprezinta transformarea,si renasterea spirituala.Cu toate acestea,fluturele violet are complexitate si nuanta.Fluturele violet simbolizeaza,forta si puterea interioara.Violetul este o culoare puternica si regala,care reprezinta increderea in sine,demnitatea si asertivitatea.Violetul este,de asemenea,asociat cu iluminarea spirituala si poate reprezenta o trezire spirituala.Violetul este o culoare a magiei si misterului,iar fluturele violet poate evoca un sentiment de uimire si farmec.De asemenea,poate semnifica necunoscutul si neexploratul,in noi taramuri ale cunoasterii si experientei.Creativitate si inspiratie.Violetul stimuleaza imaginatia si exprimarea creativa,iar fluturele violet poate simboliza muza de inspiratie.Uneori,fluturii nu apar intamplator,sunt mici mesaje din cer care ne amintesc ca speranta este mereu vie.Cand Dumnezeu iti trimite un fluture,iti trimite speranta.Fluturii simbolizeaza transformarea si invierea.Sunt o reamintire a faptului ca,desi persoana iubita nu mai este prezenta fizic,este mereu alaturi de tine si vegheaza asupra ta.Fluturii nu se gasesc in Scriptura,dar,ca parte a creatiei naturale a lui Dumnezeu,ei ofera o imagine frumoasa a transformarii spirituale.In multe culturi,fluturii reprezinta sufletele si ciclul vietii.Mind over matter now!Minte,deasupra tuturor problemelor.

Cunoastere,caracter,credinta…

Vorbele nu au nici o valoare,daca nu ti-ai invatat lectia.Nu trebuie sa asculti gura lumii,ci vocea ta interioara.Trebuie sa ramai fidel credintelor tale,indiferent daca vei ramane singur.Oamenii sunt langa tine cand le este greu,dar dispar cand le este bine.Oamenii se ascund dupa masti,de teama ca nu vor fi acceptati.Fiecare se naste cu un scop,nimic nu este intamplator.Singuratatea de multe ori este benefica si necesara,uitarea este o binecuvantare.Iubesti un om pentru ceea ce este si nu pentru ceea ce are.Degeaba le cerem celorlalti sa ne faca fericiti,fericirea o gasim in noi.Valoarea nu ti-o dau banii,ci caracterul,felul in care te porti cu ceilalti.Atunci cand ai puterea de a-ti infrunta trecutul,gasesti si curajul unui nou destin.Iubirea adevarata nu loveste,nu impune,nu este razbunatoare.Oamenii puternici sunt aceia care nu fug de greu,ci realizeaza ca increderea este singura cale spre fericire.Sa fi de incredere,si sa nu astepti nimic in schimb.Sa nu faci lucrurile de vazul oamenilor,ca sa te vada cine esti tu si ce mare taraboi ai facut.Ceata lui pitigoi dai intru-na tipa trei.Oare,oare,cine moare,de prea multa bunatate.Ca atare,fi mai mare,cu rabdare,si ascultare de fiecare.Pastreaza demnitatea,pentru-ca doar ele tin de caracterul tau.Cunoastere,caracter,si credinta.Din viata care trece,pe mine la toate ma lasa rece.Trece viata,trec si eu,dar de multe,imi pare rau.Trece tineretea mea,o trecut si n-am stiut,cum asa de graba a trecut.Tot incet,incet,incet,anii mei se duc si trec.Nu am stiut cum sa iau,din viata cei mai bun.Ce-am facut raman facute,ce-am pierdut,vor fii mai multe.Si ce pierd,pe mine sa nu ma pierd.Viata pe nimeni nu iarta,toti ca si mine,dau socoata,cum s-o scoata mai curata.In urma celor multe,multe as fi vrut,dar nu au fost vrute,multe au fost tare brute.Am platit scump pentru ele,pentru dorurile si gandurile mele.Zile ce mai am din urma,n-am sa las sa treaca una,sa mai fiu eu,nebuna,doar eu cu luna,si aluna.Ca nu-i lasat la om in gand,sa stie cate ceasuri,mai are de trait pe pamant.Ba cu soare,ba cu nori,ca la orice muritor.Trece viata,ma trec si eu,ca nu sunt legata de pamant,cum vreu.Bate vanturile,si pe mine gandurile,de ce oare imbatranesc,si nu raman tiner si destept.Cat esti omule pe lume,nu fa prostii,nu sunt glume,manca niste legume,sa uiti de tot ce e rau in lume.Nu numai tie,dar si mie imi trece viata,si ma duc cu batraneata.Am gustat viata,mi-a zbarcit si fata,astept dimineata,pana vine soarele,sa-mi incalzeasca din nou viata!Eu ma bizui doar pe Domnul,cat in lume eu traiesc.Nu ma bizui nici pe oameni,nici pe-a lumii promisiuni,nici pe slava ce-a de-o clipa,toate-s umbre si minciuni.Increde-te in Domnul din toata inima ta,nu