60 de ani,Mariana!

Azi e ziua sorei mele Mariana,60 de veri inainte cu Domnul!Sanatate,la multi ani,pace,fericire,si multa iubire.Cu drag,de la sora ta,Raveca.

Un Memoire de neuitat…

La 65 de ani,nu am uitat de unde am plecat.Viata m-a brazdat,chinuri si dureri am indurat,de toate am gustat,dar de Dumnezeu nu m-am lasat.Ma incapatinez sa raman neclintita in hotarare.Spun ca o sa rezist.Cine stie ce-o sa fie?O sa fie!Asta nu depinde nici de mine,nici de tine.Dar ceva o sa fie.Ma duc cu gandul,ca ma bate vantul,sa nu-mi pierd nici consintamantul.Am vrut doar sa zic,sa nu ma stric,caci apoi o sa strig,si tare o sa plang.Si ma duc,si iar ma duc.Unde sa tot ma duc?Ca tot nu ajung,la locul unde eu o sa ma culc.Amintirile ma napadesc,de dragoste le ocolesc,si tot dusa o sa ma gasesc.Vine o zi,si de bucurie eu voi stii,voi uita tot ce a fost si atunci nu va mai fii nimic de rost.Ochii imi ridic,privirea spre cer imi zic,si mai un pic.Nu mai e mult,o sa rezist,curaj Raveca,eu inca exist!Dar si traiesc,pe altii sa-i fericesc,ca eu sa nu ma prapadesc.O sa rezist,o sa inving,eu ma conving!Numai inainte,si voi invinge,chiar daca inima imi plange,eu voi invinge!Ma incurajeaza,si ma lumineaza,lumea aceasta ma fascineaza,o sa scap o data si din beleaza.Scurt si cuprinzator,am invatat sa zbor!Mi-am dat drumul sus in zbor,si am mai trecut de-un nor.Tot inainte,tinta mi-e cerul,sa capat inelul!Sa cante Universul eu mi-am dat mersul,si am ingropat tot stresul,cu cantul si cu versul!Pana aici,si mai departe,te las pe tine frate.Dute mai departe!Ce sa iau,aspirina sau piramidon.Inainte de masa sau dupa masa.Cu apa sau cu ceai.Ma doare capul de prea mult malai.Am stiut eu ca nu-i rost de scai,cand de dureri de cap tot dai.Astea ma omoara pe mine,si sa uit de ele,scriu tot ce imi vine.Capul nu mi-l tai,chiar de pereti cu el eu dau,pun pareu ca bine il iau.Am crezut ca daca scriu,scap de naiba asa cum stiu.Aspirina am luat,capul nu s-a ameliorat,mai tare s-a agravat,dureri mai multe au avansat.Ce-s cu durerile de cap,nici nu pot face pitpalac,chiar de nu-i tufis,mie imi vine pe furis.Pitpalac intr-un copac,de dureri eu vreau sa scap.Ce solutie imi dati,cu ce voi va ameliorati?Aspirina sau piramidon,daca nu merg pe-un peron.Am mai tras eu si de asta,ca si basta,lu matasta,pana a rezistat si fasta.Toate cele bune,aspirina am luat,chiar de nu v-am scris pe plac,o sa rezist,ca ma fac.Pana aici am rezistat,merg inainte ca un soldat,drept si iluminat.Viata nu este batuta in cuie,dar te scoate si din cuie,si iti da niste cucuie,cand toate te incuie,si apoi altul te descuie.In cap mie imi puie,sa am grije pe cararuie ca nu vreau prostiile la cap sa m-i se suie.Omule sa pretuiesti,orice zi pe care o traiesti,ce a fost n-o sa mai fie,si ce va fii nimeni n-o sa stie.Bucura-te acum,ca timpul trece,dar durerea ramane,si numai Dumnezeu ma tine pe mine.Multi vor