Ogden Utah…

Rodi si Steve se muta in Ogden Utah.Drum bun si multa sanatate.Impreuna cu fam Micula.

Indrazniti…

Indrazniti,nu vreau sa slabiti,sa nu pieriti,cantati sa va caliti.Daca inima iti vibreaza inca,nimic nu e zadarnic.Prin momente muzicale imi trece timpul,si drumul imi este mai voios.Cararea,urcusul e greu,fara El,ma pierd mereu.Cand vine ispita-n puhoaie,cand valul se-nalta inspumat,Te simt langa mine aproape,raman neintinat.Imi inalt iar privirea senina ca cerul,sa merg inainte,sa inving.Ispite au fost si-or sa mai fie,c-asa este drumul in sus,invinge-voi totul,fii sigur,te-ncrede in Isus.Cu lume care-ncotro,mai ales cand dai sa-ti rezolvi linistit treburile si cand ti-e lume mai draga si apele mai linistite,dai fata-n fata cu interactiunea.In lume veti avea multe ispite,dar indrazniti si biruiti,inteleg ca nu-i usor.Am inceput sa meditez,si fiecare gand trebuie luat si pus la cruce.Oricare ar fi caderea,trebuie sa ne ridicam,sa nu deznadajduim si sa o luam de la inceput.Si nu ma duce in ispita,ci izbaveste-ma de cel rau.Caci a TA este imparatia si puterea si slava in veci.Amin-Indrazniti sa va acoperiti,sa nu raciti.

Ne nastem pe rand,plecam pe sarite…

Nu stii niciodata cand va fi ultima zi din viata ta.Trecut,prezent si viitor sunt cele trei perioade in functie de care ne construim viata.Ne aducem aminte cu regret de trecut,gandim pozitiv despre prezent si privim viitorul cu optimism.Cu totii putem sa ne bucuram de momentul prezent pe care cu siguranta il avem AICI si ACUM.Bucura-te de viata,ca tineretea trece iute ca zorile si batranetea ne bate la usa.Inima nu fi de piatra,las-o afara sa se joace.Inima si sanatate,ca asa frumos ne place.Era atuci,era si a fost,era si nu mai este.Era o data ca-n povesti,era o data o fata,si uite ca am ajuns si aici,era frumos,era ca o poveste,era,cand eram eu,doar numai eu si tineretea,dar inca mai suntem si acum chiar si la batranete.Sau scurs anii rand pe rand,si cate bucurii lasam in umbra,pe a le vietii cararii sumbre.Fiecare are povestea lui,si viata lui traita,doar un singur dor ma duce,acolo de a ajunge sus.Placeriile de aici parca sunt de-o clipa in comparatie cu vesnicia cea de sus,si ne bucuram aici putin,dar toate intr-o clipa,ca un abur va dispare.Si uite asa,am depanat firul amintirilor si am luat aier curat si inca o zi,sa scurs din firul vietiii.Da,ne nastem din dorinta vietii de a fi aici,de a cunoaste firul acesta subtire de borangic numit "traire"!Ce curs de rau brazdat cu punti,ne este existenta noastra.Bucuriile au trecut iute,greutatile si traumele vietii au ramas tot mute,tristeti si dureri s-au scurs incet.Dar firul vieti se intrerupe la un moment,atunci cand nici nu te astepti.Pentru ce a trebuit sa te trudesti atat?Nici un raspuns.La toate greutatile si traumele vietii,gaseste puterea sa mergi inainte si a le invinge.La ispita frumusetii sa ai infranare,la greutatea muncii,curajul.Si la vorba rea,rabdare.La sfarsit de drum vreau sa spun,am utilizat tot ceea ce m-i sa dat.Toate traumele si greutatile vietii trec,dar in urma lor,raman urme.Chiar acum m-i sa luat un interviu,sa fiu scrisa intr-o carte,”Belonging “si peste cativa ani daca mai traiesc,o sa vo expun pe blog.In fiecare zi Dumnezeu ne ofera o sansa,sa schimbam tot ce ne face nefericiti.Si daca am fi atenti,am putea descoperi clipa,si s-ar putea ascunde in momentul intr-o mie si unul de lucruri.Aceasta clipa exista pentru un moment,si ne permite sa infaptuim miracole.Venim pe lume si cautam zi de zi sa implinim idealuri,sa avem succese,sa fim fericiti,sa intelegem care este menirea pe acest pamant.Uneori,petrecem o viata in cautarea acestor raspunsuri,fara sa zarim padurea ce isi intinde maretia.Cati dintre noi putem accepta cu usurinta faptul ca intr-o buna zi va trebui sa renuntam la viata,in forma aceasta pe care o cunoastem in trupul fizic?Ca intr-o zi ni se va cere sa pierdem cel mai de pret lucru pe care il avem pe acest pamant,insasi viata noastra.Caci ceea ce primim este un sir de momente prezente,fiecare cu viata lui proprie.Viata nu este o linie dreapta,este un drum cu urcusuri si coborasuri.Nu poti alege cum sa te nasti,si in ce loc,dar poti alege sa apreciezi aceasta viata.Viata noastra e plina de mici pietre pretioase,fiecare dintre noi are in fiecare zi zambetul.Lasati stresul,rutina,ura sau rautatile,uitati tot ce e rau.Viata este acolo unde te regasesti.Pe asprele-ndoielii,nici un biet vreasc de-arbust nu-ngenuncheaza,doar crancena,salbatica amiaza.Ma rog,din sterpe suferinte si strig din toata cremenea mea seaca.Vreau speranta,vreau credinta.Anii mi se duc,umbrele nu pot sa le alung,nici sa uit pe oricine ca a uitat ca este om.Fericirea este unica care doreste sensul acestei vieti,dar de la a vrea si a obtine,este o cale lunga,a desertaciunii.Fericirea te paraseste chiar in bratele suferintei,pe cand suferinta te va ajuta sa afli fericirea.Daca nu ar fi incercari nici lupta,nu ar fi cununa pentru invingator.In genunchi eu rugile indrug,si voi ca florile din piatra,sa va smulg,nu sa va sug,ca floarea moare,cand o smulg.Alergam dupa iluzii,evident,nu le vom prinde,doar Domnul ce pune in suflet,cu aceea vom ramane.Pun emotii in cuvinte,tristete si libertate,si apoi realitatea,din noblete si bunatate.Venim pe rand,si mergem pe sarite,dar cararile sunt ocrotite si ferite.Ne nastem pe rand,si apoi pe sarite plecand.

