Sa nu ma compatimesti…

Nu ma compatimi,am multe patimi,cu stratii de intru in gratii.Mi-am facut un bilant,si am intrat in sant.Ca sa ma tin tare pe picioare,m-am legat cu lantul de picioare,sa pot fugii mai tare.Traim intr-o lume a misterelor,inconjurati de un lant al intrebarilor,iar in fiecare zi se naste o enigma.Numai ca nu ne dam seama ca toate raspunsurile sunt in noi,la fel ca si intrebarile.Tot ce avem nevoie sa stim e inauntru,trebuie numai sa invatam sa gandim.De multe ori ma supar pe mine,dar nu ma supar pe Dumnezeu.Desigur ca de multe ori Il supar,vorbesc si ma rog,ca doar sunt un om.Viata nu e dreapta,si chiar acum am ascultat o cantare cantata de un handicapat si mi-a topit inima,si cantarea a fost,mi-e mila de voi.Cuvinte pure si adevarate,noi il miluim pe el ca e handicap,dar noi suntem sanatosi,dar si mai handicap.Parca n-i so suit la cap,si n-e facem de cap,dar fara cap.Si de ce nu vreau sa ma supar pe Dumnezeu,ca El face cum vrea,nu cum vreau eu.Toti avem probleme si trecem prin dureri si greutati,dar asa este viata!Atata invidie,atata rautate,dar toate trec,si intr-o clipa trec si eu.Prefa-ti lacrimile in stele,si tot raul sa se topeasca-n topitoare,sa stii ca lui Dumnezeu i pasa,cu dragoste El te asteapta acasa!In viata totul se plateste,dar se si rasplateste!Are Dumnezeu grije de toate!Nu ma supar pa Dumnezeu.Ati mai auzit din astea,"pana vine Dumnezeu,moare sfintii!"Trag aier in cept,ca ma doare imina,si nu vrau sa raman far ia.Pa unii i bagam in Iad iar pra altii in Rai.Pa cei slabi da minte sa-i iertam,si pra cei buni la inima sa-i torturam.Pai,ba fratilor,ati mai auzit asa ceva,o femeie merge la biserica,si are tri prunci cu tri barbati,si cel de-al treilea,are o gramada da purindei.No,ni tu la fratele,so bagat coada intra picioare,sa nu-si mai faca da racoare,sa nu intre la racoare.Totu-i bine si frumos,cand i omul dragastos,si sa da cu curu-n jos.Daca nu va placi,nu citi,ca pentru nimi no-i muri.Viata asta blastamata,da la Adam incurcata,a ajuns si pra la noi,aplicata.Imi pare rau da cei ca mine,care sufere intre suspine,ca da cand eu m-am nascut,numai blastam am vazut.Dar am mai vazut si pace,cand inchizi ochii,si le dai la lume pace.Am ajuns aici,la anii mei,sa vad si sa aud,ca multi nu sunt miei,sunt doar misei,sa nu-ti pui capul cu iei.Dar asa e viata,cand te prinde,iti taie fata,sa vezi doar ceata.Ce vreau sa spun este ca,cei buni la inima sufera da pa urma celor slabi da minte,ca si tu sa iti pierzi mintea.Ce o fost,a mai fost,si ce-o venii,sa fim tari si pregatiti,ca nu o sa fim osinditi.Poate mai obositi,dar pan la urma si biciuti.Am realizat ceva,ca nu conteaza cat de grea e pedeapsa ta,ci cum sti tu manipula,sa iesi basma cura.Poti sa faci orice miselie,si orice tragedie,ca scapi curat ca si din cutie.Am vazut-o,am simtit-o,am trait-o.Si ce ne ramane de facut,sa fim tari,si sa ramanem muti,ca daca nu,te imputi.Cate m-i sau intamplat si mie,dar adevarul,cine-l stie?Eu si Dumnezeu.Baga-ti pumnul in gura si taci,ca mai bine faci,ca sa nu faci draci.E foarte greu sa vezi,si tot sa nu crezi.Ce rasplata?Cat esti pa pamant suferi,si cand mergi in Cer,tot suferi.De ce?Ca trebuie sa-ti platesti pedeapsa.Dar cine a venit jos,si a povestit cat de groaznic a platit?Fratilor,asa e viata!Cel tare la inima rezista,iar cel slab de minte,tot te minte.Asa ca,viata merge tot inainte,chiar de ramai si fara dinte,ori de esti parinte,tu fa lucruri sfinte.Nu sunt jandarm nici judecator,dar am in viata un rol,sa ma rostogolesc tot inainte,chiar daca viata tot ma minte.Am invatat de la cei tari,sa nu te pui in gat cu cei mari,ca sunt doar niste tantari.Fi desteapta Raveca,capul sus,si mintea deschisa,sa judeci inainte,sa nu fi inchisa,nici prinsa si apoi stinsa.Da,asa am vazut eu