Timpule nu te grabi…

Timpule nu te grabi,nu mai vreau sa fac prostii,cu dragoste sa ma invii,ca de mine,sa mai stii.Multi sunt ca si mine,si ofteaza cu suspine,si traiesc de azi,pe maine.Durerea este grea,si mai ales cand nu te ajuta nimenea.Dar stiu si cred,Domnul e de partea mea.E mult prea scumpa vesnicia,s-o dai pe o umbra si pe un fum,si sa fugi dupa goana si vant.E mult prea scumpa viata asta ca s-o petreci nepasator,e mult prea scumpa orice clipa,s-o lasi sa treaca fara spor.M-am nascut sub greul blestem al timpului,si ma ofilesc asemeni unei flori gingase.Timpule,tu ce mereu ma infringi,insa intr-o zi,am sa te infring si eu.Insa in curand se va sfirsi,si timpul va pieri,unde timpul va fi doar o amintire.Valtoarea timpurilor vietii imi rapeste cateodata si ultima picatura din seva clipei,si-a unei fraze.Totu-i goanna dupa vant,astazi rad iar maine plang.Viata pentru mine,astazi sunt dar maine pier.Totul este trecator,iti aduni aici comori,dar va veni o vreme cand tu vei pleca,si-un strain le va lua.Astazi poti fi multumit,ca o viata ai trait,insa dincolo de toate vei afla,care este soarta ta.Nu-i usor sa urci pe munte,cand cei multi coboara-n jos.Nu-i usor sa mergi spre tinta,cand cei multi n-au pe Cristos.Nu-i usor dar ajutorul,il da azi Isus Cristos,El e-n veci biruitorul,cu El esti victorios.Nu-i usor sa mergi pe drumul,plin de groape si noroi,sa-ti pastrezi haina curata,cu transpiratie si sudori,pentru ziua de apoi.Nu-i usor sa lupti cu tine,sa renunti,a te mentine,nu-i usor a reusi.O veche zicala spune ca noaptea e un sfetnic bun,si asa e,dar nu intotdeauna dispunem de o noapte pentru a ne sfatui cu ea.Razi tu intai de tine,inainte sa poata altii sa o faca.A muri nu inseamna a fi invins.Dar a trai invins si fara glorie inseamna a muri in fiecare zi.Urasc oamenii falsi,care nu vad dincolo de aparente,doar cand au nevoie de ceva.Am adunat multe posturi,unele ma fac sa rad,altele imi starnesc iar aceleasi intrebari la care inca nu am gasit raspunsul corect.Altele sunt un nonsens complet.Toate insa spun mai multe despre mine decat despre lucrurile despre care am scris.Si multe imi amintesc de rezolutiile facute.Cu totii avem povesti pe care nu le vom spune niciodata.Asa e viata,o clipa de bucurie.Este drept sa gandesc astfel despre voi toti,fiindca va port in inima mea.Si ce sa zic de nepotii mei,ca iarba cresc si iei,si uite ca ma trezesc,imbatranind cu ei.Lucas,fiul lui Ramona,Eli,Zachary,fiii lui Emanuel,si uite asa ne trece viata.Timpule nu te grabi,mai vreau frumos a traii,si amintirea mea cu voi a ramanea.Asa e viata,de-a pururea,in vecii veciilor,Amin.

Crizanteme flori de amintiri…

O amintire ce ma duce departe in trecut,din prima zi a clasei intai,pe 15 Septembrie,1965,aveam doar 6 ani.Ca fiecare copil,duceam flori la invatatoare,si cum nu aveam bani de flori,mama mea mi-a facut un buchet de crizanteme violete.Ce bucurie pe mine,chiar mi-a placut scoala!Eram foarte incantata ca pot sa duc si eu un buchet de flori la invatatoarea Mihut Teodora.Au trecut 59 de ani de atunci,dar amintirea de atunci a ramas tot proaspata.Si cum azi eu mi-am cumparat crizanteme de Craciun,am impletit un buchetel de crizanteme colorate,si m-am gandit la mama mea.Viata trece,amintirile raman,si eu ma bucur acum pe deplin,crizantemele imi da senin.Traiesc copilaria,dar nu se mai intoarce nicidecum.Am avut o fotografie in prima zi de scoala cu buchetul de crizantime in mana,dar nu o mai gasesc.Acum la 65 de ani,am facut un buchetel,sa ma vedeti ce mandra sunt de el.Respectul si omenia,m-a cucerit cu bucuria.In gradina Domnului sunt multe flori,crizanteme,garoafe,trandafiri,panselute si de culori mii,dar dau mireasma numai cele vii.

Welcome to San Francisco…

Sanatate tuturor,traiasca tot poporul,traiasca Romania.