te bizui pe intelepciunea ta,Raveca.El e cetatuia mea,adapostul meu in vreme grea,si pavaza mea.Zece mii la dreapta-mi de-or cadea,si alte mii la stanga mea,nu ma tem de ce s-ar intampla.Stateam si meditam,in mintea mea napusteau navala multimii de ganduri,intr-un fel sau altul.Viata trece,totul trece,omule esti doar un calator.Mi-a ramas in minte o fraza,adevaratii oameni care au influentat lumea nu sau lasat influentati de ea.Ma gandeam,ca un om de caracter nu se lasa influentat de tiparul din jurul sau.Vreau sa fiu o femeie de cunoastere,de caracter,si de buna credinta,sa fiu o lumina,si sa las ceva bun in urma mea.Timpul trece,influenta ramane.Da,viata are miros,o mireasma sau o miasma.Imi doresc din toata inima ca pe cararile vietii,sa lasam in urma noastra doar pene de inger.Din punctul meu de vedere nu conteaza prea mult bunurile materiale pe care le lasi in urma ta,conteaza cati oameni o sa planga dupa tine chiar daca nu le lasi nimic material.Nu este o alta zi mai potrivita de a multumi,decat ziua de astazi.Azi este ziua in care hotaram incotro ne indreptam,care ne este drumul de maine.Opreste-te o clipa,ramai tu cu tine si priveste cerul,incearca sa luminezi drumul spre Cer.Pentru a putea lupta trebuie sa fii calm si puternic,pentru a putea merge iti trebuie forta si incredere,pentru a putea crede,trebuie sa crezi in tine,pentru a putea pretui iubirea,trebuie sa te pretuiesti pe tine.Pentru a multumi trebuie sa fii multumitor.Sa ai o zi minunata.Cu Dumnezeu inainte.Viata e cum o vezi,si ce-a de pe urma,cum o crezi.Ce conteaza mai mult in viata,e omenia,nu mandria.Cine nu stie sa stie,dragostea e-o bogatie,dragostea e avere mare,pentru omul care o are.Ce las in urma mea?Care este energia mea ce ma sutine?Ce ma face fericita?Esti tu,care ma motivezi sa merg inainte.Cand ma uit in jur prind curaj.Nu imi place sa stau mult in casa,numai in cazul cand boala e asa de crunta cu mine.Da,durerile sunt multe,dar incerc de fiecare data,pe cat este de posibil,sa le ignor.Daca nu se poate le inghit.Si bineinteles ca eu vreau sa ma simt mai bine.Ce imi da sens vietii?Este iubirea ce o port cu mine oriunde.Ce memorie va ramane dupa mine?Esti tu,sa te bucuri in continuare de tot ce tu iti aduci aminte,si te-a facut putin mai fericit,sau ai gustat ceva bun din dulceata amintirii.Daca ceva ti-a fost de folos,inseamna ca am fost o memorie buna in viata ta.Ce verb ma descrie?Eu zic,iubire!Ce probleme vreau sa rezolv?Daca se poate,pace in omenire.Daca banii nu ar fi o problema,ce as face cu timpul meu?Ce am facut si pana acum.Imi ajut copii si scriu pana mai pot.Cand nu mai pot,imi iau un dactilograf.Ce as vrea sa am mai mult ca si pana acum?Sanatate si bunatate.Cand ma simt eu cel mai bine in apele mele?Cand dansez,cant si iubesc.Ce multumiri primesc de la oameni?Ca sunt asa de buna si respectoasa.Depinde de imprejurare.Ce persoana vreau sa fiu,tot mai buna si iubitoare.Ce vreau sa fie cel mai bun in lume?Vreau sa nu mai fie ura,ci iubire peste masura.Ce indrumari si sfaturi imi dau mie?Numai mie,sa fac tot ce se poate mai bun,si sa ajut si pe altii.Cat de multumitoare sunt?Fara cuvinte,nu se pot descrie doar prin simteminte,foarte multumitoare.Cat de mult am invatat in viata?Atat cat pot eu sa le duc si sa le implinesc.Experienta vietii,si tot odata valoarea vietii.Invat pana mor.Tot timpul am ceva de invatat.Ce as vrea sa schimb in viata mea?Pana acum am rezistat schimbari,scimbarea se produce in fiecare zi,ma las condusa de moment.Traiesc in moment.Ce meserie mi-as dori?Ascultatoare si implinitoare.Dar eu sunt cu mai multe meserii,care prima este mama,bunica si prietena.Ce compliment am primit?Ce draguta sunt!Sunt tare incantata de compliment si complimente.Te iubesc,si te iubeste.Ce carte as scrie?Precum am zis.Viata mea in America.Nu vreau statuie si nici bani,vreau sanatate mai presus de toate.Care ar fi ultimele cuvinte pe care eu vreau sa le las in urma mea?Fiti pe pace!Eu sunt bine,in eternitate!Mila Domnului sa fie,acum si in vesnicie!Atat,las cunoastere,caracter,si credinta.Cu Dumnezeu inainte!

