Gandul de la ora 12Pm-2017Revelion...

Anul nou a sosit acum,sa fiti fericiti.Sa va dea Domnul tot ce doriti,Pace,iubire,multa fericire,si pe Domnul sa-L serviti.Pace si la multi ani sa traiti.Intrati pe poarta cea stramta,larga este poarta,lata este calea care duce la pierzare,si multi sunt cei ce intra pe ea.Viata nu este un concurs,este punctul de intrare in eternitate.Viata aceasta,nu tine asa de mult,deci,n-o pierde fara folos.Mergi pe calea aceasta cu avant,caci ea te duce pana la Hristos.Inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu.Dar lucrurile,care pentru mine erau castiguri,le-am socotit ca o pierdere,din pricina lui Hristos.Ba inca si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere,fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos.Cine traieste o viata dubla,pentru placerile de o clipa ale pacatului este numai minciuna.Ce foloseste unui om sa castige toata lumea,daca isi pierde sufletul.Nu te socoti singur intelept,teme-te de Domnul si abate-te de la rau.Aceasta va aduce sanatate trupului tau si racorire oaselor tale.Ascultati si luati aminte,ca sa pricepeti,nu lepadati invatatura.Cand eram mica la mama mea,ea ma invata atunci si-mi zicea:Pastreaza bine in inima cuvintele mele,pazeste invataturile mele si vei trai.Dobandeste intelepciune,dobandeste pricepere,nu uita cuvintele gurii mele si nu te abate de la ele.N-o parasi,si ea te va pazi,iubeste-o,si te va ocroti.Primeste cuvintele mele,si anii vietii tale se vor inmulti.Ca umbra de trecatoare este viata,si sfarsitul ei este fara inapoiere,si nimeni nu mai vine inapoi.Va multumesc pentru rabdare si in continuarea vietii sa radeti,pentru ca este muzica sufletului,sa va jucati este secretul tineretii,sa cititi este fantana intelepciunii,sa ganditi este izvorul puterii,sa fiti calmi,este calea spre fericire,sa fiti buni,este cheia succesului si sa iubiti este ratiunea de a trai.Fie ca binecuvantarea si mila Domnului sa coboare peste voi.Nadejdea mea e Dumnezeu,puterea Lui e mare,prin dragostea si harul Sau,nadajduiesc si cred mereu,o licarire in infinit,e viata mea,dar pentru mine S-a jertfit,Isus din cer m-a mintuit,si-o viata fara de sfarsit,de vesnicii ma leaga.Tarina trecatoare sunt,dar cred in nemurire,caci Duhul Celui vesnic Sfint,imi da putere si avint,sa pot pleca de pe pamint,dincolo in stralucire.Sunt calatoare spre tara mea,Doamne Tu nu ma vei lasa,nicicand sa cad in lupta grea,fiinta mea slabita.Nu va alarmati,ma doare,dar asa e viata,si pe aici trebuie sa trec,dureri,dar le-am incercat pe toate.Stau dreapta,cu coloana intinsa la maxim,ochii cat cepele,tragi aer in piept si in mintea ta se deruleaza scenariul.In cateva fractiuni de secunda ai spus ce aveai de spus,dar ceva parca tot a ramas nerostit.Si auuuuuuuuuu,va las cu bine,oasele inca ma mai sustine...
    

Ce simt eu de Craciun...

Eu simt o mare bucurie de Nasterea Domnului Isus,dar tot odata si o tristete,pentru dragii mei plecati la Domnul.Dar bucuria cu tristetea se impletesc,si apoi mai la urma,va fi iar bine.Cu totii ne bucuram de cadourile pe care le primim de Craciun.Cu toate acestea,este mai important sa ne deschidem sufletul atunci cand primim cat si atunci cand daruim.Dorinta de a primi cadouri nu ar trebui sa insemne mai mult pentru noi decat dorinta de a fi mai buni cu ceilalti.Copilaria este sa crezi ca printr-un brad de Craciun si cativa fulgi de nea,intreaga lume poate fi schimbata.Cand eram copii ne lasam invaluiti de magia sarbatorilor de iarna in asa fel incat simteam cum toata lumea se transforma.Gaseam in brad si in zapada bucuria unei schimbari care ne facea sa credem in spiritul Craciunului.Craciunul este singura perioada a anului cand oamenii isi pot urma propriile impulsuri,si isi pot exprima propriile sentimente,fara retineri.Craciunul este sansa de a fi noi insine.In acest sezon plin de farmec ne deschidem inimile mai mult ca oricand,vom da frau liber sentimentelor pe care le-am ascuns pana acum in adancul sufletului nostru.Spiritul sarbatorii ne determina sa fim mai indulgenti cu noi insine si cu cei din jurul nostru,astfel ca ne vom debarasa de teama.Un dar micut de Craciun pentr-un sarman poate aduce veselie timp de un an.Oricat de mic ar fi cadoul,ceea ce conteaza cu adevarat este faptul ca daruim din inima.Aceasta apropiere le umple sufletul cu bucurie,gestul nostru devenind o amintire frumoasa care ii ajuta sa treaca peste greutatile vietii cu speranta.Chiar daca suntem departe de familie,ne face sa ne gandim cu drag la cei apropiati,retraim clipele frumoase din trecut petrecute alaturi de acestia si ne imaginam momentul in care ne vom reintalni.Poate fi o zi de sarbatoare sau de rugaciune,dar va fi intotdeauna o zi de aducere aminte.Gandul ne zboara la cei pe care i-am iubit,si ne dorim sa impartasim bucuria Craciunului cu cei care au facut parte din vietile noastre.Nu este atat deschiderea cadourilor,cat deschiderea inimilor noastre.Pace pe pamant,va fi atunci cand vom pastra Spiritul Craciunului pe toata perioada anului!Ne regasim linistea sufleteasca atunci cand ne reamintim de importanta compasiunii cu care trebuie sa ii tratam pe ceilalti,iar astfel ne putem apropia si mai mult de cei dragi.Dumnezeu ne alduiasca si ne miluiasca!