lucrurile,cu ochii credintei mele,pana voi ajunge la stele.Ma doare de mine,de cei tari la inima,si de cei ce nu-si scot capul din perina.Chiar daca viata este grea,am invatat pe pielea mea,sa nu ma lovesc cu catarama grea,ca nu e vina mea.Nu ma lupt cu pumnii in vant,ma lupt sa imi fac avant,pan ajung la mormant.Am incercat cu toate puterile mele sa rup lantul fardelegii,dar nu am putut,dar nici Domnul nu a vrut.A lasat sa fie asa,ca la Adam pa Eva,sa sufere consecinta rea,pana cand lumea asta se va termina.In consecita,chiar daca am luat si eu fiinta,nu am avut chibzuinta,si am ramas cu nazuita.Nu se poate,si nu se va putea,sa se sparga radacina rea,chiar si genetica si toata adienetica,pana nu vine infernetica.Nu sunt depresata,nu am scris ca sunt iritata,am scris ca acum sunt putin mai cultivata,dar fara cravata.Sunt eu,o demodata,dar trebuie sa rezist,pana nu sunt lichidata.Cu parere de rau,pentru cele scrise,nu sunt interzise,sunt de mana mea scrise,acum la ora asta,in culise.Fiti tari,si imbarbatati-va,ca toate le primim cu dublatie.Celui slab,putere,celui tare,mangaiere,ca pa toti ne prind,zilele grele.Nu vreau sa pic,vreau sa ma ridic,chiar daca acum sunt mic.Vreau,vreau,vreau,sa fiu tare,sa ajung acolo sus,mare!Nu pa pamant,pa locul sfant!Cine-i sfant,sa se sfinteasca,cine nu,sa ia o coasa,sa fie mai norocoasa!Cred ca am scris destul!In incheiere,va urez drum bun!Leaga-ne,Doamne,pe toti impreuna,cu lanturi ce nu pot fi rupte.Leaga-ne,Doamne,pe toti impreuna,o,leaga-ne prin dragoste.Este un singur Domn,este un singur Fiu,este un singur Duh,de aceea-Ti cant.Am facut pacat,ca m-am indopat.Traiesc viata cu proza,ca nu a putut fi roza.Nu am trait sa ma distrez,am trait sa scriu cum sa rimez.Nu am invatat viata pe de rost,dar am invatat sa-mi fac din viata un rost.Hai sa recitim incet,ca in orice fiinta,se ascunde un poet.Viata e mult prea scurta,sa traim cu bucurie si din mers,si zilnic sa-i mai facem cate-un vers.Nu judec pe nimeni,mai ales in momentul in care nu pot intelege.Uneori ne dorim sa reparam greseli,dar e prea tarziu.Oamenii vin si pleaca din viata noastra.Viata te indreapta catre oamenii ce raman doar episoade in viata ta.Cand sunt suparata,am dreptul sa fiu suparata,dar nu am dreptul sa fiu rea.Viata imi poate lua tot ce mi se cuvinte intr-o clipa,chiar daca este incorect,sau ilegal.In viata este o tragedie atunci cand o privesc in prim-plan,si o comedie cand o privesc in ansamblu.Sunt argumente care se impart,pentru ca inteleg si nu inteleg.La nivelul meu de intelegere al subiectului de fata,in incercarea de a nu condamna pe nimeni.Sunt prea multi oameni la fel,cu aceeasi mentalitate,cu aceleasi idei.Nu te amesteca in multime.Majoritatea oamenilor sunt la fel.Esti diferit doar accesand si valorificand potentialul tau de a actiona diferit.Gandul este rezultatul procesului de gandire.Atunci cand gandesti inseamna ca iti faci o idee despre un lucru,si multe lucruri nu pot sa le aprob.Fa bine ori de cate ori poti.Raul,pot face toti.Binele,doar anumite persoane au privilegiu sa faca si sa aduca un strop de fericire la persoanele care au nevoie.Nu-ti dai seama cat de puternic esti,pana cand singura optiune e sa fii puternic.Doamne,inainte de a ma proteja pe mine,ajuta-i si protejeaza-i pe toti cei pe care-i iubesc.Viata te pune la incercari,dar Dumnezeu te ajuta sa treci peste ele.Este foarte util sa observam ce defecte au cei din jur pentru ca le putem corecta pe ale noastre,dar este la fel de important sa vedem si calitatile celorlalti pentru a ne descoperi pe noi insine si pentru a evolua.Nu uita,nu-ti dori bogatii si succes,doreste-ti sanatate,si vei fi un om implinit.Sa nu ma compatimesti,mai bine sa mijlocesti,si pe tine sa te fericesti eu vreau tu sa reusesti,sa te pocaiesti.

