Nu ma schimb,pentru nimeni,si nimic…

Nu m-as schimba,pentru nimeni,si nimic.O,de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor.Sa ramana-ntotdeauna amintirile frumoase,ce pastreaza in suflet pace,si clipele bucuroase.Doar Domnul mi-a ramas,si-al diminetii ceas,chiar si clipele de la amiaz,si-al serii tainic ceas,prin harul minunat.Cand vezi ca ai aceeasi parere cu majoritatea,este bine sa mai reflectezi o data.In viata sunt doua cuvinte care deschid multe usi,trage si impinge.Rasul este cel mai bun medicament pentru trup si suflet,si din fericire,poti avea o multime de motive sa razi si sa fii optimist.Cineva mi-a spus ca sunt haioasa si cleioasa,dar eu va spun ca sunt si artagoasa.De toate ma leaga,inima mi-e bleaga si pribeaga.Daca ma intrebi cum sunt?Eu acuma vin si-ti spun.Plina de pacate,dar cu sange au fost spalate.Plina de durere,dar mai primesc si putina mangaiere.Plina de pelin,ca vomit venin,si Cerul nu e tot senin.Plina de tristete,traiesc cu blandete,si invat din povete.Plina,doar goala de mine,sa nu fac rusine.Plina de Harul Sau,cand ma apropii mereu de El.Plina de plinatate,doar Domnul imi face dreptate.Acum cred ca stii cum sunt,doar Domnului ma supun.Mi-e greu ca sa descriu ce simt si cum ma simt,in suferinta am invatat,o perla ca sa fiu.Eu voi trai o vesnicie,in vesnicie.Traiesc cat imi merge bine,si cand nu mai stiu de mine,altii o sa se lupte cu mine.Nu stiu cum voi accepta,ca de acum viata imi este tot mai grea,si zilele nu le voi mai numara,caci privirea imi este sus la vesnicia mea.Cate zile eu traiesc,vreau sa ma fericesc,si de bine de voi da,totdeauna eu voi canta.Si atuncia cand mi-e greu,nu vreau sa stau pe spatele tau.Nu vreau sa ma gandesc la bogatie,nici la o alta inparatie,vreau inima curata sa-mi fie,pentru a Domnului vesnicie.Azi parca mi-am scris testamentul,nu vreau sa dau fata cu cimentul,nici sa ma gandesc la o cutie,ca ori cum,ea no sa mai invie.Am ales ce vreau sa fie?Bunatate,dragoste si credinciosie,pentru toti oamenii dragi mie.Viata nu este usoara,nu e cum o canti ca din vioara,si nu poti sa le dai toate pe moara.Este viata un blestem,sau cum iti asterni dormi pe buruieni.Nu sunt inger dar nici demon,sunt asa cum sunt sa fiu.Nu ma transformez eu tie,nici daca ridici o palarie,eu sunt asa,sunt doar femeie.De ce am venit asa pe lume?Asta numai Dumnezeu o stie.Si ce daca sunt femeie?Nu m-as schimba cu alta nicidecum,si nu-mi trebuie puterea nimanui.Daca am ajuns bine pana aici,eu nu vreau sa fiu lipici.Nu o sa ma lipesc de nimeni,am si eu destule pasarici.Vezi tu,cum dai,tot nu iese bine.Ce sa va mai dau,daca nici eu nu mai am.Cred ca ati inteles destul de bine,viata nu se termina aici.Chiar daca traiesti si pe furisi,lumea zice,ca nimic nu-i interzis.Nu va luati dupa sfatul meu,sa nu dati si voi de greu.Multe nu am invatat,dar examene de viata am dat.La unele am buctat,la altele am copiat,dar originalul nu vi l-am dat.A fost foarte greu,chiar daca experiente am invatat,viata tot in picioare m-a calcat.Asa a fost,nu mult am rezistat,ca iarasi m-am impedicat,si din nou la lupta am intrat.Se zice ca viata e o lupta,dar eu m-am tras tot pe burta,si a fost tare crunta.Nu fiecare e la fel,altul e mai finel,si altul mai prichindel,poate tras chiar si printr-un