Sa ne rugam pentru pace…

Vorbim de pace,si ne rugam pentru pace.Dar oare avem pace in noi si in vietile noastre?Cuvantul„pace“este cea mai puternica arma.Ce fericire,am pe Isus,asta ma face asa voioasa!In veci canta-voi ca-s fericita si laud pe Isus ca e al meu.Inima mea cu bucurie canta intru-na,pacea in mine locuieste,Harul Lui ma inveseleste.Ce fericire,pace sfanta,pe bratele Lui am odihna,a stii e bine,o stiu si eu,Isus este al meu.Cerul e albastru,il privesc chiar acum.Ma gandesc la cer clipa de clipa.Am strabatut cararea,numai de mine cautata si umblata.Drumul e greu,pasii marunti,dar am ajuns.Nu vorbesc de viata,vorbesc de mine si cu mine.Pe drumul meu am intilnit multi oameni,si i-am povestit de Isus si de viata mea.Privelistea nu a fost asa cum vroiam eu,dar totusi am inaintat.Ascultad muzica eu m-am inviorat,si pe Domnul eu l-am laudat.Parca durerile toate au disparut pe loc,dar tot eu,nu am stat deloc pe loc.Am tot inaintat cu dor pentru pace si popor.Am cantat si pe Dumnezeu L-am laudat.Natura e frumoasa,in ea ma pierd mereu,sa uit de mine si de tot ce ma infior.Am deschis usa inimii sa se invioreze,si sufletul sa mai vegheze.Inca un ceas,inca o dimineata,si din nou am plecat in viata.Nu vreau sa las amarul sa ma insele,eu ma duc cu gandul sa pot scapa de rele.Sa cante bucuria,sa stie toata firea,ca eu sunt bucuroasa si tare inimioasa.Ma bucur si de o clipa,poate alta nu as mai avea,traiesc doar amintirea ce curge in viata mea.Maretiile lumii nu le doresc,imi ajunge doar atat,sa pot sa iubesc.Scaldata mi-e inima in,pace,iubire.Iubeste,crede,iarta,aceasta imi e speranta,cand drumul imi este greu.Destinatia mi-e cerul,faclia mi-e aprinsa,si pot din nou sa zbor!Am venit cu bucurie din nou pentru a scrie,inima mi-am descarcat si pe voi toti eu v-am salutat!Bucurie,pace si buna invoire,pentru voi toti in calatorie!Drum bun,iubire si pace in inima tuturor!De ce atata ura?De ce atata suferinta si atata necredinta?De ce atata durere,si omenirea piere?De ce ne privim,de ce ne zambim,si in inima vrem sa ne zdrobim?De ce in fata stim sa ne prefacem,si pe din spate,vrem sa ne intapam cu ace?De ce vorbim frumos,iar cand ne intoarcem,ne misconosim ca de un miros urat?De ce nu-mi spui in fata,ce ai tu pa mate?De ce te arati ca esti destept,dar nu arati nici un respect?De ce spui ca stii sa tii secret,dar nu esti nici discret?De ce cauti papura in nod,cand tu esti un narod?De ce nu cauti sa faci pace,ci doar vrei sa scapi asa cum doar tie iti place?De ce nu este pace?Un mare adevar se afla in aceasta,parintii nu isi mai iubesc copii,copii isi urasc parintii,fratii se razvratesc unul asupra altuia.In fiecare zi auzim cuvinte jignitoare,dar si durere mare.Privesc si ma intreb in jurul meu ce se intampla,de ce om cu om se cearta,si nu se mai inteleg deloc?De ce ne lasam amagiti si tarati in noroi?De ce si de ce?De ce nu uitam,ca si noi avem nevoie,sa ne smerim din inima,si sa nu fim mai rai?De ce ne uram si ne invidiem,ca nu avem si noi,ce are iei?La urma ne ramane doar, sa te impaci cu Dumnezeu!Eu stiu de ce,pentru-ca am trecut pe aici,si m-am intrebat si eu de multe ori,de ce?De ce am uitat,ca suntem trecatori?Azi imi ramane in memorie,ziua celor plecati,dar si ziua cand eu pe Domnul l-am aflat.Ziua aceea mereu o voi stii,cand sa schimbat viata mea.De atunci pace in inima mea,a intrat,sunt cu Duhul Sfant sigilata,si de Dumnezeu transformata.Psalmul 122:6-9 Rugati-va pentru pacea Ierusalimului!Cei ce te iubesc sa se bucure de odihna.Pacea sa fie intre zidurile tale si linistea in casele tale domnesti.Din pricina fratilor si a prietenilor mei,doresc pacea in sanul tau.Din pricina Casei Domnului Dumnezeului nostru,fac urari pentru fericirea ta.