Astazi vin sa-mi plec genunchii...

Astazi vin sa-mi plec genunchii
Inaintea ieslei Tale,
Copilas din alta lume,
Obosit de frig si cale.

Imi plec inima si fata,
Copilas din zare-albastra,
Si ma-nchin cu umilinta,
Calator prin lumea noastra!

Nu am smirna ca si magii,
Nici tamaie si nici aur,
Lacrimile pocaintei
Imi sunt singurul tezaur!

Ti le-aduc acum nainte
Cu sfiala si rusine,
Copilas venit din ceruri
Sa porti crucea pentru mine!

De Craciun!

O zi sclipitoare la Desert Botanical Garden...

The Phoenix Desert Botancial Garden isn't a boring stuffy plant collection.It's a beautifully landscaped park with towering Sagauro cacti,bridges and displays for children.During the year,visitors will enjoy such events as music in the garden,butterfly exhibits,holiday luminarias and much more.

Omul bun scoate lucruri bune din visteria buna a inimii lui,iar omul rau scoate lucruri rele din visteria rea a inimii lui;caci din plinatatea inimii vorbeste gura.Luca 6:45 De-alungul vietii am acumulat  lucruri,sentimente,dureri,amaraciuni,intrebari,dezamagiri.Si ce credeti ca iese din ea?Ceea ce am acumulat acolo.Ce scoatem noi din visteria inimii noastre zilnic?Apus peste apus,ce iute trece timpul,si zorile s-au dus,si iute bate vantul.Uitand de dor si de nevoi,ani de pribegie,dintr-o mie,cati au mai ramas?Cazut-au frunzele,unde-s sperantele,n-a mai ramas niciuna.Un gand nerostit,ce-am asteptat,ce-am visat,nimic nu s-a schimbat.Si timpul s-a scurs,la umbra teiului de sus,dar eu am mai ramas,si ma bucur ca am mai inaintat cu-n ceas.Am momente in care ma simt de parca as trai zece vieti.Si altele in care ma simt,ca sunt foarte jos.Eu nu mai masor viata in ani,ci in trairi.In momente de dor,si tristeti efemere.Imi petrec fiecare zi traind.Nu am timp sa controlez anii,pentru ca in mine,nu am virsta,am viata.Las timpul sa curga mergand mana in mana cu el,ii zimbesc si-i povestesc despre cate mai avem de trait impreuna.Imi devine cel mai bun prieten,nu ma lupt cu timpul,nu incerc sa-l inving.Cu fiecare zimbet,ti se mai duce un an.Ati vazut cum oamenii veseli nu isi arata virsta,ci intinereste!Oamenii au inventat virsta pentru ca au nevoie de repere,dar sufletul habar nu are de asa ceva.Pentru a fi tinara,am nevoie de zimbet,liniste,si pace.De ganduri frumoase fata de mine,si de tot ce ma inconjoara.Am nevoie sa multumesc pentru tot ce am si cate as mai vrea sa am.Fii prietena timpului tau,iar la urmatoarea aniversare,nimeni nu stie mai bine decat tine cata viata ai trait!As vrea cateodata ca lucrurile sa fie asa cum vreau eu,incat imi vine sa intervin in actiunile si intamplarile de zi cu zi.As vrea sa schimb mentalitati,oameni,idei,dar sfarsesc prin a-mi nega propria persoana pentru a parea ceva ce nu sunt in ochii unei persoane care ma stie de cand m-am nascut.Ma stie,dar nu ma cunoaste.Nu o sa fac aceleasi greseli in veci,asta sunt eu,eu sunt pe picioare.Pentru ca scrisul si numai scrisul ma scoate din carapacea asta de zi cu zi,de nopti in care nu dorm,ca sa le spun aici.Si scriu iar alta pagina,dar despre aceeasi fata...

De ce n-ai habar?Habar n-am de ce?