inel.Uite asa eu m-am luptat,dar inca lupta nu sa terminat.Stiu ca nu traiesc vesnic,dar ma pregatesc de vesnicie.Atunci am inteles eu bine,traieste azi cum se cuvine,ca maine poate cine stie,no sa mai fie!Eu nu traiesc vesnic,amintirile raman vesnic.Curajul de a merge inainte si de a birui.Actiunile facute cu curaj nu au nevoie de trompeta.Dumnezeu sa ne ajute si sa ne dea intelepciune ca sa nu ratam alergarea credintei noastre pe care o asteapta o mare rasplatire.Poetii au scris ca in cetatea unde mergem noi,florile nu vestejesc.Apostolul Pavel nu s-a ocupat de flori,ci el a scris despre stabilitatea cetatii unde merg toti credinciosii.Cert este ca florile nu vestejesc acolo.Florile sunt pe pamant pentru a ne arata maiestria si intelepciunea Lui Dumnezeu.In cetatea unde merg eu,strazi de aur stralucesc.Pomul vietii acolo creste,florile nu vestejesc.Infloresc aici o vreme,dar curand se ofilesc,in cetatea unde merg eu,florile nu vestejesc.Multe lupte si necazuri,in viata intalnesc,n-or mai fi in Tara unde,florile nu vestejesc.Multi iubiti s-au dus acolo,si in slava stralucesc,ma asteapta si pe mine,acolo unde,florile nu vestejesc.Deci,prin urmare,eu nu ma schimb,chiar in nici o stare,o sa privesc,dincolo de zare.

Indeajuns mi-e Doamne,doar Harul Tau…

Indeajuns mi-e Doamne Doar harul Tau. Te laud Doamne, Te preamaresc Imi ridic mainile spre cer Si te slavesc. Indeajuns mi-e Doamne Cuvantul Tau. Indeajuns mi-e Doamne Dragostea Ta. Ma inchin in fata Tronului sfant. Cu Tine in slava curand voi sta! Te laud,Doamne,Te preamaresc, Ridic iar mainile spre cer si Te slavesc! Si te slavesc. N-am cuvinte indeajuns pentru harul Tau,tot aurul din lume de as avea,nu e deajuns,si inca o viata de as avea,nu mi-ar ajunge ca sa-ti multumesc.Cuvinte dulci,cuvinte calde,rostite bland,vor incanta.Cuvinte tari,cuvinte dure,jignire vor imprastia.Fiecare cuvant pe care-l rostesti are o anumita frecventa,pozitiva sau negativa.Cuvinte pline de farmec imi clocotesc in inima si zic,lucrarea mea de lauda este pentru Imparatul!Ca pana unui scriitor iscusit sa-mi fie limba.Tu ai libertatea de a alege cuvintele care te fac sa te simti bine.Cine reuseste sa isi tina in frau limba isi poate tine in frau tot trupul.Cuvintele sunt arme cu doua taisuri pot vindeca sau dimpotriva,pot provoca cele mai mari tragedii.Aceastea fiind spuse,cuvintele sunt cel mai puternic drog folosit de omenire.Viata este o imagine pe care incercam sa o traim prin cuvant.Cuvintele pline de intelepciune pot schimba lumea.Eu sunt doar un condei a lemnului lucrare,carbune in lemn de tei,spre a vorbei depanare.Nu sunt nici scriitoare si nici poeta,sunt doar un simplu om al carui suflet simte nevoia sa scrie din cuvinte,si cum altfel as putea daca nu cu ajutorul cuvantului.Insira doar esenta,nu scrie mult si prost.Ascunsa in taina unui plans,incerc tristetea gandului s-alung,o lacrima e singurul raspuns.Si in ziua aceasta,ochii mei pot sa vada stralucirea razelor soarelui.Inca o zi in care mainile si picioarele mele pot sa te onoreze pe Tine.Soarta omului pe pamant este ca a unui ostas,si zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.Doamne spune-mi care este sfarsitul vietii mele,care este masura zilelor mele,ca sa stiu cat de trecator sunt?Daca il ai