Nu am uitat de unde am plecat…

Toate se platesc in viata,chiar si firul de ata,care ne tine cu viata.Mai de vreme sau mai tarziu,sa nu ne pacalim,singuri vom platii.Nimic nu ramane neplatit,toate greselile se platesc in exterior,in vazul tuturor,iar altele in adancul sufletului,in tacere si in plans.Nu uita,si scrisul meu canva se va termina,si va ramane doar o coala alba goala,de hartie,sa se stie.Cine face,lui isi face,cine da,lui isi da,si dublata este plata.Acum eu m-am intors cu roata,ca sa-mi platesc si plata.Bine fac si rau primesc,dar nu ma nimicesc,tot eu le platesc.Ori e bine,ori e rau,zau,ca ma vede Dumnezau.Multe am platit,multe s-au palit,dar eu nu m-am pacalit,le-am platit.De plata nu pot sa scap,ca ma trage si de cap,si nu vreau sa crap.Le platesc cum se cuvine,nu mi-e rusine,am facut tot ce e bine.Numai Dumnezeu m-a ajutat,si le-am platit cu varf si indesat.Inca nu m-am asezat,mai am multe de invatat.Nu vreau sa intru in pacat,chiar daca am furat,m-am invatat,ca nimic nu am castigat.Experienta am furat,sa nu mai platesc chiar si ce am castigat.Intr-o ordine de idei,nu am nici banii mei,am platit pentru copii mei.Plata nu mi-am achitat,datorii multe mai am de dat,pana inchid ochii si am plecat.Atunci pot sa zic,de plata eu am scapat.Dumnezeu m-a ajutat!Iar voua tuturor,aviz pentru rabdatori,nu va bagati cu capul in nori,sa nu ajungeti cersetori.Cu totii o sa platim,pana murim.Nu am uitat de unde am plecat.Viata m-a brazdat,chinuri si dureri am indurat,de toate am gustat,dar de Dumnezeu nu m-am lasat.Ma incapatinez sa raman neclintita in hotarare.Spun ca o sa rezist.Cine stie ce-o sa fie?O sa fie!Asta nu depinde nici de mine,nici de tine.Dar ceva o sa fie.Ma duc cu gandul,ca ma bate vantul,sa nu-mi pierd nici consintamantul.Am vrut doar sa zic,sa nu ma stric,caci apoi o sa strig,si tare o sa plang.Si ma duc,si iar ma duc.Unde sa tot ma duc?Ca tot nu ajung,la locul unde eu o sa ma culc.Amintirile ma napadesc,de dragoste le ocolesc,si tot dusa o sa ma gasesc.Vine o zi,si de bucurie eu voi stii,voi uita tot ce a fost si atunci nu va mai fii nimic de rost.Ochii imi ridic,privirea spre cer imi zic,si mai un pic.Nu mai e mult,o sa rezist,curaj Raveca,eu inca exist!Dar si traiesc,pe altii sa-i fericesc,ca eu sa nu ma prapadesc.O sa rezist,o sa inving,eu ma conving!Numai inainte,si voi invinge,chiar daca inima imi plange,eu voi invinge!Ma incurajeaza,si ma lumineaza,lumea aceasta ma fascineaza,o sa scap o data si din beleaza.Scurt si cuprinzator,am invatat sa zbor.Tot inainte,tinta mi-e cerul,sa capat inelul.Viata nu este batuta in cuie,dar te scoate si din cuie,si iti da niste cucuie,cand toate te incuie,si apoi altul te descuie.Omule sa pretuiesti,orice zi pe care o traiesti,ce a fost n-o sa mai fie,si ce va fii nimeni n-o sa stie.Bucura-te acum,ca timpul trece,dar durerea ramane,si numai Dumnezeu ma tine pe mine.Multi vor sa-mi ia glasul,dar poate sa-mi ia si ceasul,nu ma las ca