sa-mi ia glasul,dar poate sa-mi ia si ceasul,nu ma las ca lasul.Cata vreme a trecut,cata vreme mi-a mai ramas?In ce ma priveste pe mine,am o vie dorinta sa va povestesc despre viata mea.Nu norul este vesnic,ci soarele-i acel,ce-nvinge si ramane,stapan peste noi si cer.Moartea nu ma inspaimanta,vesela o voi infrunta.Unii rezista altii nu,eu am rezistat pana acum.Am invatat ca in aceasta viata totul este trecator,tot ce este sub soare este o desertaciune.Totul este dezamagitor,te pierzi printre clipe traite si amintiri ce inca dor,dar in viata trebuie sa te ierti sa poti privi spre viitor.Totul vine,totul trece,dar nimic nu-i in zadar.Amintirile sunt singurele pe care timpul nu le poate altera,nu le poate modifica,nu le poate sterge.Stand aici,m-am tot gandit,pentru ce traiesc eu?Am imbatranit acum si m-am dat de-a dura,sa-mi pice si gura in mura,ca ma face saramura cu ura,si urlu la gura,sa nu injura.Traieste frumos,in asa fel incat sa nu regreti maine,ceea ce ai facut azi.Timpul nu mai poate fi dat inapoi,dar din pacate,ne dam seama de asta atunci cand e prea tarziu.Oricat de buna sau grea a fost viata pana in acest moment,trezeste-te si fii multumit ca traiesti.Cineva,undeva se lupta cu disperare sa traiasca.Nu te gandi la ceea ce iti lipseste,gandeste-te la ceia ce ai.Ce am invatat din viata,este sa rezisti si sa-i dai dulceata,ca amara e viata,si cand vine batranetea.Am trait sa vad multe,dar si am suferit,cat un munte,ca m-a facut toate punte.Fica mea Ramona m-a intrebat,unde si la cine merg eu cu problemele mele,ca sa ma usurez de ele.Si repede eu i-am raspuns,la Dumnezeu si la blogul prietenul meu,cand cuvant cu cuvant,eu scriu si ma eliberez de tot ce am eu in gand,si ma pune pe gand.Ma rog pentru lumina,viata nu imi este totdeauna senina,dar astept in tihna,calauzirea sa-mi vina,sa nu ma stresez chiar fara lumina.Cuvantul a fost dulce,ca viata acum ma impunge,si zilele-mi se scurge,dar ma ung cu iubire pe buze,sa pot si cerul a-l ajunge.Motivatia ma tine,cand ma gandesc ca multi altii ca si mine,moare putin cate putin,si nimenea la ei nu vine,doar asteapta,pe nu stiu cine.Ma pun in pielea lor,ca mi-e greu numai sa ma gandesc,si ma apuca un dor,sa zbor.Nu ma gandesc sa mor,ma gandesc cum as putea face sa nu ma infior,cand toate ma-nfasor,si nici aier nu mai am,cand ma pierd prin nori.Ajunge zilei si ceva bun,de gand,nu am vrut sa vorbesc nebun,doar inima din mine,afara sa vi-o pun,ca viata imi mai da un pumn,si o sa pic din nou,si poate din nou un cuvant va spun,si din nou ma adun.In fiecare zi ma tot adun,si toate aici le adun,pana nimic nu se mai aud,si nimic nu mai adun.Asa e viata,asa e omul,e patit ca si pomul,si in pamant merge tot omul.Un Memoire de neuitat,pe cele rele le-am spalat,si la cele bune am meditat.Toate trec,viata ne imparte,viata ne desparte.O amintire ce nu se sterge niciodat,eu pe toate le-am gimicat.