prieten pe Dumnezeu poti sa iti faci prieten chair si computerul pentru ca ne este util si de folos,ne este de folos atunci cand il folosim in scopuri bune.Mai putina goana,mai mult echilibru.Traiesc din greu in lumea noua,dar asta-i viata,urci sau cazi,si totusi.Sunt un gand,fara de sfarsit.Sunt o floare,care creste si infloreste indiferent de anotimp.Sunt un moment de liniste,care se contopeste cu Infinitul.Sunt asa cum sunt,aici si acum,si apoi putin ma mai retrag din drum.Acum de vrei,incearca sa ma intelegi si chiar daca uneori nu pot fi inteleasa,ar fi frumos sa poti ajunge sa ma intelegi.Toti suntem nemuritori,dar trebuie sa murim intai."Mircea Eliade"Omule,nu te pripi,inca nu sti ca esti nimic,si viata trece intr-o zi.Caci doar acum gandindu-ma la tine,am inteles,si eu nu vreau decat,sa-ti mearga bine.Iti multumesc,c-ai ascultat,s-a meritat!Viata din belsug ai castigat!

E umbra mea…

Nu sunt eu,e umbra mea,si la umbra pomul batran,am meditat.De taclale nu am uitat,in pom m-am catarat.Apoi m-am rugat,si mai multe cantari am cantat.Canta inima si spune,marea minune,de Dumnezeu ca e minunat!Pe mine El m-a salvat,si voi canta neancetat.De a-ti stii voi,cate pasarele imi canta mie,nu sunt o mie,dar fac tare galagie.Mie imi place,lauda,cantul si cuvantul,ca ma duce tot cu gandul,de aude tot pamantul.Nu stiu cat din viata mi-a mai ramas,dar vreau sa o traiesc,chiar si fara de glas,nu m-am retras.Am o viata,nu o mie,nu-mi pasa de palarie,ma distrez cat sunt inca vie.Poate voi ati si uitat,nu este mare pacat,sa te bucuri,sa dansezi,ca nu o sa mai ai alte vietii.Asa mi-am spus eu mie,sunt singura,dar inca vorbesc cu mine.Fata draga,vezi nimeni nu te intreaba,si nici nu-i intereseaza,ca ei au tare multa treaba.Spor la treaba eu va zic,o sa mai stau un pic,ma mai leagan ca si-un spic,si eu ce sa va mai zic?Cat atarna de mine,o nimeresc eu cum se cuvine,mai putin,sa nu uit de mine.Viata nu m-a intrebat,am pornit cu ea la brat,ea mi-a zis ca suntem frati.Ce-o sa se alege si de mine,cand nu pot sa mai scriu nici un oftat.Pana pot,ma delectez,o sa mai si desenez,poate si o sa pictez.In mintea mea eu am pictat,acum toata aventura mea,si tare m-am indragit de ea.Toate dorurile mele,eu numai visez la luna si stele,si la viata mea cu picatele,toate au fost trase prin inele.Sa stiti ca m-am bucurat,natura intreaga mi-a cantat,vintul mi-a suflat,eu nimic nu am regretat,asa a fost de minunat.Am asistat,v-am predicat,voi de viata ati si uitat.Acum eu vreau sa va ridicati,de prag sa va scuturati,si deschideti usa si plecati.Afara la viata,sa va bucurati,nu va mai stresati,scuturati-va de praf.Nimic nu este pierdut cat timp credinta e in picioare.Zambetul este frumos,dar sufletul este milos,si nimeni nu stie niciodata,ce se petrece in a mea viata.Cand ma vezi,zici ca sunt de viata,si cand umblu,deabea mai fac fata.Dar asa este tot omul,se uita la exterior,ca privirea sa o cucereasca de zor.Si daca ar stii omul ce este inlauntru,este pulbere si vantul.Dar pe unii nu-i intereseaza,doar de fatada,ca lor bine sa le mearga.Pentru suflet,ce faci tu?Cum te comporti,cand nu poti sa-l privesti,doar mite ca sa-l intelegi?Si bogatul,si saracul,se lupta la fel,doar ca banii te tin in fata,ca sa te vada lumea toata.Eu ma multumesc cu