lasul.Cata vreme a trecut,cata vreme mi-a mai ramas?In ce ma priveste pe mine,am o vie dorinta sa va povestesc despre viata mea.Nu norul este vesnic,ci soarele-i acel,ce-nvinge si ramane,stapan peste noi si cer.Moartea nu ma inspaimanta,vesela o voi infrunta.Unii rezista altii nu,eu am rezistat pana acum.Am invatat ca in aceasta viata totul este trecator,tot ce este sub soare este o desertaciune.Totul este dezamagitor,te pierzi printre clipe traite si amintiri ce inca dor,dar in viata trebuie sa te ierti sa poti privi spre viitor.Totul vine,totul trece,dar nimic nu-i in zadar.Amintirile sunt singurele pe care timpul nu le poate altera,nu le poate modifica,nu le poate sterge.Stand aici,m-am tot gandit,pentru ce traiesc eu?Am imbatranit acum si m-am dat de-a dura,sa-mi pice si gura in mura,ca ma face saramura cu ura,si urlu la gura,sa nu injura.Traieste frumos,in asa fel incat sa nu regreti maine,ceea ce ai facut azi.Timpul nu mai poate fi dat inapoi,dar din pacate,ne dam seama de asta atunci cand e prea tarziu.Oricat de buna sau grea a fost viata pana in acest moment,trezeste-te si fii multumit ca traiesti.Cineva,undeva se lupta cu disperare sa traiasca.Nu te gandi la ceea ce iti lipseste,gandeste-te la ceia ce ai.Ce am invatat din viata,este sa rezisti si sa-i dai dulceata,ca amara e viata,si cand vine batranetea.Am trait sa vad multe,dar si am suferit,cat un munte,ca m-a facut toate punte.Fica mea Ramona m-a intrebat,unde si la cine merg eu cu problemele mele,ca sa ma usurez de ele.Si repede eu i-am raspuns,la Dumnezeu si la blogul prietenul meu,cand cuvant cu cuvant,eu scriu si ma eliberez de tot ce am eu in gand,si ma pune pe gand.Ma rog pentru lumina,viata nu imi este totdeauna senina,dar astept in tihna,calauzirea sa-mi vina,sa nu ma stresez chiar fara lumina.Cuvantul a fost dulce,ca viata acum ma impunge,si zilele-mi se scurge,dar ma ung cu iubire pe buze,sa pot si cerul a-l ajunge.Motivatia ma tine,cand ma gandesc ca multi altii ca si mine,moare putin cate putin,si nimenea la ei nu vine,doar asteapta,pe nu stiu cine.Ma pun in pielea lor,ca mi-e greu numai sa ma gandesc,si ma apuca un dor,sa zbor.Nu ma gandesc sa mor,ma gandesc cum as putea face sa nu ma infior,cand toate ma-nfasor,si nici aier nu mai am,cand ma pierd prin flori.Ajunge zilei si ceva bun,de gand,nu am vrut sa vorbesc nebun,doar inima din mine,afara sa vi-o pun,ca viata imi mai da un pumn,si o sa pic din nou,si poate din nou un cuvant va spun,si din nou ma adun.In fiecare zi ma tot adun,si toate aici le adun,pana nimic nu se mai aud,si nimic nu mai adun.Asa e viata,asa e omul,e patit ca si pomul,si in pamant merge tot omul.De neuitat,pe cele rele le-am spalat,si la cele bune am meditat.Toate trec,viata ne imparte,viata ne desparte.O amintire ce nu se sterge niciodat,eu pe toate le-am gimicat.Socoata doar lui Dumnezeu i-am dat.Amintirile m-au sufocat,dar nu am cedat,mai inainte am plecat.

Am plans si plang,a cata oara?

