La cimitir…

Am fost la cimitir,am stat si am meditat la viata.Uite ce este viata?Azi mama mea,sarbatoreste in cer,91 de ani.Sunt foarte emotionata,de lacrimi,nu scap niciodata.Hi,spune repede ce vrei,ca ma grabesc.De ce?Pentru-ca nu am aier,si ma sufoc.In fiecare zi,fiecare din noi isi creeaza propriul destin.Unii scriu poezii,altii scriu pe bloguri,altii sadesc un pom,sau o floare.Fiecare e un creator care isi exprima dragostea.Dragostea,este cel mai puternic sentiment din univers,insa eu consider ca inteligenta nu este mai putin importanta,fara inteligenta am fi incapabili de a crea ceva,am fi incapabili de a exprima sentimentele si trairile noastre.Viata,dragoste si creatie contin intregul sens al existentei noastre.In fiecare dimineata,te ridici din pat si te gandesti la ziua care vine.Ne temem de necunoscut,de nou,de lupta si trecem peste toate,doar sa ne fie bine.Uitam ca viata e o piesa in care noi suntem actorii principali.Aminteste-ti cand navighezi pe Internet Explorer te intreaba,what is next step?Calculatorul nu va alege pentru tine,el este un instrument si asteapta decizia ta.What Next?Scopul vietii este o viata de scopuri.E atat de infricosator si,totodata,minunat sa stii ca fiecare zi ar putea sa fie ultima.Ati putea trai stiind ca binele nu se va termina niciodata?O viata cu sens inseamna o viata traita constient.Trecand pe la cimitir,m-am gandit la toate,prin viata-s si eu trecator,ma doare toate,ma trece un fior,acolo sunt nume ce s-au dus,cu tot ce-aveau si ce au spus,pe cruci vad scris,parinti si frati.Cu vieti amare sau trai dulce,sfarsit-au toti,aici,sub cruce,promisi sau luati la intamplare s-au stins precum o lumanare.Si parca as sta,n-as vrea sa plec,doruri straine ma petrec,de toti de aici parca imi pasa,si simt c-as fi precum acasa,apoi ma inmoaie un gand firesc,ce scurta-i viata ce-o traiesc!Un dram de viata cat mai este in lumea asta sa traiesti,jertfeste-l numai pentru suflet si lasa grijile lumesti.Un singur an sau jumatate,o luna,poate,ti-a ramas,sau numai ziua cea de astazi,ba poate chiar numai un ceas.Pe cat de tainic se arata hotarul vietii pe pamant,pe-atat mai scurt sa-ti para drumul ce duce pana la mormant.Sa ne oprim putin din drumul framantarilor noastre.Nu stim ce ne aduce ziua de maine,dar un lucru stim sigur,curand sau mai tarziu va aduce inevitabilul.Viata ramane o amintire a cea ce am fost.O singura cantare,un singur refren,o singura dorinta pana ajung in Cer!Lasa-ma ca ma grabesc,nu ma tine,trebuie sa plec.Repede,am si plecat,bateria m-i sa descarcat.Mai spune ce vrei,in alte ordini de idei!Poti fi maiestru in cuvinte,si sa insiri in scris povesti,dar mai intai sa iei aminte,continutul e de folos.Multi vor spre bine o schimbare,dreptate par,sa aiba toti.E greu sa schimbi o fata meschina,caci nici pe tine nu te poti.Timpurile se schimba,si noi ne schimbam odata cu ele.Continutul e valabil,restul,e palpitabil.Asa mi-am petrecut timpul la cimitir,in doua randuri,si cinci cuvinte,azi esti,si maine pleci.In umblarea mea prin lume,prin ispitele haine,peste tot Isuse,Doamne,numai harul Tau ma tine.Trece ziua cea de azi,mai injos cu-o treapta cazi,sau cu una te ridici,ca nu poti sta tot aici.Te ridici,sau cobori,te intreb de doua ori,te ridici sau te cobori?Banii oare-ti sunt caderea,de nu poti sa te ridici?Caci sunt multi cu mari avere,iar cu sufletele mici.Daca vrei sa fii bogat,sa ai sufletul curat,bogatii sa nu le zici,celor ce raman aici.Nu vorbesc de-o ridicare in privirea celor multi,caci aceasta e pierzare,daca vrei sa ma asculti.Dumnezeu a lepadat ce-i la oameni inaltat.Umilinta de-o iubesti,afla ca pe drum bun esti.Doamne,Tu ma cunosti,Tu ma cercetezi de aproape si-mi cunosti gandul meu si starea mea,sti cand stau si cand ma scol,chiar cand sufletul mi-e gol,eu primesc raspuns si balsam vindecator.Mi-am ridicat