atat,mai bine decat cu nimic.Si povestea mea v-am spus,ca nimic nu e pierdut.Bucura-te chiar daca-i ai,dar nu uita si de suflet,ca-l mai ai.Zambetul e minunat,dar nu-l lasa sa te bage in pacat,si sa-ti ranesti sufletul indat.Nimeni nu o sa stie niciodata,ce port eu,chiar dupa masca.Zambesc,chiar de nu imi e usor,asa trec zilele mai usor.Curatenie am facut in suflet si putin m-am ameliorat,dar de pacate tot am dat,sufletul vreau sa m-il pastrez curat.Don’t swear,ca tare zbier,si ma aude pan la cer.Tot ce inima mea cere,ei i fac avere,pana nu piere.Vreau sa platesc viata bine,sa ma tina si pe mine,sa nu mor de rusine.Averea o las cu drag,la cine imi este drag,si de la gura,nu trag.O viata am,si tot am tras,si cu nimic nu am ramas.Am vazut ca pe pamant,averile se duc in vant,vantul le sufla,si inima ramane muta.Iubirea e averea mea,si copii dupa ia,atat cat traiesc eu viata.De multe ori e amara viata,dar eu vreau numai dulceata,sa ma tina toata viata.Averea adevarata nu este cand ai lumea toata,ci cand tu pentru lume,esti o avere,toata.Cand scriu despre mine,vreau sa ma simt putin mai bine,ca numai eu ma stiu pe mine,cel mai bine.Nu ma lupt sa-mi fac avere,ma lupt sa am putere,cand fiarele pe mine se nadeie.Averea mea e lumea toata,de toate mie imi fac parte,chiar daca sunt numai in carte.Ma lupt sa cred ca am putere,chiar si atunci cand am durere,si nimeni nimic nu-mi cere,eu dau cu placere.Tot ce am strans si-am adunat,toate s-au spulberat,si in pulbere s-au transformat.Acum de nimic nu-mi pare rau,de toate-mi randuieste Bunul Dumnezeu,ca imi cunoaste sufletul meu.Atat doar mai astept,putere de sus,sa pot sa rezist,putin,viata sa o traiesc!Nu jur,ca nu fur,un flutur.Pacea sa domneasca in inimile tuturor.A tuturor celor ce am avut acest nespus de mare har ca sa credem,si in Numele caruia oricine va crede,va putea fi mantuit.Va aduceti aminte de cuvintele Domnului care zicea ca,n-am venit sa aduc Pacea,ci mai degraba dezbinare.Acum aceste lucruri le stiti,"in lume veti avea necazuri,dar indrazniti,"caci Eu am biruit lumea.Nu va lasati atat de usor clatinati in inimile voastre,cel putin voi care aveti harul de cititi aceste randuri,care va indeamna din nou sa nu slabiti,ci sa cresteti in putere.Feriti-va de tot ce vi se pare rau.De aceea suntem ocarati,pentru-ca avem nadejdea aceasta,a invierii pe care ei nu o au,s-au cei mai multi din ei si-au pierdut-o,pentru-ca sau uitat la fata omului.Pui de naparci,pentru ce vreti sa fugiti de mania viitoare"De cateva zile incoace gura nu-mi mai tace,cautand macar un pui de Om pentru a se pocai.Toti gresim precum Eva.Cu voia repet si eu.Inainte de a merge sa iti ceri iertare,sau chiar te rogi lui Dumnezeu sa te ierte,trebuie sa te rogi si sa-ti dai seama,nu e deajuns sa te rogi si apoi sa mergi si sa pacatuiesti iarasi.Trebuie sa te pocaiesti de pacatele tale,si apoi sa fii iertat.Ai mila de mine,Dumnezeule,ai mila de mine!Caci in Tine mi se increde sufletul,la umbra aripilor Tale caut un loc de scapare,pana vor trece nenorocirile.Toti gresim,si toti platim,mai devreme sau mai tarziu,si apoi murim.Sunt pe faza permanent,zilei i raspund prezent.Asa sunt,cum sunt,cum am fost nu mai sunt,si cum voi fi,Domnul a stii!Nu sunt eu,e doar umbra mea,care va disparea si ia,candva.