Aici odihneste sufletul neisufletit al mamei  mele Elena...

Ploua,pic,pic,pic,de Craciun...

Apara ploua,pic,pic,pic,si ce frumos,Craciun sa mai stai un pic.Se vede luminitele pe pom,si ploaia cade tot mai incetisor.Craciunul se sarbatoreste in fiecare an la 25 decembrie,fiind una dintre cele mai importante sarbatori,nasterea Domnului Isus Hristos.In aceasta zi fiecare incearca sa fie mai bun cu cei din jur,sa daruiasca pentru suflet,dragoste si iubire,si pentru trup daruri celor pe care ii iubesc.Si in aceasta noapte s-au deschis cerurile facand din Craciun o sarbatoare sfanta care lumineaza sufletele oamenilor.Pentru fiecare dintre noi,Craciunul reprezinta un moment deosebit.Este o sarbatoare care ne aduna acasa linga cei dragi.In aceste momente privim viata altfel,si ne deschidem sufletul mai usor.Pentru mine Craciunul inseamna bucuria nasterii Domnului nostru Isus,chiar daca pentru altii inseamna decat Mos Craciun.Intotdeauna m-am gandit la Craciun,ca la un timp bun,un timp placut,sa fii bland,iertator,singurul timp in calendarul lung al anului...

E noaptea Colindelor...

Colindatul este un obicei stravechi.Cei dintai colindatori au fost pastorii care au venit la pestera luminata unde S-a nascut Pruncul Isus.Bucurandu-se de acest semn ceresc si de glasul ingerilor au vestit degraba in cetatea Betleemului minunea la care au fost martori.Colindul este o nepretuita zestre spirituala,pe care o mostenim din mosi-stramosi.El este sfant,pentru ca transmite un mesaj ceresc,o veste de la Dumnezeu.Dar colindul este si bun,pentru ca acesta veste are menirea sa slujeasca vietii,sa aduca bine in lume si intre oameni.Din vremuri vechi,colindele,si obiceiurile noastre de Craciun au fost o adevarata scoala de virtuti morale,intarind simtamintele de fratietate si de buna intelegere.Colindatorii le canta cu incredintarea ca sunt solii unei lumii mai bune,cu binecuvantarea Domnului care a venit intre noi "Sa se nasca si sa creasca,sa ne mantuiasca".Colindele ne inalta sufleteste,ne innoiesc faptura interioara,ne apropie unii de altii,ne fac mai buni,iubitori,iertatori,mai credinciosi.Intr-un cuvant ne picura in suflete acea liniste si acel echilibru moral ce ne este atat de necesar in calatoria vietii.Colinde,colinde,e vremea colindelor,caci timpul ne arata ca e vremea colindelor.Tremura brazii miscand ramurelele,caci noaptea de azi,se colinda pe la noi.Cand scanteie stelele,se bucura copiii,de dragul Mariei si-al Mintuitorului.Luceste pe ceruri,o stea,Maria si Iosif colinda prin lume si isi cauta un loc,doar in Betllem intr-o iesle rasare o stea.Si in a vitelor iesle,un prunc minunat se nascu.Iar magii cei trei,prind de veste ca el e Isus,altul nu-i.Colinde,colinde,colinde,asa colindam an de an,in noaptea colindelor noastre.Se aude copilul cum plange cu lacrimi sclipind prin zapezi,in scutecul mic braul strange,durerile lumii de ieri.Aduc magii daruri alese,tamaie,aur si-apoi smirna.Parfumul isi tese povestea pana la noi,si de acum pana-n vecie,mila Domnului sa fie,laudati,cantati si va bucurati!