privirea si cand am inceput a plange,am simtit o strapungere adanca in mine.Acum stau si ascult,ascult si stau.Aud cuvintele scrise din sufletul meu,recitandu-le din nou numai de mine.Am scris ceva,si cat am simtit,cine stie mai mult,sa stie.Strang amintirile sirag,si doruri,randuri,randuri.Eu numar anii,dalbe flori,cantari ascult,iti vad tristetea pe obraz si lacrimi inodate.Astept demult,astept si azi,dar ei sunt dusi departe.Nu ma amagesc ca vor veni,facand din an,doar amintiri,deschid ferestre si imagini,si din nou ma apuca dorul.Umbland pe strazi,vedeam cum oamenii se amagesc zi dupa zi.Doar numai ingerii mai canta,si eu doar i ascult.Viata jos pe pamant nu-i usoara,dar pana ajung in mormant,mai cant o cantare.Ingeri jos si ingeri sus.Unii imi spun ca ma iubesc,altii sunt sus in cer,si eu i pomenesc.Mama mea,ingerul meu pazitor,fica mea Camelia,si toti cei dragi plecati mai de demult,eu nu pot sa va uit,intr-o zi,voi fi cu voi sus in cer.Am fost la cimitir,doar trupul zace in cimitir,sufletul este printre ingeri.Nu te astept sa vii,ma pregatesc eu de vesnicii.Acum sunt o pamanteana,dar intr-o zi voi fi si eu o mosteana,si in cer vom fi una,ingereana.Nu voi putea sa te uit niciodata,ai fost pentru mine cea mai buna si frumoasa mama,si exemplul tau de mama,a ramas la inima mea,pentru o viata intreaga.Stiu ca de sus tu ma veghezi,si gandul pentru tine,niciodata nu-l cedez.Nu trece o zi fara amintiri,si tu in ele mereu vei fii!Iubirea e lantul ce ma tine,si ma gandesc cu drag la tine,pana imi vine si mie timpul,sa ma intalnesc cu tine.Adevarata mostenire pe care o lasam lumii in care traim nu se masoara in cantitatea averii materiale,ci in ceea ce am sadit in vietile oamenilor cu care am interferat.E cea mai mare lectie de viata si cel mai mare dar pe care-l putem face lumii.Multumirea pentru ceea ce am insemnat in vietile oamenilor aduce sufletului nostru o mare bucurie si un destin implinit.Misiunea reprezinta scopul vietii si motivul pentru care existam.Este o energie intensa care este in noi si care se doreste traita si implinita,astfel incat sa fim impacati si in armonie cu noi insine.O simtim ca o chemare interioara,o voce,un imbold sau o pasiune pe care nu o putem ignora.Fiecare suflet,are calea lui de urmat,intr-un anumit timp si intr-un anume scop,totul desfasurandu-se intr-o perfecta ordine Divina.Ingerii veghetori ai nostri ne indruma sa cautam in interior,ne arata cum sa privim in noi insine.My Heart Will Go On.Este foarte simplu sa traduci cuvinte sau versuri.Este in acelasi timp foarte complicat cand trebuie sa traduci sentimente sau trairi.Aceasta melodie a lui Celine Dion este una dintre acelea care te pune la grea incercare cand vine vorba sa ii traduci versurile.O intelegi perfect pentru tine,dar este foarte dificil sa redai exact in limba romana mesajul pe care il transmite.To go on,in limba engleza inseamna a avansa,a merge inainte,a merge mai departe,a continua.Acesta este in putinele traduceri pe care le-am mai gasit pe internet ale acestui cantec,My heart will go on,este tradus”Inima mea va continua sa bata.”Personal,am incercat sa ma apropii cat mai mult de adevaratul mesaj pe care artista il transmite prin aceste versuri.In fiecare noapte,in visele mele,te vad,te simt,asa stiu,voi continua.Departarea traverseaza distanta,si spatiu dintre noi.Trebuie sa vii sa-mi arati cum sa continui.Aproape,departe oriunde ai fi,inima va continua sa bata.Inca o data si esti aici in inima mea,si inima va continua sa bata.Dragostea ne poate atinge o singura data,si ne poate parasi o viata.Dragoste a fost cand te-am iubit pe tine,mama.Adevarat,te-am tinut in viata mea,voi continua sa merg mai departe.Esti aici,nu mi-e frica de nimic,si inima mea va continua sa bata.Voi sta asa pentru totdeauna,si inima mea va continua sa bata.Noi in rascruci,cuprinsi