Copii copiilor mei…

Azi ca un fapt divers,am trecut pe sens invers,dar m-am oprit la Phoenix Children,s,sa mai vad cum sunt ei.Eu am lucrat in acest spital,dar in alta locatie.Era atunci,prin 2000,au trecut 25 de ani de atunci,si nu stiu cati dintre copi,isi mai aduc aminte de mine.Dar si eu am copii mei,si copii mei,au copii lor.Pot sa zic,copii copiilor mei,care ma rog pentru ei,si I iubesc,si le doresc tot binele pentru ei.Oameni buni,treziti-va la realitate si moralitate.Influenta si exemplul vor afecta caracterul si destinul copiilor nostrii.Dezvoltati-va o minte bine echilibrata si un caracter curat,care sa reflecteze ceea ce este adevarat,bun si frumos.Am petrecut impreuna cu copii mei Ramona si fiul ei Lucas,si fiul meu Emanuel,in California,la fica cea mica Alice.Cu Dumnezeu inainte!Eu cer de la Cer,si Cerul imi da tot ce-i cer,daca stiu cum sa-i cer.In fiecare clipa,o viata se stinge,si alta se aprinde.Fiecare clipa,din viata plina de mister,mi se pare o risipa,de nu ma-nalta catre cer.Ma doare pentru inima ranita,ce moare fara ajutor,si orice floare ofilita,cand se usuca pe ogor.Si ziua cea trecuta,fara vreun scop,fara vreun tel,cand stiu ca vesnic e pierduta,si alta nu va fi la fel.Ma doare nepasarea,ascunsa-n inimi de granit,inimi surde la chemarea,Parintelui din infinit.De-orice pacat ma infior,cand floarea vietii-i ofilita,si vine rostogol.Vom merge inainte,biruitori si-n vremea grea.Observ si citesc rapoartele,de la unii si de la altii,toate suna bune.Ma bucur ca o astfel de lume exista,ma gandesc in fiecare zi la copii mei.Si e foarte frumos sa poti sa faci un bine cuiva,de diferite feluri.Ma bucur sa vad ca lucrurile se mai schimba,parintii devin mai constienti in favoarea copiilor.Vreau sa cred ca lucrurile se poate schimba in bine.Un gand bun de la mine,ma rog Domnului pentru aceasta lume pagana.Ma vad nevoita sa scriu despre cei care sufar,printre altii,sunt multi mai multi.Ma doare foarte tare de tot ce s-a intamplat,dar spun din inima,am patit-o si eu.I inteleg foarte bine pe toti,prin ceea ce ei trec chiar acum.Am intalnit oameni,si am fost si eu una dintre acele persoane care am plans.Si vin acum si va pun o intrebare,de ce se intampla aceste lucruri?De unde si pana cand se mai poate tolera atata nedreptate?De ce oamenii nu se mai pot increde in legile statului,sau mai bine zis,legea compromisului?Cred ca raspunsul este,avem nevoie de dragoste si Dumnezeu.Daca nu-L avem,atunci viata este goala,si nu stim ce sa mai facem.Dragi oameni,nu conteaza prin ce trecem,conteaza cum reusim si cat rezistam.Fiecare are momente cand trebuie sa trecem prin viata prin diferite incercari,dar nu uitati un lucru,nu sunteti singurii,nu ati fost si nici nu veti fi,pentru ca Cineva acolo sus va tine de mana si vegheaza fiecare pas.Domnul ne va da Biruinta in incercare,cu El sunteti mai mult decat Biruitori.Daca va simtiti singuri,priviti Cerul,ca zorile se arata,noaptea e pe sfarsite si vine dimineata.Am avut si eu de foarte multe ori stari de disperare,de tristete,amaraciune,si uneori inca le mai am.Sa nu priviti inapoi,sa mergeti inainte.Isus va fii cu voi prin greu si prin nevoi,dar sa nu dati inapoi.Cand