La taifas…

O zi frumoasa,de Duminica.Ce inseamna la taifas?TACLÁLE-Conversatie despre lucruri marunte,la taifas,la palavre,la tumba,sa batem toba si tobele la usa.Cu iz mic de nimic,stau si privesc Cerul,si ma simt asa de mica.De atata amar de vreme,numai gandurile stie durerile mele,si tot cant in seara cu luna si stele.Ma chinui sa scriu,din multele-mi mele amintiri.Din toate pe aici,de toate cu mari si mici,din tot ce pot sa duc si sa va duc,cu mult respect.Am ramas aceiasi visatoare,si cateodata dansatoare,dar tot ma doare.Am mii de amintiri,de cand eu m-am nascut,am tot iubit si am crescut.Azi sunt putin mai mare,dar iubirea creste doar cu rabdare,la ori ce ceas din zii sau seara.Si cand am stat la taifas,nu am vrut sa stiu de nici un ceas,doar cantecele mi-au ramas.Am petrecut un timp frumos,chiar si norii ne-au fost de folos,a fost un peisaj frumos.Usor cu vantul m-am leganat,cu iubire in casa am intrat,in liniste m-am retras,si va scriu cat de mult am castigat.Din nou cu energie pozitiva m-am incarcat,si de voi lume buna,nu am uitat.Nu sunt eu,e umbra mea.De taclale nu am uitat,si la taifas eu am plecat.Apoi m-am rugat,si mai multe cantari am cantat.Canta inima si spune,marea minune,de Dumnezeu ca e minunat!Pe mine El m-a salvat,si voi canta neancetat.De a-ti stii voi,cate pasarele imi canta mie,nu sunt o mie,dar fac tare galagie.Mie imi place,lauda,cantul si cuvantul,ca ma duce tot cu gandul,de aude tot pamantul.Nu stiu cat din viata mi-a mai ramas,dar vreau sa o traiesc,chiar si fara de glas,nu m-am retras.Am o viata,nu o mie,nu-mi pasa de palarie,ma distrez cat sunt inca vie.Poate voi ati si uitat,nu este mare pacat,sa te bucuri,sa dansezi,ca nu o sa mai ai alte vietii.Asa mi-am spus eu mie,sunt singura,dar inca vorbesc cu mine.Fata draga,vezi nimeni nu te intreaba,si nici nu-i intereseaza,ca ei au tare multa treaba.Spor la treaba eu va zic,o sa mai stau un pic,ma mai leagan ca si-un spic,si eu ce sa va mai zic?Cat atarna de mine,o nimeresc eu cum se cuvine,mai putin,sa nu uit de mine.Viata nu m-a intrebat,am pornit cu ea la brat,ea mi-a zis ca suntem frati.Ce-o sa se alege si de mine,cand nu pot sa mai scriu nici un oftat.Pana pot,ma delectez,o sa mai si desenez,poate si o sa pictez.In mintea mea eu am pictat,acum toata aventura mea,si tare m-am indragit de ea.Toate dorurile mele,eu numai visez,si la viata mea cu picatele,toate au fost trase prin inele.Sa stiti ca m-am bucurat,natura intreaga mi-a cantat,vintul mi-a suflat,eu nimic nu am regretat,asa a fost de minunat.Am asistat,v-am predicat,voi de viata ati si uitat.Acum eu vreau sa va ridicati,de prag sa va scuturati,si deschideti usa si plecati.Afara la viata,sa va bucurati,nu va mai stresati,scuturati-va de praf.Nimic nu este pierdut cat timp credinta e in picioare.Zambetul este frumos,dar sufletul este milos,si nimeni nu stie niciodata,ce se petrece in a mea viata.Cand ma vezi,zici ca sunt de viata,si cand umblu,deabea mai fac fata.Dar asa este tot omul,se uita la exterior,ca privirea sa o cucereasca de zor.Si daca ar stii omul ce este inlauntru,este pulbere si vantul.Dar pe unii nu-i intereseaza,doar de fatada,ca lor bine sa le mearga.Pentru suflet,ce faci tu?Cum te comporti,cand nu poti sa-l privesti,doar mite ca sa-l intelegi?Si bogatul,si saracul,se lupta la fel,doar ca banii te tin in fata,ca sa te vada lumea toata.Eu