Desteapta-te omenire…

Nu numai desteapta-te romane,ci desteptati-va voi oameni.Adica,noi toti.Acum,sau niciodata,sa fim cu o inima curata. Desteapta-te,romane,din somnul cel de moarte, In care te-adancira barbarii de tirani Acum ori niciodata croieste-ti alta soarta, La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani. Acum ori niciodata,sa dam dovezi in lume Ca-n aste maini mai curge un sange de roman, Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume, Triumfator in lupte,un nume de Traian. Inalta-ti lata frunte si cauta-n giur de tine, Cum stau ca brazi in munte voinici sute de mii, Un glas el mai asteapta si sar ca lupi in stane, Batrani,barbati,juni,tineri,din munti si din campii. Priviti,marete umbre,Mihai,Stefan,Corvine, Romania natiune,ai vostrii stranepoti, Cu bratele armate,cu focul vostru-n vine, Viata-n libertate ori moarte,striga toti. Pre voi va nimicira a pizmei rautate Si oarba neunire la Milcov si Carpati Dar noi,patrunsi la suflet de sfanta libertate, Juram ca vom da mana,sa fim pururea frati. O mama vaduvita de la Mihai cel Mare Pretinde de la fii-si azi mana d-ajutori, Si blastama cu lacrimi in ochi pe orisicare, In astfel de pericul s-ar face vanzatori. De fulgere sa piara,de trasnet si pucioasa, Oricare s-ar retrage din gloriosul loc, Cand patria sau mama,cu inima duioasa. Va cere ca sa trecem prin sabie si foc. N-ajunge iataganul barbarei semilune, A carui plagi fatale si azi le mai simtim, Acum se vara cnuta in vetrele strabune, Dar martor ne de Domnul ca vii nu oprimim. N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie, Al carui jug de seculi ca vitele-l purtam, Acum se-ncearca cruzii,cu oarba lor trufie, Sa ne rapeasca limba,dar morti numai o dam. Romani din patru unghiuri,acum ori niciodata, Uniti-va in cuget,uniti-va-n simtiri. Strigati in lumea larga ca Dunarea-i furata Prin intriga si sila,viclene si uneltiri. Preoti,cu crucea-n frunte caci oastea e crestina. Deviza-i libertate si scopul ei preasfant. Murim mai bine-n lupta,cu glorie deplina, Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost'pamant. Ce-ti doresc eu tie,dulce Romanie, Tara mea cu mare,tara mea cu munti? Celor ce te cheama iarasi la domnie Visuri de marire sa le- asszi e frunti. Sune cornul Stefan,reanvie Tepes, Mihai surpe dealul peste ierbi ce cresc, Si Ierusalimul scape-n veci de lepre-si, Dulce Romanie,asta ti-o doresc! Lasa la iveala multe piramide Care zac din vremea mandrului Egipt, Soarta ta de aur nimeni n-o ucide, Steagul multor glorii este-n cer infipt. Locul tau in lume-i mai presus de toate, Multe au fost jertfe si putine test, Dar de azi te bucuri vesnic de dreptate, Dulce Romanie,asta ti-o doresc! Occidentul tanar pururi ieie-aminte La atatea lectii dinspre Univers, Orientul sacru puna inainte O coroana mare pentru bunul mers, Insa tu de astazi fa lumina-n lume, Tu!apoteotic paradis ceresc, Si traieste vesnic cu har si renume, Dulce Romanie,asta ti-o doresc! Ce-ti doresc eu tie,dulce Romanie Univers de stele,Multivers de zei, Suflet cu charisma,inimi cu fratie Karma ta e totul,cheakrele sunt lei; Tremure paganii,cerul cante tare, Lumea stea-n poporul magic,romanesc. Redevino munte,redevino mare, Dulce Romanie,asta ti-o doresc!