sunt lovita si sufletul imi plange,cand simt necaz ca-mi vine-n viata mea,eu astept in liniste venirea Ta,sa ma iei sa fiu pe veci a Ta.Tu ma inalti sa pot sa stau pe stanca.Tu ma inalti sa pot umbla pe mari,atunci eu sunt tare pe bratul Tau pe stanca.Cand simt ca inima in piept se zbate,cand ma intreb ce rost mai are viata mea,Tu ma ridici sa fiu mai sus pe stanca.Invata sa-ti scrii durerile pe nisip si bucuriile pe stanca.Imi pusesem nadejdea in Domnul,si El S-a plecat spre mine,mi-a ascultat strigatele.M-a scos din groapa pieirii,din fundul mocirlei,mi-a pus picioarele pe stanca si mi-a intarit pasii.Mi-a pus in gura o cantare noua,o lauda pentru Dumnezeul nostru.Multi au vazut lucrul acesta,s-au temut,si s-au increzut in Domnul.Ferice de omul care isi pune increderea in Domnul si care nu se indreapta spre cei trufasi si mincinosi.Doamne Dumnezeule,multe sunt minunile si planurile Tale pentru mine,nimeni nu se poate asemana cu Tine.As vrea sa le vestesc si sa le trambitez,dar numarul lor este prea mare,ca sa le povestesc.Psalmul 40:1-5 Aminteste-mi clipa de clipa cat sunt de fragila fara tine.Stau ca vulturul pe stanca unde toti ar vrea sa ajunga.Omul in viata n-are pe cer numai soare,mai are si cate-un nor,eu le-am dat la spate si-am trecut prin toate,nu mi-a fost deloc usor.Eu aleg sa stau pe stanca,traiesc acum minunea minunilor,mi-am zidit casa pe stanca!Dar tot ma doare,durerea nu dispare,doar e o ameliorare ce vine si pleaca,dar sta pe o craca.Pana la rasplatire,va multumesc tuturor pentru iubire,si sa mergem inainte fara cartire.

Platim tribut dezamagirii…

Toti furam si mintim,si platim tribut dezamagirii,si pana la sfarsit,nimic nu ne ramane,doar sa primim,ceea ce suferim.Ori una,ori alta,si nu te-ai ales cu nimic.Ai cel mai potrivit moment sa dai cu pietre in mine,pentru cele ce voi zice.Mai spun odata,sus si tare,ca sunt cu frica de Dumnezeu.El ne vegheaza pasii si ne oranduieste cararea.Doar ca unele lucruri ma revolta prea tare.Nu pot sa ma uit la unii chiar zisi,slujitorii,ce isi duc viata in multe alte lucruri,in timp ce propovaduiesc simplitatea,si agonisesc averi,ravnesc si la ultimul banut al unui pensionar,promitandu-i in schimb,sa se faca membru al bisericii.Dar pentru asta trebuie sa invatam.Cei mai destepti invata din greselile altora,oamenii normali,invata din greselile lor,idiotii nu invata niciodata.Bugetul trebuie echilibrat,datoria trebuie achitata,aroganta trebuie controlata,si prostia se plateste,indata.Oamenii trebuie sa invete,cand vine vorba despre bani,unii finalizeaza conversatia apotetic si intelept.Iubirea aduc banii,nu banii aduc fericire.In primul rand banii aduc viata,daca nu ai avea bani,nu ai putea sa-ti cumperi medicamente si servicii medicale cand esti bolnav.Asadar,inca din primele zile de existenta,si pana mori,Viata are nevoie de dragoste,ingrijire si bani.Nu-mi place politica,prefer sa scriu altfel de articole,inspirate din viata.Dar astea sunt subiectele de zi cu zi.Nu toti sunteti de acord,sigur ca ati remarcat faptul ca subiectul politica e mai auzit in ultima vreme.Dumnezeu nu intra in politica,nu joaca minciunii,nu scuza mijloacele de atingere a