Sa ne indulcim amarul…

Amar imi era sufletul,amara viata mea,si tot cu amar,raman fara habar.De cand te nasti si pana mori,esti apasat de-ngrijorari.La batranete fii mai cult,ai grija ca nu tine mult.De cand te nasti si pana mori,viata e o poveste.Eu nu sunt ce citesti,sunt ceea ce simti cand citesti.Te nasti plangand gol si plapand,doar cu un nume,de parca-i sti ce te asteapta.Ca te asteapta o viata gri,apoi cresti si nu mai vi,ca de nimic nu ai sa te mai ti.Si cand soarta te-ncearca,mai versi inca o lacrima seaca.Cand mai ai un trai in plus,numai ca te trezesti la apus,si nu ti-a mai ramas nici o zi in plus.Te nasti plangand,traiesti oftand,si mori fara a spune,niciunde a te pune.Traiesc sa raman doar cu gandul,ca ma bate si vantul,si nu vreau sa-mi pierd gandul.Nu vreau sa fiu altfel,raman cu acelas caracter,si daca nu ma descurc,o sa raman la fel.Raman cu fagaduinta,sa tac,apoi ma uit la mainile mele,ca la niste litere,care raman sa formeze un ac ca sa tac.Raman aceiasi,de altadata,acum sunt putin de albu,pictata,si ridurile pe fata,imi raman insemnate,ca sunt de ani lungi si patate,dar raman,nemiscate.Sufletul imi ramane nemiscat,de cate ori nu m-i s-a intamplat,sa descopar durere si-amar.Si singura de multe ori sunt,goala,de gand,si in intuneric,plangand.Astept si raman,in tacere stralucind,printre crapaturi doar privind.Dar tot raman,nu mai aman,sufletul imi e rasturnat peste mine,si vrea sa raman,sa-mi fie mai bine.Si acum raman doar cu gandul,ca mi-au mai ramas putine randuri.Raman impinsa de dorul,care imi trezeste ochisorul,sa vad bine pomisorul.Raman sa fiu o doamna,ca frunza se rastoarna,si vreau sa raman si la toamna.Raman neclintita pe cale,pana Mirele meu apare,si cu totii o sa zarim scumpa noastra Tara!Raman si ma inclin,si astept cu dor divin,pana nu mai raman!Nu mai intreb si nu ma intreb,tu trebuie sa te intrebi,pana mai poti sa intrebi,ce este viata?Intr-o clipa te nasti,si tot intr-o clipa poti si sa mori.Te lupti,alergi,agonisesti,si uiti cum sa mai traiesti.Te nasti,traiesti si mori.Aceasta e totul.Traieste si iubeste,ca alta viata nu o sa mai ai.Destinu acesta e nedrept,sucit mai e si-al vietii rost,te nasti frumos,te nasti destept,si-apoi mori ca orice prost!De cand te nasti incepi sa mori,dar cei puternici au ranile pe ei.Ei nu se-opresc din mers,curajul nu poti nicicand sa-l iei,celor drepti,cu inima curata.De ar fi omul ca pomul,si zilele ca frunzele pomului,nici atunci nu ne-ar fi indeajunsa viata.Asa este viata!Mai un pic,si trece toate,si apoi vine alinarea.Amara a fost viata mea,amar si in gura mea,amaraciune si taciune,dar o sa vina vremuri si mai bune.Amar nu va las,marar sa tot mancati,si de bucurie sa tot dati.Amara viata mea,cu dulceata mi-am uns inima,si ciocolata amaruie e adictia mea.De amar sa uitam,si in hambar sa intram,fara habar.Sa ne indulcim amarul,cu un pahar dulce de murfatlar.

17 ani Lucas!

Azi sarbatorim ziua lui Lucas.Multi ani 17,si tot inainte!Dumnezeu cu mila si indurarea.Toate binecuvantarile de jos si pana sus.

Eli prima zi la gradinita…

Azi Eli a mers la gradinita,prima zi de gradinita.Memories from Lucas Kindergarten.

La concluzia aceasta am ajuns…

La concluzia aceasta am ajuns,inca toate nu v-am spus.Imi cunosc menirea,si astept venirea.Stiu drumul unde ma duce,dar nu intotdeauna e presarat cu flori.Mai sunt spini,nori si sudori,pana mori.Orice om are o menire,un scop,un sens pentru care se afla aici pe pamant.Unii sa invete,altii sa iubeasca,dar indiferent de om,fiecare dintre noi am venit aici pentru a face ceva sau a invata ceva.Suntem aici ca sa experimentam,sa ne bucuram de viata,sa iubim,sa fim fericiti.Eu mi-am descoperit menirea prin observarea lucrurilor,si prin ceea ce simt.Fiecare dintre noi e unic.Deci nu are sens sa faci efort pentru a fi copia cuiva.Nu te irosi.Inca de la nastere suntem inzestrati cu o energie creatoare pe care trebuie sa o folosim in cele mai importante momente din viata.Sa te bazezi pe ceea ce esti si pe ceea ce stii sa faci.Nimeni nu iti poate darama talentul si abilitatile cu care te-ai nascut.Trebuie sa nu te uiti la greselile din trecut,decat cu scopul de a le indrepta.Nu lasa pe nimeni si nimic sa te demoralizeze si sa te abata de pe drumul tau.Desigur ca imi cunosc menirea si locul,nesatul precum e focul,ma consum si ard.Lumina e,tot ce ating,si tot ce parasesc,e doar scrum.O flacara sunt,si ard,oricum.Asadar,in concluzie,conecteaza-te cu partea profunda din tine.Apoi viata iti va aduce oamenii potriviti in calea ta.Ghideaza-te in alegerile tale dupa empatia pe care o primesti si o simti.Cand totul va fi gata,fii pe pace,ti-l voi spune.Ridica-ti aripile,numai tu poti ajunge acolo unde ti-e scris!Pana in prezent,invat sa-mi accept starile,sa traiesc cum se cuvinte,sa-mi placa de mine si mai bine,si imi dau silinta sa fiu cea mai buna varianta si amanta a mea.