Anii au trecut,s-a inventrat serviciul mesagerilor,si totusi,habarul a ramas.Pentru destinatar,a nu avea habar inseamna “a nu stii nimic,a nu avea nici o idee despre ceva”.Pentru transmitator,a nu avea habar,inseamna “a nu-si face griji,a nu-i pasa de ceva”. Pentru trimitator,habarul inseamna “cum iti merge,cum iti stau lucrurile?”Habarul inseamna veste,cunostiinta,idee.In ziua de astazi,habarul este scrisoarea din plic.Care sa fie motivul?S-a inventat tele-habarul si n-am habar.Ce bine mi-amintesc acum,si curcubeu,ti-eram in drum.Iti amintesti cumva de mine?Dar acum?Spui ca n-ai habar,ca tot ce-i dulce-i si amar,ca ce-a fost des e tot mai rar,eu n-am habar,sa beau si golul din pahar.Acum n-am habar,sa trag,sa dau din zar,ca tot ce-i bun are hotar.N-am habar,sa-mi pun iubirea pe cantar!Si nu-ncerca sa spui ceva,nu ai nici un habar.Nu vezi cum frica piere,cum n-am habar a te cere,dar eu iti spun ca n-ai habar,sa-mi fii in noapte felinar.Tot ce-a fost nu-i in zadar,n-ai habar,pune-ma,ma pune pe jar!N-am habar,n-ai habar!

Paine de casa,ca la mama acasa...

Paine de casa,ca la mama acasa...
Mod de preparare

In 650 ml de apa calda dizolvam drojdia uscata impreuna cu o lingura de zahar tos.Amestecam bine.Cernem faina impreuna cu sarea.Dupa ce am cernut-o,turnam apa cu drojdia in mijlocul ei si o luam la framantat.Dupa ce aluatul s-a omogenizat putin,punem treptat 4 linguri de ulei de masline si il framantam dinspre margini spre interior cam 15 minute.Acum lasam coca la crescut intr-un mediu cald cam o ora.De preferat este sa o puneti intr-un bol si sa o acoperiti cu un prosop.Lasam bolul langa un cuptor cald,sa creasca coca mare si frumoasa.Dupa ce a crescut coca,o impartim in 4 bucati pe care le rotunjim bine cu palmele.Alungim fiecare bucata de coca in parte.Impletim cate doua bucati si le asezam in tavile unse cu un strop de ulei.Exact inainte de a le baga in cuptor,le ungem cu un pic de ulei de masline sau cu un ou amestecat cu ulei.Le lasam in cuptor cam 30-40 de minute la aproximativ 180-190 de grade Celsius.
Painea merge de minune cu branza,cu gem,cu unt proaspat si miere de albine.Ca la mami acasa,sa tot mancati si sa nu va mai saturati!Mama mea nu a invatat sa gateasca la cantar,si nu a copt painea dupa ceas,ci a invatat totul prin simturi,vaz,auz,miros,pipait si gust.De aceea nu exista reteta batuta in cui,cea mai buna paine este facuta dupa cum ne place noua,si voua si familiei,dupa gust.

Lucrarea mainilor mamei mele...

Un suflet vesnic creator nu se va plictisi niciodata.Lucru manual facut de mama mea,ea si acum se delecteaza cu crosetatul,sus in cer.Este terapia sufletului ei.Ceva nou,a mai facut pentru 2 stranepoti,Mateo si Emilio,2polovere si 2 caciulite,ca pe vremuri...

Sus in cer nu ne mai trebuie nimic...Acolo avem de toate...
Acestea sunt doar cateva,multe au fost date deja,si cate au fost facute si in Romania.

As vrea s-ajung la Tine...

Ierusalime,cetate impodobita,
Cu strazi de aur,argint si cristal,
De pe pamant al meu dor se ridica,
S-ajung la Tine,sa scap de orice val.

As vrea s-ajung la Tine,
Sa scap de orice suspine,
Si sa ma uit la frumusetea Ta.
Caci tot ce-i pe pamant,
E o goana dupa vint,
Si nu pot sa-mi gasesc fericirea.

As vrea sa-ti vad portile ferecate,
Ce n-au asemanare pe pamant,
Si-n ziua-n care vor fi descuiate,
Sa intre-n ele poporul cel sfant.

As vrea sa vad pomul vietii care,
Cu atatea roade e impodobit,
Si raul vietii cu apele limpezi,
De-a lungul cetatii curge linistit.

As vrea sa vad pururi a Ta splendoare,
Sa umblu pe intinsul Tau minunat,
Apoi sa raman cu Tine pe vecie,
Slavind totdeauna pe-al meu imparat.