scopului.Drumul catre iubire se ingusteaza cand ne uitam spre ceilalti de la inaltimea vulturilor aflati in zbor.Blandetea inimii se usuca de dispret,de ura si trufie,daca sufletul nu primeste modestia si gratia unei flori.Ochii nostri nu sunt conceputi pentru dispret,ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se afla in sufletele noastre.Dar,dincolo de orice,trufia ramane trufie.Daca ai reusit in viata,nu te agata de nereusitele altuia,pentru a nu trezi orgoliului si patima infumurarii.Orice ura,orice lipsa de mila,de intelegere,bunavointa,este un pacat.Raspunsul este usor de dat si usor de inteles,cu riscul,ca sa-ti pierzi pacea.Numai un bun cetatean,poate fi un astfel de cetatean,pe motive de dreptate,adevar si iubire.Nu te consuma de ziua de maine.Ziua de maine,nu e a ta.Pretuieste clipa,ca repede trece si ia.Acum ma duc cu gandul,ca-mi vine si mie randul.Sa pot sa trec peste clipa,ce grea este,si ma lupt,sa rezist,cat voi putea.Maine,poate nu va exista,dar sper in puterea,ce Domnul mi-o va da.Multumesc pentru azi,acum,si triesc orecum.Las totul acum,si nu de putine ori,evenimente neplacute din viata te-au lasat fara putere si ti-au dat acea nelinistite si dezamagire absoluta.E adevarat ca nu-i usor sa treci peste perioadele cu turbulente,cand totul se destrama si e lipsit de sansa.Insa ce poti face cu adevarat este sa constientizezi cat esti de puternica.Toti platim tribut dezamagirii,asa e moda firii.Dar cand privesti in ochi dovada vie e a pieirii.Nu te lasa biruit de rau.Biruieste raul,cu bine.Alunga din minte,tot ce te minte.Dar nu uita,ia aminte,cu Dumnezeu mergi tot inainte.Nu te mai minte,o sa ramai si fara minte,si tot o sa platim,si atunci,cand nu o sa mai avem,nici cuvinte.

Independenta si dependenta…

Independenta pana acum,si maine,mai nu stiu cum,dependenta sa stau pe drum.Azi e Independence Day,si mananc mamaliga,cata vrei.Trecem prin schimbari majore la fiecare 7 ani.Precum si anotimpurile se schimba,si noi trecem prin diferite etape ale vietii.Incepem cu nasterea si se termina cu moartea.Dureaza 70 de ani pana cand linia se inchide intr-un cerc.Acest drum al vietii poate fi impartit aproximativ in 10 parti.Nu e un mit,ci mai degraba un fapt dovedit stiintific ca mintea si corpul nostru se schimba la fiecare 7 ani.Ne schimbam in fiecare secunda a vietii noastre,celulele noastre sunt in continua evolutie.Conform lui Rudolf Steiner si al altor oameni de stiinta,ciclurile de schimbare care au loc la fiecare sapte ani sunt extrem de importante.Incepand de la nastere si pana la varsta de 7 ani.Acesta este inceputul vietii,cel mai important stadiu din viata noastra.In aceasta perioada suntem manati de instincte precum foamea,nevoia de iubire,protectie si sprijin,durere si impactul asupra mediului inconjurator.In tot acest timp,structurile noastre mentale interne se dezvolta,pentru ca mai apoi sa ne permita sa simtim,sa gandim si sa fim constienti de identitatea noastra ca indivizi.Invatam in mod subconstient foarte multe raspunsuri comportamentale iar cultura in care ne-am nascut ne influenteaza foarte mult.Una dintre activitatile de baza din aceasta perioada este sa invatam,sa mergem,sa