Asa a fost aseara…

Un vant puternic,fulgere si trasnete puternice,praf cat cuprinde ochii,si un curcubeu manifestat de minunat.Iar eu la culcare am plecat,ca stelele m-au pus in pat.

In toiul verii…

In toiul verii,din lunga vara fierbinte,m-am ales cu multe invataminte,sa tot iau aminte.Am invatat ca si cand e cald sau frig,trebuie sa strig.Doamne ai mila de noi,ca focul ne baga in butoi.Am mai invatat sa stau cuminte,sa nu imi mai pice un alt dinte.Am invatat sa ma rog frumos,Domnului Christos sa nu fiu neputincios.Caldura ca-n cuptorul cu placinte,si vantul cald,din zburd cu mare drag,si nici o frunza nu mai misca.Draga vara,cat ai fi tu de fierbinte,te iubesc,si sufocata de atata caldura,stau langa o sura.Praful,pamantul,arde in vapaie,si noi vrem sa facem baie.Aoleuuu,ce zapuseala,toti cerem o socoteala,sa nu mai fie nici o sfiala.Acum facem o paranghelie,cu idee de frazie.Uneori radem,uneori plangem,trist e ca ne hranim rasul din neajunsurile vietii si din nimicnicia pastrata a sufletului.Ne fardam prin cuvinte elevate si pornim la drum,cautatori de maruntisuri in suflete misuinde.Ne sperie drumul si facem din colturi o lume,din sulfet,nimic.Ma aliniez atunci tacerii,o tacere atat de plina,ca as putea sa-mi pierd rasuflarea,si scriu iar cuvinte.Acum nu pot gasi cuvinte pe care sa le astern in continuarea punctelor de suspensie,sau intre a cere.Iar asta n-a fost nimic mai mult decat o ciorna,pe care am scris-o de ciuda.Zimbetele unei dimineti de vara,in care deschid cu fiecare ceas romanul zilei de maine,o fila goala din cartea vietii,ori un pretext de a retrai in surdina o alta melodie.O aroma dulce de ganduri ca o mangaiere usoara de vara.O privire profunda precum un elixir sorbit la fiecare clipa,in care de multa vreme se citesc cuvintele.Cautam calea de a ma apropia si mai mult de caile nesfirsite ale vietii,ori sa patrund sub sinele lucioase ale omenirii,precum misterul anilor a tot mai multe griji,si tot mai multe lacrimi secate de timp.Sa fi fost eu aceea in care au adormit demult zimbetele inocente,pure,sau poate eu eram una dintre mainile crude ale sortii.Azi imi las gandul sa zboare.As vrea sa se intalneasca undeva la rasarit,la inceput si sfarsit de cer cu gandul tau.Nu e o regula,dar din pacate se intimpla mai la tot pasul,ca fericirea unuia sa produca tristete.Ce nu vi s-a intimplat?Doresc tuturor sa fiti fericiti,doresc tuturor sa fiti iubiti.Secretul fericirii este increderea in Dumnezeu si in tot ceea ce faci tu insuti.Sa auzim doar de bine,sunt convinsa ca vom auzi si de rau,dar vara aceasta este sa te simti tu bine.Am luat cu mine,un strop de fericire,sa te fericesc si pe tine,in lunga vara fierbinte!Traieste clipa,si lasa-te purtat de toate bucuriile vietii!Sunt coapta,dar nu ca pita din cuptor,ci coapta,de arsita si dor,ca pan la urma,stiu,o sa ma ia sudori.Spre Cer ma avant,si tot cant.Nu ma vand nici pe vant,doar imi fac un avant si cant.Am credinta in cuvant,si ma tin de cuvant,ca m-alint.Nici pe un blid de linte,chiar si blidul minte,ca e fara de minte.Si daca m-as vinde,as ramanea fara minte,si fara bob de linte.Omul se mai coace,de prea multe cojoace,si te intoarce sa nu-l vinzi pe cojoace.Nu anii m-au copt,nici cand a batut un clopot,doar cand am spus ca nu mai pot.Nu vorbesc de atunci,vorbesc de acum,cand sunt pe drum.Poti sa ma crezi tu