Vestea buna ingerii au adus...

Vestea buna ingerii au adus,
Vestea buna la noi a ajuns.
S-a nascut Mesia,profetit,
La noi jos pe pamant a venit.

Slava sus in ceruri,pace pe pamant,
S-a nascut Mesia,Domnul nostru sfant.
Cor de ingeri canta Lui neincetat,
Numele Lui fie laudat.

Salta Betleeme mic oras,
Azi in tin’se naste-un Copilas.
Mantuirea la noi a venit,
Domnul cerului fie slavit.

Cantata toti dar cu bucurie,
Slava in cer lui Dumnezeu fie.
S-a nascut al nost’Mantuitor,
Isus Domnul,Domnul tuturor.

Astazi vin sa-mi plec genunchii...

Astazi vin sa-mi plec genunchii
Inaintea ieslei Tale,
Copilas din alta lume,
Obosit de frig si cale.

Imi plec inima si fata,
Copilas din zare-albastra,
Si ma-nchin cu umilinta,
Calator prin lumea noastra!

Nu am smirna ca si magii,
Nici tamaie si nici aur,
Lacrimile pocaintei
Imi sunt singurul tezaur!

Ti le-aduc acum nainte
Cu sfiala si rusine,
Copilas venit din ceruri
Sa porti crucea pentru mine!

Totul din obicei...

Nu conteaza ca a plouat,conteaza ca adrenalina mi-a pulsat,am cantat si am gustat din o noua aventura.Bine imi pare ca a plouat,si eu pe toate le-am cantat.Vi s-a intamplat vreodata sa stiti un lucru dar sa nu stiti,chiar nici habar sa nu aveti despre celelalte?Imi place ploaia,deoarece ma face sa visez cu ochii deschisi,sa simt aerul curat pe care ploaia il da,sa simt aroma ploii ce cade pe copaci,este un sentiment unic.Si daca tot e sa vorbim despre ploaie,nu doar cea a naturii este frumoasa si necesara,ci si ploaia care ne loveste tot timpul,adica greutatile care vin si dispar.Astazi poate e asa,maine e altfel,e doar o ploaie care trece si prefer sa ma indrept spre soare ca e mai interesant cand e soare si nu cand ploua,nu?Suntem oameni,visatori,tot in functie de circumstanta.Natura este cu siguranta un cadou pe care de cele mai multe ori uitam sa il valorificam.Natura ofera atatea posibilitati simple de a clipi fericit incat noi in ignoranta noastra le uitam.Ploua si consider ca e vreme potrivita pentru meditatie,cateva clipe de liniste sufleteasca,doar eu si stropii de ploaie.Lasa-ti sufletul mangaiat de imaginea acestor ploi,intamplator si cu sufletul meu.Am nevoie de liniste,sufletul ma inunda.Timpul trece,iar eu mi-am incarcat sufletul cu energie,si m-am bucurat de o ploaie mult dorita.Domnul sa ne ajute sa ne oprim si sa mai meditam la ce e in jurul nostru.

De Craciun!

O zi sclipitoare la Desert Botanical Garden...

The Phoenix Desert Botancial Garden isn't a boring stuffy plant collection.It's a beautifully landscaped park with towering Sagauro cacti,bridges and displays for children.During the year,visitors will enjoy such events as music in the garden,butterfly exhibits,holiday luminarias and much more.