de o teama,opus.Tu sus,eu spre apus,orbita ne rastoarna.Haos,semnalele SOS,ne poarta spre poarta cereasca.Mi-arunci,umbra ta-n cruci,in pamant sa izbeasca.Mint,cartile mint,eu pling,la buzele gropii.Eu simt,tremur si simt,gust de pamant.De jos,sunt toate de jos,semnalele SOS,de ingeri bruiate.Sub aripi vantul bate,cerul greu sa nu-l ai.Umbrele cruci,lovind ne rastoarna,noi in rascruci,cuprinsi intr-o perioada de viata.Si nu numai mama,am si pe tata,frate,sora,fica,nepoata,si pe toti,Dumnezeu l-e face socoata.Ingeri sus si ingeri jos,eu calatoresc pe jos,pana ajung la Christos!Amintiri care fuge,intr-o goana.Timpul ma rascola,si raman fara busola.In amintirea ta,si a multora,ne dam de-a volbura,si trecem prin scorbura.Asa n-e e soarta,pana intram si noi pe poarta,cand se deschide poarta.Lacrimi de dor,lacrimi pana mori.Si toate aici raman,scrum si zbucium,cantand cu bucium.Stiu ca esti bine acolo,nu te mai doare nici pe dincolo,dar o se venim si noi acolo,cand nimeni nu ne ocola.Freamata ceasul de taina,cand ingerii striga nvierea.Anii se-astern ca o haina,frageda iti este tacerea.Pe-acolo pe unde-ai trecut,ramas-au doar umbre si soapte.Iar plopii,ce toti te-au stiut,plecata-au si ei catre noapte.O stea se inalta de dor,sa-ti poarte in veci nemurirea,si sa-ti aduca-n genuni amintirea.O,serenada,canta cat poti,mai cu jale,fii buciumul peste dor,peste zare.Alina-mi tacerea ce plange si doare,si se-adanceste mai tare.

Din trecut,acum in prezent…

Din trecutul meu,acum a ramas,sa fiu tot eu,in prezent.Ceea ce vad este ceea ce este.Iar adevarul este ca nimic din ceea ce vedem nu e adevarat.E o poveste pe care ne-o spunem,e o realitate pe care o interpretam.Unul dintre cei mai intelepti oameni pe care ii cunosc,spune asa"Din ceea ce vad sau aud,cred jumatate sau chiar mai putin.Timpul imi va arata care este adevarul."Ceea ce am invatat eu,legat de ceea ce am spus mai sus,este ca in primul rand trebuie sa iti cunosti propriul tau adevar.Din toate lectiile pe care le-am primit,acelea revelate de adevar au fost cele mai importante,chiar si atunci cand gustul a fost amar.Sunt responsabila pentru ceea ce spun,nu pentru ce intelege celalalt.Nu sunt aici sa impresionez pe nimeni.Nu sunt aici sa fac pe plac nimanui.Sunt aici pentru ca am ales sa imi asum responsabilitatea de a impartasi adevarul cu ceilalti.Nu e nevoie decat de putin curaj sa vezi realitatea asa cum e.Sunt trei lucruri pe care mi se par,curajul,inteligenta si integritatea.Curajul de a fi tu insuti,de a spune nu,de a lupta cand viata e prea grea,de a nu iti vinde valorile pe cativa arginti.Una dintre obsesiile mele este sa nu discut politica,doar sa vorbesc de bine,mai intai cu mine,daca e bine.Azi ma simt asa,franta,dar nu ma las infranta.Fac tranta cu viata,sa rezist pana mi se taie ata.A venit tot ca o inspiratie pentru mine,chiar daca te informez pe tine,ma simt bine cu mine.Cand ma duc cu gandul in trecut,nu ma gandesc la cate mi sau facut.Ma gandesc cat de lung drum eu am strabatut.Nu ma gandesc sa ma stresez,ma gandesc sa nu cedez.Si nu putini la numar,au trecut.Si nu stiu cum sa-i zic,o amintire,o povestire sau un trecut.In trecut,eu am trecut,intamplarile ce le-am avut,cu anii in urma,ca de nerecunoscut.Si tot asa,vorbeam cu cineva,tot din trecut,chiar daca nu traiesc eu in trecut,dar m-am recunoscut,nu mai sunt eu ce am fost din trecut.Trecutul e trecut!Dar ce am invatat eu din trecut,acum sau petrecut,eu am mai crescut.Timpul ce a trecut,a fost cu continut,si ce m-a sutinut a fost scrisul tacut.Daca ma uit in trecut,ma bucur,cum am recunoscut,ca am trecut tumultul anilor pierduti.Dar nu m-am dat batut.Nu mi-a fost deloc usor,am crezut ca o sa mor,am strigat si m-am luptat,si de toate eu am dat.Daca inca mai traiesc,meritul nu e al meu,e acelor ce ma iubesc,care au stiut ca eu ma lupt,dar