ma multumesc cu atat,mai bine decat cu nimic.Si povestea mea v-am spus,ca nimic nu e pierdut.Bucura-te chiar daca-i ai,dar nu uita si de suflet,ca-l mai ai.Zambetul e minunat,dar nu-l lasa sa te bage in pacat,si sa-ti ranesti sufletul indat.Nimeni nu o sa stie niciodata,ce port eu,chiar dupa masca.Zambesc,chiar de nu imi e usor,asa trec zilele mai usor.Curatenie am facut in suflet si putin m-am ameliorat,dar de pacate tot am dat,sufletul vreau sa m-il pastrez curat.Don’t swear,ca tare zbier,si ma aude pan la cer.Tot ce inima mea cere,ei i fac avere,pana nu piere.Vreau sa platesc viata bine,sa ma tina si pe mine,sa nu mor de rusine.Averea o las cu drag,la cine imi este drag,si de la gura,nu trag.O viata am,si tot am tras,si cu nimic nu am ramas.Am vazut ca pe pamant,averile se duc in vant,vantul le sufla,si inima ramane muta.Iubirea e averea mea,si copii dupa ia,atat cat traiesc eu viata.De multe ori e amara viata,dar eu vreau numai dulceata,sa ma tina toata viata.Averea adevarata nu este cand ai lumea toata,ci cand tu pentru lume,esti o avere,toata.Cand scriu despre mine,vreau sa ma simt putin mai bine,ca numai eu ma stiu pe mine,cel mai bine.Nu ma lupt sa-mi fac avere,ma lupt sa am putere,cand fiarele pe mine se nadeie.Averea mea e lumea toata,de toate mie imi fac parte,chiar daca sunt numai in carte.Ma lupt sa cred ca am putere,chiar si atunci cand am durere,si nimeni nimic nu-mi cere,eu dau cu placere.Tot ce am strans si-am adunat,toate s-au spulberat,si in pulbere s-au transformat.Acum de nimic nu-mi pare rau,de toate-mi randuieste Bunul Dumnezeu,ca imi cunoaste sufletul meu.Atat doar mai astept,putere de sus,sa pot sa rezist,putin,viata sa o traiesc!Nu jur,ca nu fur,un flutur.Pacea sa domneasca in inimile tuturor.A tuturor celor ce am avut acest nespus de mare har ca sa credem,si in Numele caruia oricine va crede,va putea fi mantuit.Va aduceti aminte de cuvintele Domnului care zicea ca,n-am venit sa aduc Pacea,ci mai degraba dezbinare.Acum aceste lucruri le stiti,"in lume veti avea necazuri,dar indrazniti,"caci Eu am biruit lumea.Nu va lasati atat de usor clatinati in inimile voastre,cel putin voi care aveti harul de cititi aceste randuri,care va indeamna din nou sa nu slabiti,ci sa cresteti in putere.Feriti-va de tot ce vi se pare rau.De aceea suntem ocarati,pentru-ca avem nadejdea aceasta,a invierii pe care ei nu o au,s-au cei mai multi din ei si-au pierdut-o,pentru-ca sau uitat la fata omului.Pui de naparci,pentru ce vreti sa fugiti de mania viitoare"De cateva zile incoace gura nu-mi mai tace,cautand macar un pui de Om pentru a se pocai.Toti gresim precum Eva.Cu voia repet si eu.Inainte de a merge sa iti ceri iertare,sau chiar te rogi lui Dumnezeu sa te ierte,trebuie sa te rogi si sa-ti dai seama,nu e deajuns sa te rogi si apoi sa mergi si sa pacatuiesti din nou.Trebuie sa te pocaiesti de pacatele tale,si apoi sa fii iertat.Ai mila de mine,Dumnezeule,ai mila de mine!Caci in Tine mi se increde sufletul,la umbra aripilor Tale caut un loc de scapare,pana vor trece nenorocirile.Toti gresim,si toti platim,mai devreme sau mai tarziu,si apoi murim.Sunt pe faza permanent,zilei i raspund prezent.Asa sunt,cum sunt,cum am fost nu mai sunt,si cum voi fi,Domnul a stii!Nu sunt eu,e doar umbra mea,care va disparea si ia,candva.Taifasul a fost minunat,eu de rele am uitat.Cu bucurie v-am lasat.