Zachary si Alice birthday…

Sanatate si multi ani,pe-on picior de plai,si o gura de rai.Cu Domnul inainte.Mami si buna va iubeste.

Foc in Los Angeles…

Nu e potopul,e focul care arde tot ce e in fata lui.Fica mea Alice si sotul ei Mark sunt evacuati.Nu scriu sa cer mila,scriu ca Dumnezeu este in control,si tot ce se intampla,este pentru noi o avertizare,sa fim pregatiti pentru evacuare.Zica lumea ce a zice,natura isi face mersul ei,si noi trebuie sa intelegem mersul nostru.A fost,si va mai fi,chiar daca lumea va pierii.Cand orasele-s in flacari,si musuroaie de furnici,tine minte,sfarsitul nu-i aici.Si cand cauti in zadar un om,printr-atatea mii de venetici,tine minte,sfarsitul nu-i aici.

Inainte am vrut sa mor,acum vreau sa zbor…

Inainte am vrut sa mor,acum mananc usturoi si vreau sa zbor.Sa imbatranesc frumos,manc bine si gustos.Si daca sunt putin cam gros,ma intorc si sunt falos.Ce are omul de la viata?Ca sa poti sa-i faci fata,nu trebuie sa stai pe ata.Atat din viata mi-a ramas,sa ma port frumos ca si-un soldat.Viata pe mine m-a incercat,dar in picioare am ramas.Privirea in sus,si-mi vad da drum.Ma inspir din natura,fur ganduri si vise de la oamenii ce ma inconjoara,cant un cantec de neuitat,un cantec de dragoste din vremea copilariei mele,pe muzica anilor ce vor veni,si ma plimb pe aleea gandurilor mele.Lucrurile nu se aseaza mereu pe fagasul pe care ni-l propunem,ele nu poarta haina implinirii,insa pot aduce raze de zambet pe fetele noastre,chiar daca nu ne implinesc.In fiecare zi invatam sa ne bucuram de noi insine,de a trai,de a canta,de a ne bucura de lucrurile mici ce isi croiesc drum printre actiunile noastre de zi cu zi.Privesc partea plina a paharului fiindca orice gol trebuie umplut.Vom deveni mai rezistenti si vom invata din greseli.Pe scurt,viata merge inainte,noi mergem inainte,cu bune cu rele,cu ganduri,cu planuri,bucurii,tristeti si cantece.Iar eu,continui sa contemplez viitorul,unul in care eu si cei aproape de mine vom continua sa ne bucuram de tot ce se intampla.Lucrurile sunt asa cum sunt,unde nimeni nu mai are timp.Pe aici,eu stiu voi mai trece din nou.Am trecut prin zile bune sau chiar si zile grele,am trait viata asa cum am primit-o,am plans,m-am bucurat,am fost nemultumitoare dar si multumita.Am invatat ce inseamna sa traiesti fara sa stii ce vei face a doua zi.Nu fii trista Raveca,zambeste si iubeste ca viata e un dar.Toti traim sub acelasi cer dar nu toti avem acelasi orizont.Cu totii stim ce e viata.Da,te nasti,traiesti si apoi mori.In anul 1997 eram aproape de moarte,nu am mai vrut deloc sa traiesc,deloc,am trecut prin atatea probleme caci am fost intr-o asa de mare depresie ca nu stiu ce mare rau as fi vrut sa imi fac.Dar de atuncii anii sau scurs,si asa de repede ca nu stiu cum de am rezistat atatea incercari.Si stiti voi,un val cheama alt val,dar in ceasul cel mai greu,Dumnezeu m-a salvat.Invata de la toate,ca toate-ti sunt surori,cum sa traiesti frumos cum poti frumos sa mori.Invata de la nufar sa fii mereu curat,invata de la fluturi sa nu fii suparat.Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea,invata din durere vointa de-a spera.Invata de la pasari sa fii mereu in zbor,invata de la toate ca totu-i muritor.As putea sa scriu atatea experiente din viata mea,unde si cum am invatat sa scriu si sa citesc,si mai mult ca atat sa ascult din experientele pacientilor mei pe care eu ii ajutam cand lucram in spital.Dar timpul a trecut,experientele raman,noi tot invatam,si asa in fiecare zi ne cultivam.Cred ca nu v-am plictisit cu povestile mele,dar ori cum acum cunoastem in parte dar atunci vom cunoaste pe deplin.Am spus aceste lucruri,pentru ca bucuria mea sa fie in voi si bucuria voastra sa fie deplina.Acum va servesc cu un usturoi,sa fiti de bun soi!Pita neagra cu unsoare,ceapa,usturoi si rosii,sa te tina bine pa picioare,sa nu mori da foame.Sanatate ca-i mai buna decat toace.Parca tot mai greu imi este,am pierdut mult,dar ma supun.Multi au plecat,eu inca am ramas,dar nu va zic bun ramas.Mi-e dor de mama,de tata,de Camelia,de frate si sora,si cei ce nu mai sunt in hora.Dana,Adriana,si Elena cosanzeana,care a cantat banateana.Nu mai e nimic la fel,ca de altfel,nu mai simt nimic la fel.Pe toti i-am pomenit,si cu o reteta de la mama,nu m-am deslipit.Cat timp traiesc nu ma despart de leacurile babesti.Doar de curiozitate,eu le pun aici pe masa.Mamicuta mea,m-a invatat asa.Cand ai guturai,sa manci un samurai,adica un usturoi.De tensiune,amaraciune,slabiciune.Eu nu ma dau inapoi de la usturoi.Ma scarpan in cap acum,si ma ung cu usturoi.Cand am fost mica am baut o cana de petrol,dar nu a fost alcohol,mama mi-a zis ca petrolul e bun la mate,si te face chiar si creata.Eu am fost si creata,si curata la mate.Sunt multe si marunte,dar sa le punem pe frunte.Ceaiuri,malaiuri,anti virusi,si papirusi,de o bunatate rara.Ceai de tei,de musetel,si coada de soricei,ceai de zahar ars,atunci cand esti tare ars,untura de purcel,de gaina si albina,nu stiti voi cate stiu eu.Capul meu este o carte,acum ma intoarce.Cand am fost mai mica,nu am vazut nici o tablica de medicinica la noi in ulicica.Cand am vrut sa vad cum mor,am dat tot de noroi.Pe unde am umblat,numai plante de medicinat.Asa am crescut eu mare,de am putut sta pe picioare.Eu totdeauna la mamica am fugit,ca ea leacurile imediat le-a si gasit.Comprese de fiecare,de cartof,de varza,de usturoi,dai intru-na tipa trei,am uitat sa spun de tei.De otet de mere,imbinat cu pere,te curata la fiere.Daca toate acestea sunt din strabuni,noi nu ar mai trebuii sa fim ne buni.Dar omul cat traieste,ori invata,ori se nimiceste.Eu am vrut ca sa invat,nicidecum sa ma nimicesc.Fiecare face dupa capul lui.Unul in felul lui,altul de cum tu-i spui.Eu m-am gandit bine,ca tot ce scriu sa iasa bine,sa ne ajutam unii pe altii,ca asa se cade bine.Acum stiinta este avansata,si multe carti sunt puse pe masa,doar sa avem timp de studiat.Putine v-am explicat,dar cred ca s-a meritat,si mai multe o sa va spun,cand m-ai aflu ceva interesant.Pe bune,am mancat numai leacuri bune,si cu o fotografie,eu am plecat!Leacuri bune sa mancati,de guta sa scapati,de microbi si paraziti,sa nu ramanem trazniti!Pentru o lume asa de mare,eu ma ridic in picioare,si va salut,pe fiecare!La multi ani,tot cu usturoi!Azi e Sfantul Ion,si am aprins un neon sa nu fim de beton.Hai mai,ia mai sunati din zurgalai,sa rasune pasta vai,sa nu fie vai de noi.Inainte am vrut sa mor,acum eu tot zbor.