nu cu pumnii in vant.Eu doar le retraiesc,acele momente de veci,cand am zis,nu mai vreau sa mai traiesc.Inima imi bate tare,chiar daca ma gandesc cat am fost eu de tare,nu stiu cum am rezistat,sa nu fac un hart de atac.Momentele au trecut,chiar daca privesc in trecut,eu nu m-am pierdut.O lectie am invatat,e sigur,nu am fost singur,am fost cu scrisul,care mi-a linistit tot chinul.Asa mai pot din cand in cand sa ma duc si in trecut,sa revizuiesc tot filmul.Inchid ochii si visez,cum am inceput eu din nou sa iubesc,desigur chiar si scrisul,dar mult mai mult si paradisul.Am invatat sa ma iubesc,cu tot trecutul meu cel pamantesc.O viata am,eu o iubesc,dar numai iubind eu mai traiesc!Dragostea si iubirea,ma ajutat sa imi uit nefericirea,si mi-a soptit,alege din nou nemurirea.De multe ori ma intreb,ce am invatat eu,din trecut?Am ajuns chiar aici,sa va scriu,a fost foarte dureros,timpul meu cel pretios,dar si daca mai ma doare,eu stat tot la soare.Soarele ma luminat,luna ma vegheat,stelele m-au manghaiat,si eu am asteptat un sarutat.Cu mine eu am calatorit,am inchis din ochii si cu viata am pornit.Si privesc din departare,chiar daca inca ma doare,stiu ca nimeni si nimic nu moare,si fara o sarutare.Trecutul eu l-am petrecut,si incerc sa-mi vad de drum,de e scurt sau de e lung,nu ma abat din drum.Soarta asa a fost cu mine,ma batut,iar eu trebuie sa invat bine.Cand cu soarta nu ma impac,nici atunci cand ma prefac,trebuie sa o iau tot inainte,sa nu ma calce si pe minte.Daca eu am invatat,de trecut eu am scapat,examenul l-am dat,lectia am terminat,si bacaloriatul l-am luat.Toate trec si toate vine.Prezentul,momentul,eu l-am petrecut.Acum va las in momentul cand trebuie eu sa ma duc.Traieste momentul,si nu te da batut!Toate au trecut,chiar din trecut,eu inca mai ma lupt.Va salut!Asa lung drum am strabatut,cand ma uit in urma,nu imi vine sa cred,ca eu l-am batatorit pana m-am nimicit.Mai e putin de mers,nu vreau numele sa-mi fie sters.Azi ma simt,parca nu mai sunt eu.Acum traiesc prezentul,mai mult decat trecutul,ca viitorul,nu e in mana mea.Am vrut sa scriu si eu ceva,nu sa ma dau cineva,ca sunt deja,cineva.Am citit pe ici pe colo cate ceva,din cartea Lui Ana Blandiana,”Mai mult ca trecutul “De mica nu am cunoscut-o,dar acum spre sfarsit,am aflat de la mama mea,si de la matusa mea,Lidia Candea,cine si ce relatie a fost cu fam lui mama mea.Bunica ei,mama tatalui ei,a fost sora cu bunica mea.Si asa am aflat mai multe despre viata ei,si a fam ei.Oricum viata a trecut,la superlativ,si eu am ramas la prezentativ.Tot ce a scris,a fost candva,iar acum e vai de pielea mea.Fiecare am avut si am trecut,printr-un trecut.Trecutul a trecut,iar eu m-am pestrecut,de al meu trecut.Nu este unul,sa fi ramas fara trecut,daca el in istorie nu s-a pierdut.Putin avem din DNA,dar eu sunt unica in felul meu.Mai-mult-ca-trecutul-eu o sa trec si Prutul.Cand o sa ajung pe la Prut,o sa vin sa va salut.Ce mult mi-a placut cand a scris,sa nu-ti pierzi fantezia si imaginatia.Mare adevar in toate.Si mai presus de orice,literatura si credinta.Amin,asa sa fie,sa invatam si liturghia.Doamne ai mila de noi,mai rabda-ne,pe unu,doi,ca sunt multi cu nevoi.Deci,de unde vin,si unde plec,e clar.Vin de la mama,si plec tot la mama.Dumnezeu ne-a facut la fel,dar am plecat altfel.Si istoria se repeta,dar trebuie sa-ti faci amprenta.Asa ca,mai departe se scrie,si se imparte tot mai pe-o parte.Nu ma stie lumea,dar nici nu-mi pasa,stau tot pe-acasa,sa scriu de la masa,ca masmedia ma inhata.Trecutul a trecut,si timpul a trecut,cine sunt,si unde ma duc,numai la cuc i spun.Mai mult ca trecutul,acum eu de trecut multe v-am spus,si cu trecut la treaba,am trecut.Asa sunt eu,imaginatia mi-a trecut,si lucrul a inceput.Drum lin,sa scapam de pelin.Amin "Nimeni nu mai are incredere in nimeni,nimeni nu mai este alaturi de nimeni".

