Vicii,delicii si capricii…

Viciul este o practica,un comportament sau un obicei in general considerat imoral,sau nesanatos.Viciile sunt de obicei asociate cu temperamentul unei persoane,mai degraba decat cu moralitatea lor.Opusul viciiului este virtutea.Viciile omului impiedica la valorificarea potentialului,in ritmul la care omul este capabil,si prea putin insemnat la prima vedere,la care este greu de a renunta.Daca ma urmaresti,probabil vei vedea si in mine multe vicii.Orice viciu este un obicei.Doar ca unii nu isi dau seama ca le au,pentru ca n-am fost antrenati sa le vedem.Suntem obisnuiti ca atunci cand vorbim despre vicii sa ne referim la niste obiceiuri negative.Dar oare se poate sa fie si obiceiuri bune?Pentru unii,mersul la sala e un viciu.Pentru altii,iesitul in natura,pescuitul,vanatul,si multe alte sporturi sunt tot vicii.Indiferent de natura lor,ce trebuie sa intelegem e ca viciile sunt personalizate si ca suma viciilor ramane constanta daca nu te ocupi de starile din spate.Singurul numitor comun din spatele viciilor este starea.Si de cele mai multe ori,starea este una de neputinta sau nemultumire de sine.Indiferent despre ce viciu este vorba,el incepe pornind de la starea care alimenteaza acel viciu.Cauti cauzele care genereaza actiunea,apoi starile pe care le simti cand apar acele cauze,apoi starile ce le traiesti cand implinesti viciul.Si tot asa.Te intorci iar si iar la emotiile din spatele obisnuintelor pe care le numesti vicii.Viciile sunt deosebite de alte obiceiuri prin efectele lor.Cate vicii am si eu,dar trebuie sa ma controlez,si sa-mi revindec gandirea.Indentifica viciile care te caracterizeaza iar daca le gasesti,incerca sa renunti la ele.Ca strangi timbre,sau ca tragi pe nas,ca nu poti fara femei sau ca pui ierburi in atlas,poti sa-i spui oricum,eu le numesc vicii.Atata timp cat cantitatea iti provoaca delicii,e vorba de dependenta,nu conteaza drogul,cand te-ngropi in ceva si ai uitat scopul.Schimb de vicii,nimic anormal,caut in continuu o iesire din banal.E vorba de vicii,omul cat traieste invata,finalizez rulez,oftez,si te las sa te gandesti.Eu am pacatele mele,mii de defecte si vicii,totusi gasesti printre ele si calitati si delicii.Pe creier am tot capricii dar in momentele fricii.Coloana-mi ramane dreapta,eu imi cunosc inamicii,vicii,delicii si capricii.Slabiciunile mele sunt armele mele,imi vindeca ranile grele,si sufletul,vere.Si in momentele rele tot ele imi dau putere,sa trec peste bariere,sa-mi depasesc limitele si viciiele mele.Putere sa rezist,putere sa exist,printre hiene viclene,sa functionez,sa ma controlez,sa pot sa ma relaxez,si sa mai rezist.Nu vreau sa uit de Tatal Ceresc,sa nu uit ca sunt slaba,si sa ma feresc de vicii cat mai pasesc.

Activitate in diversitate…

Aleg sa fiu fericita.Fericirea e o alegere.Azi a plouat,si eu mult in ploaie am dansat.Sanatate tuturor,dansez intr-un picior.

O zi cu 2 de 2 si iara 2

Si eu sunt nascuta tot pe 22,dar in alta luna,ca sa nu fiu nebuna,doar tot buna.Asa am si ramas,buna,de buna ce sunt,mai sunt si putin nebuna.Sunt pe coclaurile Glendale,si ma bucur cu ratele aici pe vale,sa mai uitam de noi,sa nu va stam in cale.Pe virusi i-am aruncat in mare,sa nu ma impiedic cand stau in picioare.E frumos pe aici,am mai trecut de multe ori pe aici,vin cand vreau sa meditez sa nu ma infric.Sunt multi pe aici,dar nimeni nu poarta frici,si nu suntem cu mascarici.Ma relaxez si ma gandesc,ce noutati sa va mai povestesc.Am spus la nepotelul meu Lucas,ca vin la pescuit,dar nu de-ai mici,ci de cei mai mari si bunicici.Nu am undita,dar i prind cu gura,ca le spun sa vina aici.Imi pare rau de unii,ca nu se stiu bucura de viata,si sta toata ziua inchisi in casa.Mie nu-mi trebuie nici masa,doar un scaun,sa-mi scriu povestile de viata.Natura si gandul,sa-mi scrie cuvantul,si eu rumegandul.Viata este asa cum este,mai grea,mai usoara,depinde ce te impresoara,sa dai apa la moara.Nu ascult la stiri,ca ma scoate din firi,eu vreau trandafiri.Nu vreau bogatie,vreau sa simt ca sunt vie,si chiar mi-am pus si o palarie.Totul in jur este frumos,si eu cu drag ascult pasarelele cum canta asa de frumos,si nu mai vreau sa ma dau din pom jos.Va multumesc ca si voi sunteti tare frumosi,dar sa nu ramaneti neputinciosi,nici nepriceputi,vreau ca toti sa fiti la toate priceputi!Va iubesc si va ador,de toate imi este dor,dar mai ma bucur putin,pana nu mor! Prima floare rasarita pe un petic de pamant,mic si-obraznic,ghiocelul sta mereu cu nasu-n vant.Singurel cat tine ziua,tot i mai treceau fiori,c-ar putea sa dea cu ochii,cum,necum,de alte flori.Nu avea,ca sa se stie,nevoie de companie.Mai degraba-n cap sa-i cada,reci ca el,flori de zapada.Vreti sa stiti ce s-a-ntamplat?Ghiocelul fu-ngropat,dupa doar o zi de viata,intr-un mic sicriu de gheata.Mai tarziu e-adevarat,soarele l-a inviat,dar,de-atunci,parca de frica,ochii nici nu-i mai ridica.Unii spun ca intr-o zi,c-o brandusa se-nsoti,si ce lucru curios,deveni foarte sfios.

Cu nepotii din Dallas…

Am petrecut o saptamana in Dallas cu nepotii Eli si Zachary si fiul meu Emanuel si sotia lui Linda.Maine plec acasa in Arizona.Cu Domnul inainte!