Precum sageata,imi trece viata…

Precum sageata imi trece viata,dar nu pot sa-mi uit trecutul.O vorba domoala,imi sopteste-n-truna,asculta,nu te lasa batuta,mergi si lupta.Fara grija,fara pica,dar sa sti la o adica,razna sa n-o iei.Unii mai glumeti din fire,dau exemple cate vrei,ca si floarea se usuca,de n-o uzi la vremea ei.Sapte vieti o sa traiesti,chiar de lumea o sa-ti zica,ca de papa lapte esti.Viata nu e dreapta,dar trebuie traita.Imaginatia imi zboara,am atatea ganduri si totusi nu reusesc sa le adun,as vrea sa le strang in pumn si sa le dau drumul.Sa inchid in palma maretia clipei de ieri,sunetul clipelor de azi,sinceritatea clipelor de maine.Pe zi ce trece,strang multe amintiri frumoase,si le asez in inima.Am vrut sa aduc in viata mea lumina si lumina se facu.Viata e un lung sir de piedici asezate in calea noastra.Unii spun ca le e frica de moarte,dar cred ca le e mai frica de viata.Zilele mele se duc atat de repede una dupa alta,de parca ar alerga la maraton.Sunt clipe in care inca mai sper,sa ma calmez,sa nu mai fac parte din agitatia asta contemporana,sa ma bucur de firul ierbii si de cantecul pasarelelor.Un zambet simplu si sincer imi strabate chipul cand imi amintesc din copiilariile mele pe care le faceam si zilele care se scurgeau atat de incet,fiindca erau traite cu calm si veselie.Va doresc ca tot ce va incanta,sa o faca pana cand veti gasi ultima poteca din acest magnific drum ce-l numim viata.Au trecut anii si mintea refuza sa accepte nuanta de trecut a unor momente.Imi zboara in gand numai amintiri frumoase.Fiecare are un gand ascuns de lume.Viata omului pe acest pamant este scurta si se imputineaza pe zi ce trece.Viata viitoare insa nu are sfarsit.Scriu,ca sa-i tulbur pe oameni,sa le reamintesc ca sunt oameni,ca omenia e o realitate care poate fi simtita si pe care se poate conta.Si pentru ca sunt,ca si tine,un simplu trecator prin lumea asta,si totusi atat de efemera,vreau sa-ti reamintesc ca sunt suficiente trei lucruri pentru a te bucura de viata,sanatate,dragoste si credinta.Pasii mei alearga,si mi se usca viata,asa cum se usca pe pamant si iarba.Ce repede trec toate,pasii mei nimic nu mai poate,se scurge,a lumii dulce viata,si te trezesti doar cand te smulge.Imi aduc asa de bine aminte,cand ma striga mama,si-mi zicea,o sa vezi tu fata mea,daca nu inveti lectia,o sa-ti pierzi directia.Am mare grije in ce directie ma duc,dar vantul ma tranteste,iute,brusc.Si atunci cum sa mai ajungi.Nu eu controlez inertia,doar vreau sa merg in directia,cu protectia.Si pasii mei au trecut pe aici,un cuvant ca sa-ti mai zic.Cand ti-e bine,nu ai ganduri de nimic,iar cand ti-e greu,tolvai Doamne,ce balalau,am dat eu si cu capul meu.M-am sucit,m-am invartit,nicicum nu le-am nimerit.Plang cat ma duce viata,ca socoata nu-mi da fata,ma lasa sa ma intorc ca iapa.Ce te mai satisface,viata?Daca le-am gustat pe toate,poate asta nu se poate,dar si daca se poate,le diluiez pe toate.Mi-ajunge cat am spus,ca m-am pregatit de dus.Si daca inca o zi o sa mai fie,o sa mai cant o melodie.Traieste viata acum!Ce repede trec pasii,ca un fum,sa traiti ani multi de-acum!Pentru-ca asa e viata,iti taie