Indeajuns mi-e Doamne,doar Harul Tau…

Indeajuns mi-e Doamne Doar harul Tau. Te laud Doamne, Te preamaresc Imi ridic mainile spre cer Si te slavesc. Indeajuns mi-e Doamne Cuvantul Tau. Indeajuns mi-e Doamne Dragostea Ta. Ma inchin in fata Tronului sfant. Cu Tine in slava curand voi sta! Te laud,Doamne,Te preamaresc, Ridic iar mainile spre cer si Te slavesc! Si te slavesc. N-am cuvinte indeajuns pentru harul Tau,tot aurul din lume de as avea,nu e deajuns,si inca o viata de as avea,nu mi-ar ajunge ca sa-ti multumesc.Cuvinte dulci,cuvinte calde,rostite bland,vor incanta.Cuvinte tari,cuvinte dure,jignire vor imprastia.Fiecare cuvant pe care-l rostesti are o anumita frecventa,pozitiva sau negativa.Cuvinte pline de farmec imi clocotesc in inima si zic,lucrarea mea de lauda este pentru Imparatul!Ca pana unui scriitor iscusit sa-mi fie limba.Tu ai libertatea de a alege cuvintele care te fac sa te simti bine.Cine reuseste sa isi tina in frau limba isi poate tine in frau tot trupul.Cuvintele sunt arme cu doua taisuri pot vindeca sau dimpotriva,pot provoca cele mai mari tragedii.Aceastea fiind spuse,cuvintele sunt cel mai puternic drog folosit de omenire.Viata este o imagine pe care incercam sa o traim prin cuvant.Cuvintele pline de intelepciune pot schimba lumea.Eu sunt doar un condei a lemnului lucrare,carbune in lemn de tei,spre a vorbei depanare.Nu sunt nici scriitoare si nici poeta,sunt doar un simplu om al carui suflet simte nevoia sa scrie din cuvinte,si cum altfel as putea daca nu cu ajutorul cuvantului.Insira doar esenta,nu scrie mult si prost.Ascunsa in taina unui plans,incerc tristetea gandului s-alung,o lacrima e singurul raspuns.Si in ziua aceasta,ochii mei pot sa vada stralucirea razelor soarelui.Inca o zi in care mainile si picioarele mele pot sa te onoreze pe Tine.Soarta omului pe pamant este ca a unui ostas,si zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.Doamne spune-mi care este sfarsitul vietii mele,care este masura zilelor mele,ca sa stiu cat de trecator sunt?Daca il ai prieten pe Dumnezeu poti sa iti faci prieten chair si computerul pentru ca ne este util si de folos,ne este de folos atunci cand il folosim in scopuri bune.Mai putina goana,mai mult echilibru.Traiesc din greu in lumea noua,dar asta-i viata,urci sau cazi,si totusi.Sunt un gand,fara de sfarsit.Sunt o floare,care creste si infloreste indiferent de anotimp.Sunt un moment de liniste,care se contopeste cu Infinitul.Sunt asa cum sunt,aici si acum,si apoi putin ma mai retrag din drum.Acum de vrei,incearca sa ma intelegi si chiar daca uneori nu pot fi inteleasa,ar fi frumos sa poti ajunge sa ma intelegi.Toti suntem nemuritori,dar trebuie sa murim intai."Mircea Eliade"Omule,nu te pripi,inca nu sti ca esti nimic,si viata trece intr-o zi.Caci doar acum gandindu-ma la tine,am inteles,si eu nu vreau decat,sa-ti mearga bine.Iti multumesc,c-ai ascultat,s-a meritat!Viata din belsug ai castigat!

