Imi ling ranile...

Omor suspinul,inec inima si veninul,si-mi ling ranile,tot cu aceiasi mana,imi mangai sufletul.Sa fiu tare cand contradictia ma doare.Imi cer socoteala,la atatea provocari dramatice,parca sunt matematice,si cu ecuatie.Imi caut deznodamantul,si vin aici cu gandul,e dincolo de puterea mea de om.Caut explicati rationale,nu mentale,ca toate ma baga-n boale.Apoi eu le pun in oale,si fac din iele sarmale.Matematica iubirii,nu are formule,teoreme sau solutii,numai revolutii.Se zice ca te maturizezi cand faci fata provocarilor,asa ca la toate provacarile,fac fata si evadarilor.Sunt in stramtorare,nu mai vreau nici o provocare,nici de suparare,nici de mancare,doar de o inima tare.Provocare,provocare,eu te provoc,nu te sufoc,te invoc la un joc.Te provoc sa nu ma strofoci,sa-mi faci stafilococi,de cojoci.Cata provocare intr-o lume asa de mare,sa rezisti cand rezistenta te masoara,fara sfoara.Si eu te-am provocat,si tu nu m-ai ascultat,acum te provoc sa ma intelegi,sunt satula de provocari,chiar de sunt scrise pe sfori.Cu o provocare te-am lasat,sufletul sa nu-l lasi neglijat,doar el e ce te-a scapat,de primejdii cand ai dat.Provocariile au plecat,sufletul mi-a ramas curat,si ranile putin s-au vindecat.Nu sunt complecta,putin mai intelecta,dar mi-am lins ranile discreta.Am facut si silueta,dar am ramas fara stafeta,mai prudenta.