Plang,nu de slabiciune,ci plang caci prin cate am trecut,numai Domnul m-a tinut.Tatal meu mi-a spus cand am venit in America,ca o sa plang,unde nu ma vede nimeni.Si a fost foarte adevarat.Nu mi-e rusine sa plang,si daca plang,e alegerea mea.Clipa e scurta,moartea e lunga,si viata tare subreda.Azi am scris pentru viata,ieri a trecut,maine poate e foarte scurt.De multe ori nu este dreptate.Nu e drept.Dar Dumnezeu este drept.Si bucuria e asa putina,si durerea vezi ca nu se alina,si atunci bagi de vina.Multe sunt din vina,chiar daca soarta e haina,si ne scoate de pe sina,numai dorurile ne alina.Ai un dor si o inima,spune ce alegi,si sa nu-i bagi de vina,Raveca tot suspina.Viata vine si se duce,si atunci cand e mai dulce,ea se duce.Am inteles de ce trebuie sa fie asa?Ca cerul sa ne deschida poarta,si sa nu ne certam cu soarta.Cand poarta s-a deschis,am intrat in Paradis.O lacrima mi-a picat pe barba,ca sunt mama,dar nu mai am mama.Si lacrimile,viata si fericirea,sunt trecatoare,fara aripioare.Lacrima-mi cade,cand amintirile in piept ma sparge.Imi este atat de dor,de dorul dragilor mei ce vesnic raman nemuritori.In viata asta trecatoare,cand pe mine din nou amintirile ma doare,astept din nou o rezolvare.Tot ce port in suflet,ma macina,ma intristeaza,cand toate deraiaza.Nu pot Doamne,vreau sa ma plang,lasa-ma un strop sa plang.Si Dumnezeu plange cu mine,si imi spune,te vad copila,si din nou lacrimile m-i se ivira,si buzna pe fata imi pornira.Geaba vars lacrimi de jale,ca si-n lume e jale mare,si tot omul cu lacrimi moare.Vremea nu se mai intoarce,dar din nou lacrimile pe min ma coace,parca traim ca niste dobitoace,dar si in ele lacrimi zace.Am lasat lacrima trecatoare,si mi-am spus din nou si azi,Raveca,esti doar o trecatoare!Ma-nalt cu inima spre ceruri,si stiu ca de acolo imi vine ajutorul.Inchide ochii si vei intelege,un om moare si altul se naste.Nu sunt o persoana importanta,dar am ramas cu ceea ce sunt pentru inca o vreme,sau asteptand.Pentru ca oricum nu prea ma intereseaza parerea altora,o ascult ca asa e frumos,dar tot ca mine fac.Sunt o persoana puternica,plina de iubire.Oamenii sunt diferiti,cu nevoi diferite.Incerc sa invat si macar sa nu repet aceeasi greseala.Prezentul este imperfect,asa cum este intreaga noastra viata,in sensul ca intodeauna mai putem evolua.Iar faptul ca este imperfect ne arata ca suntem vii si ca putem creste.Acceptand imperfectiunea putem evolua.S-a scurs multe amintiri din viata mea,a fost cu suisuri,coborasuri,si locuri tainice.Moartea este o trezire la o stare de puritate a sufletului."To die is to wake" In definitiv,fiecare ne purtam crucea.Pot sa spun caci pentru mine a trai este Hristos iar a muri este un castig.POT TOTUL IN HRISTOS CARE MA INTARESTE!Plang,dar e bine cu sufletul meu,Dumnezeu a fost de partea mea,si mi-a dat putere,sa-mi duc crucea grea.Sunt mai frumoasa cand plang,sunt mai isteata cand rad,dar ori ca plang ori ca rad,eu stiu cine sunt.Nu sunt covrig,dar eu tot strig.Ma gandesc la fuior,cum mama mea se scula de cu zori,si lucra asa cu spori.Ma plang la o stea,ca mama mea e cu ea,si vorbesc zi de zi despre ea.Ce sa mai spun despre mama mea?E sus undeva,straluceste si ea,si sigur ma priveste si ea!Plang si de Camelia,plang si de ceilalti toti,dar toti o sa fim copti.O sa mai plang putin,dar nu acum,hormonii astia ma dau de drum.Vreau sa fiu tare si sa inving,dar intr-o zi si eu o sa ma sting.Si ma duc pe drumul meu,pana m-i se duc zilele rand pe rand.Nu sunt de clasa mareata,dar sunt serioasa,chiar si mai natafleata.Sunt creata,luminoasa,si isteata.Clasificarile pot fi multe,dar le tin mute.Cateodata sunt muta,alteori mai surda,privirea m-i se imburda,si ma dau cu pluta,ca baba e ca guta,o doare si burta.Nu le luati ca un miros,doar priviti la mine mai dragastos,ca nimic nu au folos.Sunt serioasa,stiu ca lumea e tare furioasa,dar eu nu vreau sa stau manioasa.De cand mama mo facut,tot serioasa am sejut.Serioasa,nu faloasa,chiar daca am fost frumoasa,nu m-am dus de acasa.Sunt femeie si mama la locul ei,dar nici locul pe care stau nu e al meu.Am ambitie,dar