Dumnezeu stie tot…

In amintirea fratelui meu Stefan(Utu)Adriana si Dana.Ne vom vedea la acele tarmuri,unde lacrimi si dureri nu vor mai exista,si nici despartirea nu ne va mai despartii.Imi vine si mie randul,dar cu randul,imi astept randul.La revedere cu intervedere.Imi aduc bine aminte,parca era doar ieri,dar azi,ei nu mai sunt.Domnul le stie pe toate.Este inca un mister ce s-a intimpat cu fratele meu Stefan(Utu)pana eu mai traiesc nu voi uita despre tragedia fam fratelui meu Stefan.Parca a fost ieri,nu pot sa uit si nu voi putea uita niciodata ultima mea intilnire cu el la Biserica Philadelfia din Chicago.La terminarea programului am dat mana cu el si am povestit.Ar fi multe de spus dar viata nu ma lasa sa traiesc,am multe intrebari dar fara nici un raspuns,de ce si de ce?Am cautat fericirea dar de la nimeni nimic nu am aflat,dar am vazut ca si ei sunt tot niste muritorii.Azi chiar de pling o clipa,privesc numai in sus,de si dureri am foarte multe,dar am o singura SPERANTA,SPERANTA CEA DE SUS!Nu stiu daca asa a fost voia lui Dumnezeu sa moara ca si martirii,dar fiecare isi are soarta lui,intr-un fel sau altul,dar cu DUMNEZEU INAINTE!"Caci daca traim,pentru Domnul traim,si daca murim,pentru Domnul murim.Deci,fie ca traim,fie ca murim,noi suntem ai Domnului" Romani 14:8 NE VOM REVEDEA!Fiecare inima oboseste,de durere,de neputinta,de incercare,de ne-iubire.Si nicio inima nu poate sa renasca din praf,altfel decat prin multa Iubire.Desigur ca toti avem un timp.Viata mi-a demonstrat ca in fiecare clipa am pentru ce sa multumesc.Viata mi-a luat,mi-a dat,mi-a lasat si amprenta,dar fara rabdare si putere nu sunt nimic.Azi ca de fiecare data,m-am inspirat dintr-o cantare a unui hadicapat Bradley Walker,si nu numai,o poveste de viata,”This life i live,or learning to live again.”Asa sunt si oamenii ca pietrele pretioase,ne lovim de pietre in fiecare zi,sau ne impiedicam de vre-o piatra si nu stiu care e valoarea ei.Oricum viata ma tot invata,pana cand nu-i mai pot face fata.Aseaza totul la loc de cinste,si lasa contemplarea sa existe,ca sa te miste.Ce naivitate,am crezut ca pot masura timpul cu de toate,si am ramas,ca nu se poate.Am scris o carte de aducere aminte,pana mai am minte.Imi aduc cu drag aminte de Emilia,Utu,Adriana,Dana,tatal si mama mea,acum,ce sa mai zic,si de fica mea Camelia.Dar stiti ceva?Am cunoscut si zile bune,dar am trecut si prin zile grele,dar am trecut si peste ele.Uneori am dureri fizice,alteori dureri sufletesti,dar inca ma trezesc.Nu am tot,dar asa cum sunt,i multumesc.Doar cu ajutorul Lui am trecut,mai departe.Si astazi spun si eu oricui,mergi mai departe,cat inca se mai poate.Nu am cedat,m-am transformat,ca nu mai este mult,si voi fi si eu cu Domnul,in al Lui palat.Multumesc tuturor celor ce mi-au venit in ajutor.Nu dau nume,ca pentru unii o sa-i supere,iar pentru altii sa nu sufere.Domnul sa va binecuvinteze pe toti,de la cel mai mic pana la cel mai mare,si sa putem sta bine,cu totii pe picioare.Rasplata sa vi-o dea Domnul,ca de la mine omul,sunt ca si pomul.Inima imi plange,dar Domnul ma mangaie!