Un Cer de Octombrie…

Daca tu ai stii,cate bucurii ar fi,in conectie cu cerul?Am ramas conectata pe deplin,sa uit si de al meu suspin,dar totusi am strigat atat de tare,ca nimeni nu m-a auzit,si acum mai spuspin.Cand in conectie am intrat,a fost asa de minunat,am strabatut cu ochii cerul,am simtit din nou fiorul,si dorul strigatului meu.Nu e o zi ca sa nu scriu,si nici o zi ca sa nu strig.Am pierdut in viata multe,si marunte,si poate inca si mai multe,dar nu mi-am pierdut nicicand strigatul si auzul.Eu stiu ca timpul inca nu-i pierdut,si chiar daca,mai este mult,eu vreau sa strig si sa tot ascult.Cand te conectezi cu cerul,poti sa ai tot greul,ca va dispare strigand la ceruri.Uitandu-ma spre cer acum,am invatat de un nou drum,drumul ce duce spre nemurire.In viata nu e numai fericire,e plans si tanguire,toate trec asa usor,daca privesc si mai strig cu dor.Un cer senin,chiar si noros,nu conteaza daca esti bucuros.Am bucurie in suflet,inima imi plange si eu strig cat de tare,ca toate ma doare,dar vreau sa fiu tare.Nu ma intereseaza anii,si nici banii,eu stiu ca pot striga si mai tare.Departe imi spune niste soapte,traieste si fa bine.Puteam eu oare sa traiesc,fara ca pe El sa-l intalnesc,nicidecum si niciodata.Ce dragoste mai mare,nu imi trebuia mai mult.De acum privesc tot mai mult cerul,si de-as putea ca sa-l ajung,l-as saruta mai mult.Oare aceasta nu e o mirare!Da,ca sa strig si sa iubesc mai mult!Totul e natural acum,chiar de sunt tot pe drum,incerc sa pot privi mai mult.Ochii mei sunt lipiti de cer,si nu se mai desprind nicidecum,incerc ca sa-i rotez,dar din nou visez.Nu,nu a fost un vis,a fost adevarat,cu cerul eu m-am imbratisat.De acum am invatat sa cer,si sa strig cat mai tare,ca numai de la cer am invatat sa sper.O speranta,o iubire,dar si mai mult o revenire.Am revenit la viata,cand inima mi-a fost de ghiata.Sa ai o inima de gheata,si niciodata manghaiata,nu e usor.Sentimentele le-am pus in scris,strig tot mai tare ca intr-o zi,am sa ajung in Paradis!Lumina am primit,cand eu m-am prabusit,si ce sa intamplat?La ceruri am strigat!Cerul pe mine m-a eliberat.Iar cand din nou privesc spre cer,conectia cu cerul apare doar atunci cand mai vrei sa speri.De sperat eu am sperat,inima mi sa inmoiat,si de toate am uitat.Am ramas doar cu strigat,dar eu nu m-am stricat,mai tare am cugetat.Am strigat,am strigat la Tine Doamne,si m-ai ascultat,bucuria si lumina in inima mea a intrat!Am tot strigat,pana m-am saturat,si toata m-am desumflat de atata strigat.Ma bucur de briza care trece doar pe langa mine.Nu,nu sunt suparata,am invatat din anii trecuti,ca nu trebuie sa astept nimc de la nimeni.Cand nimic si nimeni nu se asteapta,totul este doar viata care se intampla.Si azi,chiar intr-un mod mai diferit,accept,ma adaptez,si continui sa traiesc.Voi continua pur si simplu,sa ma bucur de viata.Incolo fratilor,fiindca ati invatat de la noi cum sa va purtati si sa fiti placuti lui Dumnezeu,si asa si faceti,va rugam si va indemnam in Numele Domnului Isus,sa sporiti tot mai mult in privinta aceasta.Mangaiati-va dar unii pe altii cu aceste cuvinte.