Omul bun scoate lucruri bune din visteria buna a inimii lui,iar omul rau scoate lucruri rele din visteria rea a inimii lui;caci din plinatatea inimii vorbeste gura.Luca 6:45 De-alungul vietii am acumulat  lucruri,sentimente,dureri,amaraciuni,intrebari,dezamagiri.Si ce credeti ca iese din ea?Ceea ce am acumulat acolo.Ce scoatem noi din visteria inimii noastre zilnic?Apus peste apus,ce iute trece timpul,si zorile s-au dus,si iute bate vantul.Uitand de dor si de nevoi,ani de pribegie,dintr-o mie,cati au mai ramas?Cazut-au frunzele,unde-s sperantele,n-a mai ramas niciuna.Un gand nerostit,ce-am asteptat,ce-am visat,nimic nu s-a schimbat.Si timpul s-a scurs,la umbra teiului de sus,dar eu am mai ramas,si ma bucur ca am mai inaintat cu-n ceas.Am momente in care ma simt de parca as trai zece vieti.Si altele in care ma simt,ca sunt foarte jos.Eu nu mai masor viata in ani,ci in trairi.In momente de dor,si tristeti efemere.Imi petrec fiecare zi traind.Nu am timp sa controlez anii,pentru ca in mine,nu am virsta,am viata.Las timpul sa curga mergand mana in mana cu el,ii zimbesc si-i povestesc despre cate mai avem de trait impreuna.Imi devine cel mai bun prieten,nu ma lupt cu timpul,nu incerc sa-l inving.Cu fiecare zimbet,ti se mai duce un an.Ati vazut cum oamenii veseli nu isi arata virsta,ci intinereste!Oamenii au inventat virsta pentru ca au nevoie de repere,dar sufletul habar nu are de asa ceva.Pentru a fi tinara,am nevoie de zimbet,liniste,si pace.De ganduri frumoase fata de mine,si de tot ce ma inconjoara.Am nevoie sa multumesc pentru tot ce am si cate as mai vrea sa am.Fii prietena timpului tau,iar la urmatoarea aniversare,nimeni nu stie mai bine decat tine cata viata ai trait!As vrea cateodata ca lucrurile sa fie asa cum vreau eu,incat imi vine sa intervin in actiunile si intamplarile de zi cu zi.As vrea sa schimb mentalitati,oameni,idei,dar sfarsesc prin a-mi nega propria persoana pentru a parea ceva ce nu sunt in ochii unei persoane care ma stie de cand m-am nascut.Ma stie,dar nu ma cunoaste.Nu o sa fac aceleasi greseli in veci,asta sunt eu,eu sunt pe picioare.Pentru ca scrisul si numai scrisul ma scoate din carapacea asta de zi cu zi,de nopti in care nu dorm,ca sa le spun aici.Si scriu iar alta pagina,dar despre aceeasi fata...

De ce n-ai habar?Habar n-am de ce?

Anii au trecut,s-a inventrat serviciul mesagerilor,si totusi,habarul a ramas.Pentru destinatar,a nu avea habar inseamna “a nu stii nimic,a nu avea nici o idee despre ceva”.Pentru transmitator,a nu avea habar,inseamna “a nu-si face griji,a nu-i pasa de ceva”. Pentru trimitator,habarul inseamna “cum iti merge,cum iti stau lucrurile?”Habarul inseamna veste,cunostiinta,idee.In ziua de astazi,habarul este scrisoarea din plic.Care sa fie motivul?S-a inventat tele-habarul si n-am habar.Ce bine mi-amintesc acum,si curcubeu,ti-eram in drum.Iti amintesti cumva de mine?Dar acum?Spui ca n-ai habar,ca tot ce-i dulce-i si amar,ca ce-a fost des e tot mai rar,eu n-am habar,sa beau si golul din pahar.Acum n-am habar,sa trag,sa dau din zar,ca tot ce-i bun are hotar.N-am habar,sa-mi pun iubirea pe cantar!Si nu-ncerca sa spui ceva,nu ai nici un habar.Nu vezi cum frica piere,cum n-am habar a te cere,dar eu iti spun ca n-ai habar,sa-mi fii in noapte felinar.Tot ce-a fost nu-i in zadar,n-ai habar,pune-ma,ma pune pe jar!N-am habar,n-ai habar!

Paine de casa,ca la mama acasa...

Paine de casa,ca la mama acasa...
Mod de preparare

In 650 ml de apa calda dizolvam drojdia uscata impreuna cu o lingura de zahar tos.Amestecam bine.Cernem faina impreuna cu sarea.Dupa ce am cernut-o,turnam apa cu drojdia in mijlocul ei si o luam la framantat.Dupa ce aluatul s-a omogenizat putin,punem treptat 4 linguri de ulei de masline si il framantam dinspre margini spre interior cam 15 minute.Acum lasam coca la crescut intr-un mediu cald cam o ora.De preferat este sa o puneti intr-un bol si sa o acoperiti cu un prosop.Lasam bolul langa un cuptor cald,sa creasca coca mare si frumoasa.Dupa ce a crescut coca,o impartim in 4 bucati pe care le rotunjim bine cu palmele.Alungim fiecare bucata de coca in parte.Impletim cate doua bucati si le asezam in tavile unse cu un strop de ulei.Exact inainte de a le baga in cuptor,le ungem cu un pic de ulei de masline sau cu un ou amestecat cu ulei.Le lasam in cuptor cam 30-40 de minute la aproximativ 180-190 de grade Celsius.
Painea merge de minune cu branza,cu gem,cu unt proaspat si miere de albine.Ca la mami acasa,sa tot mancati si sa nu va mai saturati!Mama mea nu a invatat sa gateasca la cantar,si nu a copt painea dupa ceas,ci a invatat totul prin simturi,vaz,auz,miros,pipait si gust.De aceea nu exista reteta batuta in cui,cea mai buna paine este facuta dupa cum ne place noua,si voua si familiei,dupa gust.