E umbra mea…

Nu sunt eu,e umbra mea,si la umbra pomul batran,am meditat.De taclale nu am uitat,in pom m-am catarat.Apoi m-am rugat,si mai multe cantari am cantat.Canta inima si spune,marea minune,de Dumnezeu ca e minunat!Pe mine El m-a salvat,si voi canta neancetat.De a-ti stii voi,cate pasarele imi canta mie,nu sunt o mie,dar fac tare galagie.Mie imi place,lauda,cantul si cuvantul,ca ma duce tot cu gandul,de aude tot pamantul.Nu stiu cat din viata mi-a mai ramas,dar vreau sa o traiesc,chiar si fara de glas,nu m-am retras.Am o viata,nu o mie,nu-mi pasa de palarie,ma distrez cat sunt inca vie.Poate voi ati si uitat,nu este mare pacat,sa te bucuri,sa dansezi,ca nu o sa mai ai alte vietii.Asa mi-am spus eu mie,sunt singura,dar inca vorbesc cu mine.Fata draga,vezi nimeni nu te intreaba,si nici nu-i intereseaza,ca ei au tare multa treaba.Spor la treaba eu va zic,o sa mai stau un pic,ma mai leagan ca si-un spic,si eu ce sa va mai zic?Cat atarna de mine,o nimeresc eu cum se cuvine,mai putin,sa nu uit de mine.Viata nu m-a intrebat,am pornit cu ea la brat,ea mi-a zis ca suntem frati.Ce-o sa se alege si de mine,cand nu pot sa mai scriu nici un oftat.Pana pot,ma delectez,o sa mai si desenez,poate si o sa pictez.In mintea mea eu am pictat,acum toata aventura mea,si tare m-am indragit de ea.Toate dorurile mele,eu numai visez la luna si stele,si la viata mea cu picatele,toate au fost trase prin inele.Sa stiti ca m-am bucurat,natura intreaga mi-a cantat,vintul mi-a suflat,eu nimic nu am regretat,asa a fost de minunat.Am asistat,v-am predicat,voi de viata ati si uitat.Acum eu vreau sa va ridicati,de prag sa va scuturati,si deschideti usa si plecati.Afara la viata,sa va bucurati,nu va mai stresati,scuturati-va de praf.Nimic nu este pierdut cat timp credinta e in picioare.Zambetul este frumos,dar sufletul este milos,si nimeni nu stie niciodata,ce se petrece in a mea viata.Cand ma vezi,zici ca sunt de viata,si cand umblu,deabea mai fac fata.Dar asa este tot omul,se uita la exterior,ca privirea sa o cucereasca de zor.Si daca ar stii omul ce este inlauntru,este pulbere si vantul.Dar pe unii nu-i intereseaza,doar de fatada,ca lor bine sa le mearga.Pentru suflet,ce faci tu?Cum te comporti,cand nu poti sa-l privesti,doar mite ca sa-l intelegi?Si bogatul,si saracul,se lupta la fel,doar ca banii te tin in fata,ca sa te vada lumea toata.Eu ma multumesc cu atat,mai bine decat cu nimic.Si povestea mea v-am spus,ca nimic nu e pierdut.Bucura-te chiar daca-i ai,dar nu uita si de suflet,ca-l mai ai.Zambetul e minunat,dar nu-l lasa sa te bage in pacat,si sa-ti ranesti sufletul indat.Nimeni nu o sa stie niciodata,ce port eu,chiar dupa masca.Zambesc,chiar de nu imi e usor,asa trec zilele mai usor.Curatenie am facut in suflet si putin m-am ameliorat,dar de pacate tot am dat,sufletul vreau sa m-il pastrez curat.Don’t swear,ca tare zbier,si ma aude pan la cer.Tot ce inima mea cere,ei i fac avere,pana nu piere.Vreau sa platesc viata bine,sa ma tina si pe mine,sa nu mor de rusine.Averea o las cu drag,la cine imi este drag,si de la gura,nu trag.O viata am,si tot am tras,si cu nimic nu am ramas.Am vazut ca pe pamant,averile se duc in vant,vantul le sufla,si inima ramane muta.Iubirea e averea mea,si copii dupa ia,atat cat traiesc eu viata.De multe ori e amara viata,dar eu vreau numai dulceata,sa ma tina toata viata.Averea adevarata nu este cand ai lumea toata,ci cand tu pentru lume,esti o avere,toata.Cand scriu despre mine,vreau sa ma