si fata,si te lasa gata.E bine sa te descarci uneori,ca deseori te prind fiori.Fa ceea ce iubesti si iubeste ceea ce faci!Unul dintre marile secrete ale succesului este sa te hotarasti sa faci ce iti place cel mai mult sa faci,si apoi sa gasesti o modalitate de a face ceea ce iti place.Cum,necum,de unde,de neunde.Tocmai aici intervin,pana ce omul nu se arde,si nu simte durerea pe pielea lui,nu invata sa sufle si in iaurt.Obladi,oblada,asa este viata mea,incerc sa scriu si eu ceva,cand ma doare inima,si nu ma vede nimenea.Am fost la o plimbare,singurica singurea,numai pasarea-mi canta.Obladi,oblada,am fost orbita de o lumina ce ma lumina,si scriind aici,ma inspira.Asa e viata mea!Si din nou cu obladi,oblada,si iar ma lumina.Mai am si eu zile bune,altele mai ne bune,dar continui sa mananc tot prune.Obladi,oblada,asta e cantarea mea,cand ma duc aiurea.Viata este sa traiesti cu adevarat,atunci cand o poveste se termina,sa pui punct si sa o iei de la capat.Din fericire mi-a placut sa scriu,sa povestesc,sa astern pe hartie gandurile mele.Scriu pentru ca aici sunt eu insami,pentru ca am ceva de spus,si nu orice.Scriu pentru ca am devenit dependenta,pentru ca e una din posibilitatile prin care pot cunoaste oamenii.Nu-mi ramane decat sa cant.Iubirea e aierul meu,fara iubire,nu as trai,nu imi vand niciodata sentimentele oricare ar fi pretul.Nu vreau nimic de la nimeni,nu am totul,nu visez sa ma cunoasca toata lumea.Nu imi vand prietenia pe un,te iubesc.Prietenia e cu totul altceva,urasc fitele,am toate defectele,si astea sunt singurele care vor fi vizibile lumii intregi.Calitatile sunt pentru alesi,e de ajuns,am lucruri pe care altii le viseaza,dar care nu imi trebuiesc.Mereu am fost de parere ca trebuie sa lupti pentru ceea ce vrei sa ai,si apoi trebuie sa lupti ca sa pastrezi ceea ce ai castigat.Trag aier in piept,am acceptat atat binele cat si raul,ori cum nu aveam ce sa fac.Am zambit chiar si atunci cand eram suparata,pentru-ca stiam ca tristetea ca si fericirea,mai devreme sau mai tarziu dispare.Cand nu ti-a mai ramas nimic decat Dumnezeu,atunci ai realizat ca Dumnezeu iti este indeajuns.Multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare moment.Lumea asta te distruge,te induce in eroare,fura tot si apoi fuge,te raneste si te doare.Vreau sa simt din nou ca pot sa zbor,mor incet,simt cum totul ma doboara hai s-o iau de la inceput,suferinta sa dispara.Invata din ziua de ieri,traieste pentru ziua de azi si spera pentru ziua de maine.Viata este un test,incerc sa fiu diferita,vad ca se prabuseste lumea,dar nu pot singura sa o ridic.Timpul a trecut,si cu fiecare zi ce trece fara inca o zi.Inca o zi care ma face sa ma gandesc,de ce oare platesc atat de scump ceva ce nu am facut,de parca Dumnezeu ar vrea sa platesc si pentru pacatele viitoare.Am ezitat mult inainte de a scrie aceste randuri,dar pana la urma am luat hotararea de a va spune cate ceva.E taramul calcat doar de picioarele mele.E posibil ca viata sa te surprinda cu mult bine,cu multa iubire,dar si invers.Insa ne-am invatat ca viata e grea.Mergi cu fruntea sus,si nu te teme de niciun rau.Priveste totul cu iubire si vezi