Pe coclauri...

Nici bine nu m-am sculat,calare pe mine,navala au dat.La unul i este foame,altul vrea bomboane,si eu fac baloane.Am vrut cerul sa-l privesc,sa ma rog,sa cant,sa povestesc,si itele s-au deslegat,eu tare m-am incurcat.In fiecare dimineata imi place sa zaresc in departare,sa vad soarele cand apare.Eli,nepotelul meu,si cu feciorul meu,Emanuel,pe coclauri am umblat,si drumurile le-am colindat.Calare toti pe mine au fost,si i-am trezit cu un clopot.Desteptare fiecare,ca nu mai va dau de mancare,pana nu va dati jos,de pe a mea spinare.S-au facut ca ploua,chiar de e o zi de duminica,fara roua.Ne-am tocmit,ne-am sfatuit,i-am mai palit,ca sunt grei pe spatele meu.Acum am inceput cu a mele,sa nu fac zabele,si apoi merg sa culeg floricele.M-as calarii si eu acu,cu un calb alb,voinicel,sa pun shaua si pe el.Dar ca sa calaresc,trebuie m-ai intai sa ma trezesc,nu vreau jos sa ma trantesc.Ma calaresc si asa,cand o iau eu pe o slea,si imi pun eu shaua mea.Pe toti i-am dat jos,rasuflu liber,si frumos,cu calarasi eu vreau sa joc.Ma inting si la mijloc,sa imi aduca mult noroc,da busuioc.Acum cerul il privesc,si pe tine te iubesc!Nu ma mai calaresc.