Eu sunt…

Psalmul 73:28 Cat pentru mine,fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu:pe Domnul Dumnezeu Il fac locul meu de adapost,ca sa povestesc toate lucrarile Tale.Cred in Dumnezeu,cred cand rupi o floare,si pe ia o doare,dar nu cred in rutine ca ma baga in ruine.Cred in mine,dar mi-e greu sa mai cred in altii.Cred,si imi place linistea vietii,ca imi aduce in inima bucuria frumusetii,si lumea o sa ma cunoasca mai bine,de pe scena vietii.Nu am valoare,dar sunt o valoare,ce trece de ori ce valtoare.Nu sunt nici la vanatoare,ca nu vanez caprioare,ci vanez pe cei ce imi aduc mioare.Timpul este prea scurt,dar vreau sa-l fac sa fie lung,ca tu sa poti sa il ajungi.Ce valoare eu am?Nu ma estimez,ma simpatizez ca sunt asa de somez.Lumea ma intreaba cu ce ma ocup,si de ce nu ma duc,sa lucrez.Ei nu stie cat eu ma stresez,si cat de mult eu lucrez,ca trebuie sa rezistez.Dar ce conteaza,cum lucrez sau cat lucrez,e important ca ceva lucrez.Nu fiecare lucreaza la fel,sau dealtfel,ce te intereseaza,mie bine sa-mi mearga.Tu le tragi cum poti,eu cu caruta dupa hoti,si toti ne tragem,sa castigam zloti.Sa-mi treaca timpul cu folos,si sa-mi ramana numele cu un rost,am tinut post,si acum scriu un post.Fratilor,stiti ca va iubesc,dar nu cu o iubire sa va dusmanesc,vreau sa va plocesc.Nu clocesc,eu va fericesc,sa uitam de tot ce e firesc.Dupa o munca de-o viata,sau o viata de munca,am cules ca nu am avut altceva de ales.Cu ce m-am ales?Cu batai si vanatai,dai pana creapa si cand toate te crapa,nu am ramas nici dreapta.Acum ma bat pe mine in piept,si-mi zic,bravo Raveca,ce mai astepti?Chiar nu mai astept de la nimeni nimic,copii sa-mi fie fericiti,nepotii sa-mi manance toti zlotii,ca doar pentru ei mai traiesc,si e bine de inteles,si cu mine,m-am inteles!Totul este cu inteles,cred ca si voi m-ati inteles.Postul meu este cat traiesc,pe scena vietii sa lucrez.Azi am avut cu nepotul meu Lucas,o confruntare,cand el creste mare,sa fim amandoi de valoare,si sa colaboram impreuna la o lucrare.El m-a asigurat,ca va face tot ce eu am inventat,in engleza si romana,pe scena vietii,cu adorare!Daca o sa ajung acele zile,mainile imi ridic mai sus,ca lumea sa ne sustina,sa nu intram in paragina.Sunt doar ganduri,printre timpuri,poate reusim,privindu-l.Azi ca si ieri,dar mai diferit,si ca altaieri.Maine,ca si poimane,dar tot diferit ca si razpoimane.Acum m-am gandit cum a fost,razi ieri pe nicaieri si am ajuns cu razputeri,dar si cu multe abateri si razbateri.Va multumesc de puteri,am scris peste puteri,si nu ma mai duc nicaieri.Cred in ce a fost ieri,dar pentru maine,nu cred ca nu va pot spune,cred in acum,dar nu cred ca nu o sa pic pa drum.Si daca cred,din nou ma incred sa privesc tot drept,spre Cer.Cred,si ma incred,ca sunt buna de drept!Aicia sunt de la intemeierea lumii mele,dar nu m-ai cunoscut,ca ai trecut rapid prin lumea cu zabrele.Dar va spun acuma voua,un secret mi-a spus mamica,ca sunt nascuta intr-o vara,si numele meu este pus de la o floare,Raveca,care talmacit inseamna,o splendoare.Frumoasa si tinara am fost o data,plina de avant si cugetata,si m-a iubit o lume toata.Acum savurez orice clipita,chiar daca aripile-mi sunt lasate,nu stau cu mainele la spate,ingenunchez pe cat se poate.Dar pe cat se poate,inlacrimez,si las trecutul de o parte,si tot oftez.Amurgul vietii mele vine,chiar si copacii pe strada ofteaza cu mine,ca vine toamna cu fosnet si frig,si frunzele cad,desmierdate si plang.Eu stau,si ma duc,si ma-ntorc,lumea profund ma-ntristeaza,de multe ori rad fara sens,dar viata ma fascineaza,pe drept!Multumesc,a mai venit o zi,sunt tot aici,si stau in casa,cu cei dragi ce viata-mi lumineaza.Atat e tot ce am nevoie,respir,vad,aud,ascult,si lumea toata mi-e tare draga,dar cu gandul,sunt tot in graba.Nu sunt asa de sanatoasa,dar Domnul cu Mila Sa induiosata,n-e iarta de toate pacatele lucrate,curate sau necurate,cu gandul sau cuvantul,si toate n-e sunt spalate.Acum am plecat,de toate relele am uitat,din nou in toamna am intrat,si de amintiri frumoasa mult m-am bucurat.De la intemeierea lumii mele,inca sunt aici,am rezistat,mai am o clipa,si te-am lasat!Putin m-am oprit si am cantat,o suita,o simfonie,o melodie sfanta vie,un dans de vals,mai un tango,o hora si un do bemol,o opera de sol major,ca nu mai vreau sa mor de dor,cu de toate vreau sa ma-nconjor,sa simt ca traiesc,si de toate sa iubesc!Va spun acum,un multumesc,ca ma citesti,si la mine te gandesti!Eu sunt,Raveca,si merg mai departe,atat cat viata imi face parte.Am trecut de 65 de ani,ma indrept spre infinit,ca zilele imi sunt in asfintit,si ca tot omul,am atipit.Viata e atat de scurta,te-ai sculat,si apoi ai adormit.Ce este o viata de om?Masurarea vietii omului,nu este in masura de timp,ci in buna ei folosire.Viata omului e,astazi e,si maine nu-i.Dar culmea e,de necrezut,am fost ieri,si azi,inca mai sunt.Cand voi muri,nu ma uit la intunericul dinainte,ci la lumina ce ramane in urma.Si ma voi stinge,cu zambetul pe buze.Fiecare zi din viata,are si o noapte intunecata,nimeni nu poate sa stie,ce se poate intampla,deaceea ei merg tot inainte.Ce este viata unui om?O frunza ce o poarta vantul.Ce pica toamna dintr-un pom,si-o acopera pamantul.Viata mea,e o alta poveste.Sunt doar un om,ce vrea sa atinga infinitul,si cu Iubire sa invie.Am fost constienta ca am sa imbatranesc.Nu caut solutii sa intineresc,caut solutii sa fiu linistita si cat pot fericita.Nu am primit totul de-a gata,am muncit pentru tot ce am.Stiu ca m-am schimbat,dar sufletul mi-a ramas acelasi.Tot ce imi doresc este sa continui sa imbatranesc cu demnitate,frumos si in liniste.