proasta,chiar fac si pe proasta,si-ti inchid in nas poarta.Nu vreau sa fiu bataia de joc a lui nimenea,nici fraiera ta,ma simt bine ori cum ai vrea,dar nu dupa parerea ta.Am o parere buna despre mine,multumesc ca nu m-am ortacit cu orisicine care vine,pe la mine.Esti bine poftit si bine primit,dar nu sunt la nimerit.Dragul meu,si sufletul tau are nevoie de ce am eu.Dar nu ma vand pe bani,nici pe free time,sau free love.Daca zic ca te iubesc,o iei cu alt inteles,dar eu doar asa te iubesc,fara interes.In gradina Domnului sunt multi pomi,unii roditori altii de fazon,si altii de ultoi,dar eu cu greu ma indoi.Fosta-i Raveca cand ai fost,nu mai sunt subtire la mijloc,si de-abea mai pot sa joc.Nu-mi trebuie noroc,ca de-abea mai stau pe loc,si intr-un loc.Nu mai sunt cine am fost,si ce am fost,s-au intors zilele pe dos cu cracii in jos.No,mai bine stau pe loc,ma bucur cum pot,si le pun pe toate la un loc,la reciproc.Chiar si fara noroc,sunt si schiop si miop.De tine nu am loc,te las pe tine singur sa-ti faci un stoc,cu noroc.Iubirea e departe,dar inima imi face parte,si dulciuri imi imparte,ca la carte.Multumesc mult de tot,am plecat ca nu mai pot!Stau in plina vara fierbinte,si pe aripile vantului,si pe muchia gandului,si traiesc din puterea Duhul.Nu toti Il accepta pe Dumnezeu,si nimeni nu-l experimenteaza la fel,dealtfel,El,e la fel,ca ieri,azi,si maine,chiar si atunci cand cazi,si nimic nu-ti spune.De multe ori ne intrebam,de ce pe mine,de ce eu,si cum se poate,chiar eu?Da este foarte adevarat,ca intr-un moment neglijat,multe am rumegat,si raspunsuri nu am aflat.Dar El,este acol,si nu dincol,E splendid de domol,si ne asculta intra-acol,unde nu patrunde nici alcool.Sufletul El n-il cunoaste,chiar si cand ne inteapa zece ace,stie ca nu suntem facuti,sa fim dobitoace.Mie tare imi place,cand ma gandesc ce mult bine n-e face,doar sa traim cu totii in pace.Dumnezeul nostru mare,nu are asemanare,chiar si cand greutatile n-e raman tot pe spinare.De multe ori m-am suparat,si eu pe El,si i-am spus tot pasul meu,dar nu am inteles bine eu,a fost doar planul Sau!Si chiar suparata de as sta,la nimic nu-mi folosea,ca face El tot ce vrea.Niciodata nu ma astept la rau,dar nu stiu care e spre binele meu?Am hotarat in inima mea,sa-l las sa-si faca lucrarea Sa,dupa cum El va vrea.Ca il accepti sau nu,este problema ta,iar rasplata te intreaba,atunci cand tu esti gata,pentru ati primi plata.Multe ma doare si pe mine,de multe ori ma simt mai rau ca si un caine,dar nimeni nu ma controleaza pe mine,doar Dumnezeu,care stie totul despre mine.Un sambure de Dumnezeu avem toti in noi,dar depinde de noi,daca il acceptam sau cadem.Cu siguranta ca toti cadem,dar una este,cand avem,credinta in Dumnezeu,si credem in El.Nu este om fara incercare,mica sau mare,si cat de mult doare,dar credinta n-e ridica dincolo de zare.Desigur,vine randul si sa murim,chiar si cand nu ne pregatim,suntem luati ca prin vant,cu avant,si nu mai ramane nici un cuvant.Pana mai am cuvant,scriu tot ce mie imi vine in gand,sa treaca timpul zburand.Chiar daca nu te-ai tinut de legamant,tot o sa zbori in vant,ca asa este scris,cu legamant in Cuvant!Ma opresc sa mai poposesc,si in Cuvant sa mai citesc,pana nu ma nimicesc.Dumnezeul dragostei si a-l milei,sa ne miluiasca,sa ne sfinteasca,cugetul,gandul si sufletul.Amin Acum va las sa cititi-1 Tesaloniceni 5