lumina Cerului in toate.Pentru ca,oricat de unici suntem,avem aceleasi cautari,aceleasi dileme si aceiasi virusi cognitivi.Singura intelepciune valabila este,dar omul dispune.Sa ma ierti iubite cititor ca azi nu scriu in proza,ca eu vreau sa zbor.Spre a evita monotonia,m-am invatat cu galagia.Azi nu scriu de inganare,ci scriu de ce ma doare.Vreau pe oameni sa-i inviu,cultivand o floare.Despre viata am scris in proza,ca nu-i gri sau roza,chiar daca e toza.In versuri eu scriu acum ca tot ce vad e verzui.Si daca nu e nici proza si nici poezie,am facut doar galagie sa se stie,ca eu sunt vie.Bolanzelele mele le-am scris aici,daca va place,mai poftiti.Eu scrisul l-am transformat,din gandirea ce m-a luminat.Cand imi vine in minte ceva minunat,eu repede fug aici,si le-am duplicat.E frumos sa scri,chiar daca nu stii,cand ceva te inspira pune-te pe loc si le insira.Ca e proza,ori o poezie,vin aici si va dau de stire.Nu toate sunt frumoase,mai sunt si dureroase,dar ne punem noi la coase.Fior tacut,ascunde in mine cuvantul,si ma duce cu gandul,sa astern aici randul.Iubesc cuvantul,si repede cu gandul il implinesc scriindul.Asa eu mai uit din cand in cand,cum trece viata sforaind.Nu te lasa Raveca,scrie mai departe,ca nimeni nu-mi face mie carte.Numai asa am invatat,cand de dureri eu am dat,si nu am mai avut nimic de castigat.Sa uit de greul ce ma inconjoara,am vrut sa cant si la chitara.Chitara nu am invatat,dar incet incet,de scris am invatat.Sa mergem mai departe,sa vedeti cum am invatat eu carte?Cate un pic un pic,si am ramas tot pitic.O sa cresc eu mare,si ma dau in valtoare,ca o scriitoare.Nu am cunostinta,dar am recunostinta de stiinta.Pe vremuri trebuia sa ai cunostinte,daca nu,nu intrai la stiinte.Acum lumea s-a schimbat,cunostintele te-au lasat.Am fugit mult,si m-am oprit putin,ca sa fiu biruitoare.Prefer sa fiu o ganditoare,mai mult ca si o balarioara.La scoala nimeni nu m-a dat,eu singura m-am invatat.Deci,ce sa mai scriu,o proza,o poezie,ca oricum lumea nu ma stie.Nu sunt recunoscuta ca scriitoare,dar am o salvare!Salvarea mea este Isus,si eu zi de zi imi ridic privirea in sus.Scriu si cant de bucurie,dar si cand imi este foarte greu mie.Toate balivernele de aici,eu le consider balari,dar,aceste balarii m-a vindecat de depresii.Nota buna,nota mare,o are cine se da mare.Eu asa pitica cum sunt,traiesc din bucurii.Cine are,bine imi pare,cine n-are,sa le caute cu o luminare,si sa se bucure de ce are.Eu acum v-am explicat,nu am avansat,doar singura pe pielea mea am invatat.Sa ne fie la toti de bine,ca mine,mie nu mi-e rusine.Si acum ca tu sa stii bine,la ce imi foloseste pixul,eu imi stiu prefixul.Oricum toate aici raman,eu ma duc,lumea ramane,si cine stie,cine se mai bucura,dupa mine?Asa a fost,de cand a fost lumea,si cine poate stii,cat lumea va mai fii?Ce e bun sa va imbucure,iar ce e rau,sa invatati din pacatul meu.Toate lectiile sunt bune,ori bune,ori ne bune,te ajuta sa treci prin viata,ca prin minune.Daca vor mai fi zile,vor fii,daca nu,ne-om despartii,si in Rai cu toti vom fii.Cate zile voi mai avea,terapia va fi a mea.Va multumesc anticipat,si cred ca niciunul nu va-ti rasturnat.