vorbim,sa cream relatii cu noi insine si cu mediul inconjurator.Dezvoltarea noastra ca oameni continua in aceasta perioada.Incepem sa dezvoltam responsabilitate sociala si sa facem diferenta intre bine si rau.Ne cream lume interioara,pe care o populam cu propii nostri eroi,vise,fericire,pericole si imaginatie.Aceasta perioada este caracterizata de schimbari puternice de natura emotionala si fiziologica.Incepem sa devenim constienti de sine,sa apreciem arta,muzica,literatura.Devenim constienti de propria sexualitate,cautam un partener care sa ne satisfaca nevoile si avem probleme in a ne seta limitele.Dorinta acuta de independenta da nastere asa-numitei crizei ”adolescentine”.Aceasta etapa este una de rafinare.La aceasta varsta se infiripa si dorinta de intemeiere a unei familii,invatam sa traim alaturi de un partener,sa-l iubim,sprijinim si respectam,si ne ajustam propria personalitate de dragul acestuia,acceptand sa facem compromisuri.Conform oamenilor de stiinta,partea creierul responsabila cu asocierile este cea mai dezvoltata la varsta de 35 de ani.Emotiile devin mai subtile,ne intelegem pe noi mai bine,stim cine suntem si care sunt atitudinile care ne sunt impuse din exterior.Stim ce ne foloseste si ce nu.Renuntam la stereotipuri si credem in noi insine.Pentru ca incepem sa ne pierdem si putere si vitalitate,privim cu precadere in interiorul nostru.Ne preocupa tot mai mult de valorile nonmateriale si conectarea la aspectele universului.Aceste cautari spirituale poate continua pana la moarte.Cei care nu si-au dat seama pana la aceasta varsta cine sunt si care este scopul lor in viata,vor trece printr-o perioada de mare depresie.Aceasta este varsta pacii interioare si imbratisarii linistei in viata.Ne obisnuim cu corpul nostru,ne acceptam relatiile si incepem sa privim cu alti ochi lumea din jur.Nu mai avem atat de multe nevoi externe si incepem sa vedem cu precadere partea plina a paharului si sa fim constienti de moarte.Oamenii se pot maturiza la orice varsta,dar aceasta este cea la care acest lucru se sedimenteaza complet.Privim cu duiosie la experienta vietii traite si ne uitam la trecutul nostru intr-o maniera noua,diferita.In ultima faza a vietii cu noua luni inainte de a-si da sufletul,omul intra in sine,propriul sau corp devine uter.El coboara in cel mai tainic altar,unde flacara arde vesnic,unde se afla lumina,unde traieste Dumnezeu.Acesta e procesul natural.Pentru acest proces natural nu e nevoie de viitor.Trebuie sa traiesti clipa prezenta.Clipa urmatoare va veni de la sine.Asa cum raul curge si ajunge in ocean,tot asa curgi si tu si ajungi la sfarsit.Ajungerea in ceruri este incununarea.Viata nu sfarseste cand sufletul paraseste corpul,de fapt,viata infloreste in acel moment.Insa pentru a cunoaste frumusetea acestui proces trebuie sa fi pregatit pentru ea,trebuie sa inveti arta de a merge la cele vesnice.Fiecare persoana imbatraneste in felul ei,dar unele schimbari care se petrec dupa varsta de 70 de ani sunt universale.Eu sunt tot in schimbare,am ajuns cu adorare,sunt inca pe picioare!

Happy 6 th birthday Eli…

Nepotelul meu drag,Eli,eu iti doresc de ziua ta,sanatate si ani frumosi inainte.