Fara machiaj…

Azi,e Sambata.Dar,nu numai azi,in fiecare zi,imi fac masaj,si ma duc pa islaj,fara machiaj,doar eu,in ambalaj.Toate sunt scrise din culise,nu ma schimb,sa ma placa nimeni.O sa raman,asa cum sunt,sa ma plac mie.Cui i place de mine,sa fie sanatosi,iar cine nu,sa fie mai politicosi.Pacat ca nu ma puteti vedea,cum am sarit,ca ma simt cineva,ca la cinema.Am sarit ca o bambina de balerina,ca am vrut sa-mi fac viata putin mai lina si senina,cand toate ma-nvenina.Sunt in deplasare,sa scap de tensionare,sa simt cum esti in pensionare.Privesc si in zare,m-am uns,cu solutie sa-mi pot canta cu usurare romantele.Ori unde ma duc,vreau sa ma simt haiduc,ca tot ma duc,si nu ajung,unde trebuie sa ajung.Dar ma intorc acasa,si ma gandesc cu drag,la lumina mea cea sfanta din casa,cand ma rog,si stau cu totii la masa,sa mai povestim de viata.Ca acasa nu-i niciunde,dar ma gandesc si la acei ce nu au casa,si doresc sa ajunga si ei la o masa.Ma gandesc sa ma rog fierbinte,sa nu-mi pierd din minte,cate am tras,si cat mai trebuie sa trag,dar toate sunt scrise,cu drag.Ma calmez,nu vreau sa ma enervez,vreau sa iubesc.Acum mi-am facut lapte praf,sa nu cad in praf,si sa ma fac praf.Dumnezeu le stie pe toate,stie ce greu imi e,ca toate se aduna la mine,in soapte cand e noapte.Am inceput cu o rugaciune,pentru mine si lume,si pe noi toti,Dumnezeu sa n-e asculte,si sa ne aduca o minune!Ziua buna sa aveti,relele voi sa nu vedeti,dar incercati metode de viata lina si sublima,sa aveti.Toate se sparg la mine in cap,nu stiu cum sa ma impac,cum sa ma impart si cum sa ma despart.Mi-am bagat mintile in cap,dar toti ma trag de cap,chiar acum fica mea Ramona,trece prin criza de furie,si-mi tranteste in cap o farfurie,si raman si fara palarie.Atata drama si trama,ca toate sunt amestecate cu zama,si ma trezesc intr-o rama.Ramona este somata si umflata ca trebuie sa plateasca multa plata.Iar eu pe aici,ma ascund intre ramurici si ascult cantul unor pasarici.Tot imi bag mintile in cap,ca de toate ma fac praf.Mai trece o zi,si de maine nu mai fac prostii,ma ascund in vii.Daca ai stii cat iubesc,toata ma prapadesc.Bucurie in suflet sa aveti,si mintile in cap sa le pastrezi,pana nu le pierzi.Capul l-am spalat,dar mintile m-au lasat,ca nu le-am controlat,acum iar m-am saturat,si in natura am plecat,doar la avioane m-am uitat si la cer m-am concentrat.Capul nu l-am spart,l-am mangaiat si cu balsam de suflet,l-am inviorat.Iubirea mea cea mare,inima mi-a alinat si gandurile rele le-am eliminat!Salut si am evadat!

Nu vreau scandal…

Nu sunt la bal,cant la timbal sa nu fac scandal.Nu am chef de scandal,mai bine mananc un migdal cu trivial,si ma duc la Montréal.Sunt bolnava,ca sunt tare firava.Toate ma dor,si doctorul mi-a spus ca inca nu mor.Trebuie ca pe germi sa-i omor,sa nu raman si chior.Nu vreau scandal,vreau sa manc un cascaval,sa nu mai am nici un habar,sa pot sa cant ca un cobzar.M-am tot rugat,si ce pacat,e adevarat!S-a dus baba cu colacii,si au ramas toti gandacii.In ciuda fricii si a suferintei m-am obisnuit cu toti acei care imi fac in ciuda.In ciuda tuturor problemelor pe care le am,le intorc inapoi cu o alauta,nu vreau sa crap ca o luda.Acasa toti imi fac in ciuda,ma striga si eu ma fac ca-s surda.La unii le tare ciuda,ca baba nu se imburda si raman tot surda.Muzica ma descoloceste,ca daca nu,si viata ma plezneste.Nu am nimic,si ce daca,poate la toti sa le fie ciuda,eu tot cant sa fiu mai da ruga.In ciuda tuturor,ma urc si cobor chiar pan la nori,sa uit de noroi.Pentru fiecare,buna sa va fie ziua,o zi buna,dar fara ciuda,doar in ciuda tuturor,am sa iubesc pana mor,si cant in folclor.Nu am crapat de ciuda,nu am ramas nici luda,dar baba,oricum o sa se imburda,si ramane tot surda!Va iubesc,in ciuda tuturor,m-am obisnuit sa nu ma mai omor,ca raman fara spor,si ma trec multi fiori.Valea,iti spun,dar fara ciuda,ca baba nu e luda.Doamne,Tu-mi stii lacrimile ascunse,Tu-mi stii Doamne,dorul meu,ce il am in pieptul meu.O,Isuse da-mi putere,te rog sa-mi dai mangaiere,mai trimite harul Tau,astazi peste roaba Ta.Ajuta-ma,te rog,Doamne,sa pot sa stau in picioare,si in suferinta grea,sa pot rezista,fie voia Ta.O,Domnul meu,lucreaza si-n dreptul meu.Lasa Doamne,pacea ta peste familia mea,sa fie vindecare si alinare in casa mea.Aleluia,fie voia Ta!Sa avem o Toamna binecuvantata,cu roade inbelsugate.