sunt in tranzitie,cu expeditie.Vreau politete,nu tristete,ca lumea e plina de bete.Cateodata ma doare,nici nu pot sta pe picioare,si am o ardoare de infiorare din acele cu amplificare mare.Poate sa zica lumea despre mine ce a zice,nimic nu o sa te infrice.Eu imi vad de viata mea,de familia mea,si de suferinta mea,ca nu pot scapa de ia.In general la modul normal,sunt bine,mersi,nu fac prostii.Despre mine daca ai vrea sa stii,am multe bijuterii,le-am adunat,de cand am fost copil.Sa nu vi sa ma furi,sunt doar niste fluturi.Stii tu,aceea fluturi care te da in laturi,sa nu ma maturi.Sunt maturizata destul,dar e vai de capul meu,am putina carte,dar nu ma duce departe,ca toate m-i se desparte.Am invatat sa stau deoparte,si sa ma culc pe-o parte.Citesc si mananc ce am,ca ce imi place nu le am,si ma tot uit pe geam,si cant mama de tine,ca nu te am.Sunt foarte serioasa,crede-ma pe cuvant,ca mai am doar un cuvant,vreau departe sa ma avant.Cu drag si seriozitate,prioritatile le fac eu parte,sa nu se uite mai departe.Sar in sus si in jos,sa nu am de necaz folos,sa merg tot frumos!Ziua buna sa ne fie,ca azi esti,si maine pleci.Ma simt putin mai bine,cred,doar cred,ca am dat totul afara din mine.Stii cum e?Vine si pleaca,si maine,iara ma inteapa.Asa e viata,pana vine dimineata.

Nu te bucura,de raul nimanui…

Ce e viata omule?De ce urasti?Nu te bucura de raul nimanui.Nu vreau sa fiu o hipocrita,si nici manjita,de-a lumii placeri biruita.Ca o mica paranteza,timpul trece cu viteza,si eu urasc ca o sinteza.Nu,nu de himnoteza,de caticheza.Urasc raul din mine,nu vreau sa stiu prostii de tine,ca nu poti sta pe langa mine.Urasc cand trebuie sa ma comfrunt cu viata,si sa ma dau cu maghareata.Urasc prostia omeneasca,cand nu stie sa-si pastreze fata.Urasc pe cei ce se incanta din minciuna,si pe altii i distruge in arvuna.Cine este omul care doreste viata si vrea sa aiba parte de zile fericite?Fereste-ti limba de rau si buzele de cuvinte inselatoare!Departeaza-te de rau si fa binele,cauta pacea si alearga dupa ea.Ochii Domnului sunt peste cei fara prihana si urechile Lui iau aminte la strigatele lor.Domnul Isi intoarce Fata impotriva celor rai,ca sa le stearga pomenirea de pe pamant.Cand striga cei fara prihana,Domnul aude si-i scapa din toate necazurile lor.Domnul este aproape de cei cu inima infranta si mantuieste pe cei cu duhul zdrobit.De multe ori vine nenorocirea peste cel fara prihana,dar Domnul il scapa totdeauna din ea.Se duc oamenii de bine,si nimanui nu-i pasa.Si-atata rau in orisicine,ca tot se duc oamenii,si lumea-i plina de angoasa.Si-n timp ce nimanui nu-i pasa,Raveca aduna-n piept suspine,patrunsa de-o jale ne-nteleasa.Pierduta in ganduri,uit,ca viata se scurge,si apoi pasarelele isi canta cantul lor.O viata se scurge,alta se naste,gandul imi plange,suspinul ma trezeste,viata curge,nimic nu o opreste.Stau si privesc.Umple-mi inima mereu,cu iubire din Dumnezeu,chiar de vin umbrele reci.Fara experientele trecutului nu am fi oamenii de astazi.Am invatat,sa nu fug de trecutul meu,sa retraiesc experientele si sa ma rog.Secretul vietii au fost si sunt sentimentele,de viata,si pentru viata.Dar ca omul sa ajunga la aceste sentimente,e bine sa isi schimbe modul de comportament,si nemultumiri.Nu te gandi la suferinta ca poate altii o duc mai rau decat tine,dar au putere sa zambeasca,caci soarele rasare in fiecare dimineata pentru fiecare din noi.Cand intunericul serii vine sa iti aduci cu drag aminte de clipele senine.Cand simti ca incepi sa iti traiesti viata,faci pentru ca fiecare zi,este prima zi.Nu simt nevoia sa dau sfaturi sau solutii,ci numai sa plasez undeva aceasta idee.Totul imi aduce aminte din perioada copilariei,de satisfactia descoperirii unui lucru crezut de mine nestiut de nimeni.Ma face sa privesc ce e in jur cu mare interes si sa ma gandesc.Poti privi lumea prin ochii unui copil,copilul din tine.Am reusit sa imi simt viata,sa traiesc si sa ma bucur ca traiesc.Niciodata nu e prea tarziu,si indiferent numai tu stii daca poti sau nu.Traim intr-o generatie confuza,in care oamenii care-L cauta pe Dumnezeu se