simt putin mai bine,ca numai eu ma stiu pe mine,cel mai bine.Nu ma lupt sa-mi fac avere,ma lupt sa am putere,cand fiarele pe mine se nadeie.Averea mea e lumea toata,de toate mie imi fac parte,chiar daca sunt numai in carte.Ma lupt sa cred ca am putere,chiar si atunci cand am durere,si nimeni nimic nu-mi cere,eu dau cu placere.Tot ce am strans si-am adunat,toate s-au spulberat,si in pulbere s-au transformat.Acum de nimic nu-mi pare rau,de toate-mi randuieste Bunul Dumnezeu,ca imi cunoaste sufletul meu.Atat doar mai astept,putere de sus,sa pot sa rezist,putin,viata sa o traiesc!Nu jur,ca nu fur,un flutur.Pacea sa domneasca in inimile tuturor.A tuturor celor ce am avut acest nespus de mare har ca sa credem,si in Numele caruia oricine va crede,va putea fi mantuit.Va aduceti aminte de cuvintele Domnului care zicea ca,n-am venit sa aduc Pacea,ci mai degraba dezbinare.Acum aceste lucruri le stiti,"in lume veti avea necazuri,dar indrazniti,"caci Eu am biruit lumea.Nu va lasati atat de usor clatinati in inimile voastre,cel putin voi care aveti harul de cititi aceste randuri,care va indeamna din nou sa nu slabiti,ci sa cresteti in putere.Feriti-va de tot ce vi se pare rau.De aceea suntem ocarati,pentru-ca avem nadejdea aceasta,a invierii pe care ei nu o au,s-au cei mai multi din ei si-au pierdut-o,pentru-ca sau uitat la fata omului.Pui de naparci,pentru ce vreti sa fugiti de mania viitoare"De cateva zile incoace gura nu-mi mai tace,cautand macar un pui de Om pentru a se pocai.Toti gresim precum Eva.Cu voia repet si eu.Inainte de a merge sa iti ceri iertare,sau chiar te rogi lui Dumnezeu sa te ierte,trebuie sa te rogi si sa-ti dai seama,nu e deajuns sa te rogi si apoi sa mergi si sa pacatuiesti iarasi.Trebuie sa te pocaiesti de pacatele tale,si apoi sa fii iertat.Ai mila de mine,Dumnezeule,ai mila de mine!Caci in Tine mi se increde sufletul,la umbra aripilor Tale caut un loc de scapare,pana vor trece nenorocirile.Toti gresim,si toti platim,mai devreme sau mai tarziu,si apoi murim.Sunt pe faza permanent,zilei i raspund prezent.Asa sunt,cum sunt,cum am fost nu mai sunt,si cum voi fi,Domnul a stii!Nu sunt eu,e doar umbra mea,care va disparea si ia,candva.

Copii copiilor mei…

Azi ca un fapt divers,am trecut pe sens invers,dar m-am oprit la Phoenix Children,s,sa mai vad cum sunt ei.Eu am lucrat in acest spital,dar in alta locatie.Era atunci,prin 2000,au trecut 25 de ani de atunci,si nu stiu cati dintre copi,isi mai aduc aminte de mine.Dar si eu am copii mei,si copii mei,au copii lor.Pot sa zic,copii copiilor mei,care ma rog pentru ei,si I iubesc,si le doresc tot binele pentru ei.Oameni buni,treziti-va la realitate si moralitate.Influenta si exemplul vor afecta caracterul si destinul copiilor nostrii.Dezvoltati-va o minte bine echilibrata si un caracter curat,care sa reflecteze ceea ce este adevarat,bun si frumos.Am petrecut impreuna cu copii mei Ramona si fiul ei Lucas,si fiul meu Emanuel,in California,la fica cea mica Alice.Cu Dumnezeu inainte!Eu cer de la Cer,si Cerul imi da tot ce-i cer,daca stiu cum sa-i cer.In fiecare clipa,o viata se stinge,si alta se aprinde.Fiecare clipa,din viata plina de mister,mi se pare o risipa,de nu ma-nalta catre cer.Ma doare pentru inima ranita,ce moare fara ajutor,si orice floare ofilita,cand se usuca pe ogor.Si ziua cea trecuta,fara vreun scop,fara vreun tel,cand stiu ca vesnic e pierduta,si alta nu va fi la fel.Ma doare nepasarea,ascunsa-n inimi de granit,inimi surde la