Un Diamant 💎 in praf…

Sub haina grea de scrum si praf,imi scriu al luminii paragraf.Nascuta din presiuni si chin,raman in adancuri cristalin.O raza e de ajuns,sa sterga tot ce am ascuns.Speranta-i focul ce nu moare,din praf,ma ridic spre soare.Ma pierd printre vechi si reci amintiri,purtata de vant,tot ce-am fost,si-am crescut.Sunt diamantul ce-asteapta o raza,sa-sparga lumina ce-n noapte vegheaza.Nu-mi pasa de umbra ce azi ma apasa,imi caut sclipirea,sa ies din abis,si voi luci,neatins si curat,din praf un diamant.Piatra,rece,dura,straluceste,taie,uimeste,mica,pretioasa,clara,rotunda,lumineaza,farmeca,incanta,curata,transparenta,diamant.Raveca,blanda,inteleapta,zambeste,ajuta,iubeste,suflet nobil,lumina vie,inspira.La fel ca un diamant,tu aduci lumina,frumusete si valoare,prin tot ceea ce esti.O legenda care spune,ca noi ne nastem in aceasta viata ca niste diamante perfect pure,fara nici o zgarietura si fara nici un defect.Pe masura ce trecem prin diferite incercari si greutati specifice vietii,stralucirea noastra interioara devine din ce in ce mai palida,fiind ascunsa sub un strat de noroi.Cand devenim adulti,noi ascundem acest strat de noroi sub un nou strat stralucitor de oja.Ne afisam astfel in fata lumii exterioare sub aceasta aparenta fals-stralucitoare si ne intrebam de ce nimeni in jurul nostru nu pare impresionat de ea.In timp,multi oameni ajung sa creada ca acest strat protector reprezinta esenta lor.Descoperim astfel ca am fost si vom ramane de-a pururi una cu acest diamant interior de o perfectiune absoluta.Tu esti chiar ceea ce cauti.Sufletul ce iarta,ca un diamant prelucrat luceste.Si prin curatenia sa la toti lumina ne daruieste.Omul devine si mai frumos,cand inca pretuieste.Metafora „omului-diamant” exprima ideea ca sufletul uman,asemenea unui diamant,se formeaza,se slefuieste si straluceste cu adevarat prin incercari,iubire si iertare.Diamantul este format din carbon pur,un element de baza al vietii,legand natura materiala de cea spirituala.Slefuirea prin greutati,asa cum presiunea imensa din adancurile Pamantului creeaza un diamant,tot asa provocariile vietii si suferintele matureaza caracterul omului.Un suflet care iarta si iubeste este comparat cu un diamant care reflecta lumina si infrumuseteaza lumea din jur. O particula de praf,oricat de sus s-ar ridica,ramane tot o particula de praf.Frumusetea sufletului este cel mai pretios diamant.Esti o valoare rara care trece printr-o perioada dificila,dar esenta ta ramane neatinsa.Indiferent cat de mult praf sau noroi se aduna deasupra ta,valoarea ta nu scade.Valoarea ta este reala.Praful este doar la suprafata,el nu poate schimba structura unui diamant.Stralucirea asteapta,ai nevoie doar de un moment de curatare sau de o lumina potrivita ca sa iesi in evidenta.Timpul ajuta,oamenii sau situatiile din jur te pot acoperi temporar,dar nu te pot distruge.Daca treci prin greutati,daca treci prin incercare,esti un diamant,in proces de transformare.Ca un crestin,esti in crestere schimbare.Dumnezeu te pregateste sa ai o valoare mare.

Amintiri nenumarate…

Si ieri,si azi,si maine,si oricand.