intreaba unde e adevarata credinta.Cine are urechi,sa asculte!Nu e de mirare ca cu atatea religii,oamenii sunt intr-o totala confuzie si se intreaba unde se gaseste adevarul.Raul a reusit teribil de bine sa semene indoiala in inimile oamenilor.Va incurajez pe voi toti cei care luptati pentru credinta ce ne-a fost transmisa noua o data pentru totdeauna,sa va tineti FERMI.Matei 5:10-12Vreau,in adevar,sa stiti cat de mare lupta duc pentru voi,pentru cei din Laodiceea si pentru toti cei ce nu mi-au vazut fata in trup,pentru ca sa li se imbarbateze inimile,sa fie uniti in dragoste si sa capete toate bogatiile plinatatii de pricepere,ca sa cunoasca taina lui Dumnezeu Tatal,adica pe Hristos,in care sunt ascunse toate comorile intelepciunii si a le stiintei.Spun lucrul acesta pentru ca nimeni sa nu va insele prin vorbiri amagitoare.Caci,macar ca sunt departe cu trupul,totusi cu duhul sunt cu voi si privesc cu bucurie la buna randuiala care domneste intre voi si la taria credintei voastre in Hristos.Astfel,dar,dupa cum ati primit pe Hristos,Domnul,asa sa si umblati in El,inradacinati si ziditi in El,intariti prin credinta,dupa invataturile care v-au fost date,si sporind in ea cu multumiri catre Dumnezeu.Coloseni 2:1-7.Sper ca marturia mea sa va incurajeze si mai ales sa nu lasati bratele in jos,pentru ca mari recompense ii asteapta pe invingatori!Vai de cei ce numesc raul bine si binele,rau,care spun ca intunericul este lumina si lumina,intuneric,care dau amaraciune in loc de dulceata,si dulceata,in loc de amaraciune!Da,se duc oamenii de bine!Dar,eu ma incred in Dumnezeu pana la sfarsitul zilelor mele.Amin Mai avem putin de mers.Nu te bucura de raul nimanui,are Dumnezeu cojoc,pentru fiecare.Pe toti ne doare,si la fiecare ni greu.Dupa fapta si rasplata,dar dreptatea nu e dreapta.Dar pan atunci,sa traim prin credinta.Toti avem acelas cer,si caldura,si disper.Nu te lasa biruit de rau.

4 ani,Zachary…

La multi ani si sanatate,dulcele meu nepotel.Mergi inainte,si viata ti-o va intinde.

Un cuvant de imbarbatare…

Multi spun,pe cuvantul meu de onoare,care n-are nici o valoare,si te duce in valtoare.Oare ce mai are onoare si valoare?Eu imi dau cuvantul,ca am ajuns aici cu gandul,si privesc vazduhul.Onoare imi e cuvantul,ce il rostesc scriindul.Pe cuvantul meu de onoare,ca toate ma doare.Despre morala si valoare,azi nu mai exista.Notiunea de onoare,sta in demnitate si iubire.Respectul si omenia,demonstreaza bogatia.Poti sa ai bani in buzunare,omenia-i cea mai mare.Pe cuvantul meu,toate se masoara,si apoi se pun pe sfoara.Respecta-ti parintii pentu ca te-au crescut si ti-au oferit dragoste,educatie,mangaiere si tot ceea ce e mai bun.Cateodata as vrea sa fug departe,dar nu am parte.Exista oameni carora le-ai putea spune o mie de cuvinte,si tot nu te-ar intelege,si exista altii care te inteleg,fara sa scoti un cuvant.Am obosit pe cale,tot plecand agale,si am ramas fara de cuvinte.Prin ce am trecut,inca nu mi-am revenit,dar pentru putin timp,am venit.Vreau sa fiti bucurosi,si sa aveti multa sanatate,ca e mai de folos!Un cuvant de imbarbatare,sa ne fie cu crezare.Asa cum versul ce il scriu,ca frunza pe ram,ce n-are nici glas,e versul simplu,ce eu il las,e prin cuvant.Prin tarana timpului trec ca un plug,cu cat mai mult ma cufund,viata se ascute mai mult.Ca seva in arbori,viata te urca si te coboara,si canti ca si o mioara.Viata patrunde in noi,ca apa in pamant dupa ploi.Viata m-a smuls ca si pe copii de joaca,viata cu mine tot se joaca.Cand ma gandesc ce zile vin,plang sa nu am venin.Dar nu am crezut vre-o data,ca poate fii asa de incruntata.Toate vin si toate pleaca,dar pe mine nimic nu ma apleaca,nu sunt o fleaca.Sa ne aplecam mai bine,la timpul care vine,ca viata ne apleaca,si pe mine si pe tine.Aplecaciune,sa fim toti de minune.La viata m-am aplecat,ca nu am vrut sa raman culcat,dar pentru voi nu ma aplec,eu vreau acum sa plec,nu imi petrec,dar va petrec,si sa stiti cum timpul aici eu mi-l petrec.Nu te intrec,nu mostenesc,ma rasucesc sa reusesc,sa nu ma palesc.Oameni buni,nu va stresati,ca toate pier,si vom ajunge in cer!