chemarea,Parintelui din infinit.De-orice pacat ma infior,cand floarea vietii-i ofilita,si vine rostogol.Vom merge inainte,biruitori si-n vremea grea.Observ si citesc rapoartele,de la unii si de la altii,toate suna bune.Ma bucur ca o astfel de lume exista,ma gandesc in fiecare zi la copii mei.Si e foarte frumos sa poti sa faci un bine cuiva,de diferite feluri.Ma bucur sa vad ca lucrurile se mai schimba,parintii devin mai constienti in favoarea copiilor.Vreau sa cred ca lucrurile se poate schimba in bine.Un gand bun de la mine,ma rog Domnului pentru aceasta lume pagana.Ma vad nevoita sa scriu despre cei care sufar,printre altii,sunt multi mai multi.Ma doare foarte tare de tot ce s-a intamplat,dar spun din inima,am patit-o si eu.I inteleg foarte bine pe toti,prin ceea ce ei trec chiar acum.Am intalnit oameni,si am fost si eu una dintre acele persoane care am plans.Si vin acum si va pun o intrebare,de ce se intampla aceste lucruri?De unde si pana cand se mai poate tolera atata nedreptate?De ce oamenii nu se mai pot increde in legile statului,sau mai bine zis,legea compromisului?Cred ca raspunsul este,avem nevoie de dragoste si Dumnezeu.Daca nu-L avem,atunci viata este goala,si nu stim ce sa mai facem.Dragi oameni,nu conteaza prin ce trecem,conteaza cum reusim si cat rezistam.Fiecare are momente cand trebuie sa trecem prin viata prin diferite incercari,dar nu uitati un lucru,nu sunteti singurii,nu ati fost si nici nu veti fi,pentru ca Cineva acolo sus va tine de mana si vegheaza fiecare pas.Domnul ne va da Biruinta in incercare,cu El sunteti mai mult decat Biruitori.Daca va simtiti singuri,priviti Cerul,ca zorile se arata,noaptea e pe sfarsite si vine dimineata.Am avut si eu de foarte multe ori stari de disperare,de tristete,amaraciune,si uneori inca le mai am.Sa nu priviti inapoi,sa mergeti inainte.Isus va fii cu voi prin greu si prin nevoi,dar sa nu dati inapoi.Cand sunt lovita si sufletul imi plange,cand simt necaz ca-mi vine-n viata mea,eu astept in liniste venirea Ta,sa ma iei sa fiu pe veci a Ta.Tu ma inalti sa pot sa stau pe stanca.Tu ma inalti sa pot umbla pe mari,atunci eu sunt tare pe bratul Tau pe stanca.Cand simt ca inima in piept se zbate,cand ma intreb ce rost mai are viata mea,Tu ma ridici sa fiu mai sus pe stanca.Invata sa-ti scrii durerile pe nisip si bucuriile pe stanca.Imi pusesem nadejdea in Domnul,si El S-a plecat spre mine,mi-a ascultat strigatele.M-a scos din groapa pieirii,din fundul mocirlei,mi-a pus picioarele pe stanca si mi-a intarit pasii.Mi-a pus in gura o cantare noua,o lauda pentru Dumnezeul nostru.Multi au vazut lucrul acesta,s-au temut,si s-au increzut in Domnul.Ferice de omul care isi pune increderea in Domnul si care nu se indreapta spre cei trufasi si mincinosi.Doamne Dumnezeule,multe sunt minunile si planurile Tale pentru mine,nimeni nu se poate asemana cu Tine.As vrea sa le vestesc si sa le trambitez,dar numarul lor este prea mare,ca sa le povestesc.Psalmul 40:1-5 Aminteste-mi clipa de clipa cat sunt de fragila fara tine.Stau ca vulturul pe stanca unde toti ar vrea sa ajunga.Omul in viata n-are pe cer numai soare,mai are si cate-un nor,eu le-am dat la spate si-am trecut prin toate,nu mi-a fost deloc usor.Eu aleg sa stau pe stanca,traiesc acum minunea minunilor,mi-am zidit casa pe stanca!Dar tot ma doare,durerea nu dispare,doar e o ameliorare ce vine si pleaca,dar sta pe o craca.Pana la rasplatire,va multumesc tuturor pentru iubire,si sa mergem inainte fara cartire.