Raniti suntem cu totii…

Raniti suntem cu totii,de viata si de lume,si suferim nespus.De mama,tata,frati,surori,si de nimicuri ce sunt in zbor.Toti suntem trecatori,cu un destin anume,pe-un fir de ata,cu totii ne balansam.Dureri si rani avem cu totii,ce pandesc ca viata sa se curme.Ne pun la grea-ncercare,ca sa invatam cum sa luptam.Mergem inainte,desi nu vom mai fi ca la-nceput.De cat am fost raniti,vom deveni mai reci,si-n jurul nostru construim un scut,sa fim scutiti de rau.Iar sufletul si inima devin goale si seci.Vreme trece,vreme vine,sa vedem cat o mai tine.Una calda,una rece,si vremea vremelniciei mele trece.Alta uda si uscata,si spun,ca intr-o zi,am fost o fata,odata.O lumanare poate aprinde mii de lumanari.Un om poate schimba o generatie.Sa nu lasi toate carutele sa ti-o ia inainte,ca nu vei putea inainta de praf.Nu sunt erou,dar unde sunt,imi fac datoria.Lumea nu se cucereste cu sabia sau cu forta,ci cu dragostea.Dumnezeu nu alege oamenii desavarsiti,ci i desavarseste pe cei alesi.Dincolo de Dumnezeu,nu mai este nimic.Caci ce este viata noastra?Nu este decat un abur,care se arata putintel,si apoi piere.Opreste-te o clipa,desprinde-te de lucrurile obisnuite,elibereaza-ti mintea,uita de probleme macar pentru putin timp.Tot ceea ce va ramane dupa noi,vor fi amintirile.Povestesc viata mea,nu din lipsa de ocupatie,ci din cauza ca am mai incercat asta candva si persoanele stateau cu sufletul la gura sa vada ce se intampla.Acum vreau sa traiesc!dar cum?uitandu-ma in jurul meu,la tot ce ma inconjoara.Vreau sa va spun,traieste viata cu folos,traieste-o bine,nu lasa regretele sa vina,fati timp de tine,dar si de-ai tai.Iubeste natura,creatia-i divina,iubeste-te pe tine.Cand suntem tineri,uitam de tot ce este mai frumos,uitam de noi,iar cand imbatranim,cu totii vrem sa nici nu mai murim.Si ce mare adevar in toate.Culegem,strangem,risipim,si maine vine altul,si noi,ce?Murim.Dar la asta noi nici nu vrem sa ne gandim.Noi suntem tari,bucurate astazi frate,caci ori cum vom avea noi parte.De-o fi bine,de-o fi rau,va purta de grije bunul Dumnezeu,caci asa mi-a purtat El mie,caci nici nu mai stiam de mine.Azi sunt tot aici,dar maine,nu pot sa mai zic nimic.Si asa am inceput eu sa traiesc,din povestile ce le citesc,si am invatat,mai tare,cum sa merg si la umblare,cu bicicleta as vrea,dar nu ma lasa durerea mea.Pe la ape tot as vrea,dar pielea imi e cam rea,nu-i prieste,mult clorinul,si mai baga si veninul.Pe la munte,pe la mare,la ocean la o plimbare,prin padure,dupa mure,prin livezi si prin gradini,eu doar le explor.Va dati si voi seama bine,eu traiesc,va dovedesc,si pe pagina va graiesc,ascultati putin de mine.Mult timp nu mi-a mai ramas,insa tot ce-a mai ramas,eu va zic sa le urmati.Sfaturile mele slabe,poate pe unul le-ar mai atrage,nu va zic,cum am trait,dar va zic sa mai traiti!Daca ati invatat ceva,placerea e de partea mea,daca vreti sa invatati,eu va zic sa mai lucrati,sa lucrati ca sa traiti,sa traiti sa va iubiti,caci iubirea rabda multe,si apoi ne duce sus pe munte.Deci,eu cred ca ati luat,tot ce este bun de dat,ce e bun de adunat,ce e rau de aruncat.Viata este scurta,suferinta multa,alege,ce ai de infaptuit!Traieste viata ca sa poti zbura!Te nasti,traiesti si mori,cand te nasti este un miracol,sa traiesti este o necesitate,iar sa mori,cu totii suntem datori.Raniti suntem cu totii.Raniti dar nu infranti!

A happy day…

O happy day,is a happy day in Dallas.Linda and the kids,Eli and Zachary have fun in the snow.And i enjoy just watching them,here from Arizona.Love you all.

Din nou e ziua ta,Alice…

Cu fiecare an ce trece,te maturizezi mai mult.Iti doresc sanatate,multa binecuvantare,si cu Domnul legamant.Viata trece,amintirile raman.Si eu te port mereu in gand.La multi ani fericiti!38 de ani inainte!