Cu Luna la taifas...

 Cu iz mic de nimic,stau si privesc luna,si ma simt asa de mic.De atata amar de vreme,numai gandurile stie durerile mele,si tot cant in seara cu luna si stele.Ma chinui sa scriu,din multele-mi mele amintiri,ca tot astept,si nu mai vii.Din toate pe aici,de toate cu mari si mici,din tot ce pot sa duc si sa va duc,cu mult respect.Am ramas aceiasi visatoare,si cateodata dansatoare,dar tot ma doare.Am mii de amintiri,de cand eu m-am nascut,am tot iubit si am crescut.Azi sunt putin mai mare,dar iubirea creste doar cu rabdare,la ori ce ceas din zii sau seara.Si cand am stat cu luna la taifas,nu am vrut sa stiu de nici un ceas,doar cantece de luna mi-au ramas.I-am spus lunii dorinta mea,si m-a mangaiat cu lumina sa,si nu a fost singura,nici ea.Am petrecut un timp frumos,chiar si norii ne-au fost de folos,a fost un peisaj de seara frumos.Luna m-a imbarbatat,usor povestile le-am depanat,pana ce vantul n-a suflat.Usor cu vantul m-am leganat,cu iubire in casa am intrat,in liniste m-am retras,si va scriu cat de mult am castigat.Din nou cu energie pozitiva m-am incarcat,si de voi lume buna,nu am uitat!