Tie sa-ti fie bine…

Fi bun pentru tine,chiar daca altii nu au loc de tine.Dreptatea,cinstea si cugetul curat sunt cele mai bune calitati ale omului.Omul nu dupa haine,pururea sa te pazesti,cinstea sa nu ti-o minjesti.Secretul este sa traiesti cinstit,sa mananci incet si sa ai grije de viata ta.Nu te lasa prostit de nimeni.Traim intr-o lume complicata,care isi are bolile ei.Exagerez,stiu,si”I'm so different from the rest of the world.Am vorbit de multe,de istorie,de pacatele mele mute,si de cand m-am nascut,nu am mai stiut ce am facut.Sunt in control,ma dau cu petrol sa nu prind de la nimeni,gunoi.I-am spus la sora mea,asa,recunosc ca nu stiu,dar o sa traiesc,sa va scriu,cad o sa stiu.I-am spus ca o sa ma desghet de scaieti,sa nu prind mistreti.O sa vorbim mai tarziu,despre lume,viata,iubire si cuvant,ca nu le am chiar acum in gand.Despre multe auzind,ma chiar racind,dar nu de frig,ci de oameni,si nu vreau boala la coapsa,ca o sa fac cocoasa.O cafea delicata mai savurand si tot de istorie povestind.Poate m-oi incalzi cand voi vorbi,dar tu nu te pripi,viata nu trece-ntr-o zi,asculta si vei intinerii.Te-ai gandit vreo data bine,de ce zilele nu se tin cu tine,si te lasa,cand iti este cel mai bine.Ignoranta am invatat-o,dar ma zapaceste viata,ca ma taie,ca sageata,si nu pot sa-mi platesc nici rata.Si uite asa,Doamne,nu ma lasa,ca sunt copila Ta,de Tine depinde viata mea.Toate depind de vremi si imprejurari,si ce nu te omoara,te pune sa canti la o vioara,pana si vioara te omoara.Cine crede,sa creada,cine vede,sa vada,si cine nu,sa mai intreaba,ce mai treaba?Toata lumea trebuie sa creada,chiar daca nu se vada,lumea este shreabada si te baga in spavada,terminabila incurabila.Dumnezeu singur le stie,nu ne trebuie galagie.Se vede,se stie,se scrie,o alta istorie invie,ca nimeni nu poate sa stie,cat va mai dura,lumea aceasta,in pustie!Eu sunt pregatita,orice ar urma sa fie,o viata aici,si una sus in vesnicie,si cu asta ma aleg,cand El o sa vie!Le vad prin credinta,am nevoie de multa pocainta,dar ma caiesc,si traiesc prin credinta,sa am biruinta,si cununa de victorie,in suferinta.Esti liber,alege ce vrei,dar drumul sa fie spre Cer!Istoria mea ma duce in Paradis,asa cum El mi-a promis,la timpul precis.Toti avem si scriem o istorie,si ramanem doar o istorie.Scriu sa nu mint adevarul,raman dintr-o bucata,chiar daca sunt blocata.Unii m-au facut bucata,altii m-au batut sa nu mai raman nici o bucata.Am ramas dintr-o bucata,chiar daca lumea nu e dreapta.Sa fii dintr-o bucata,chiar de esti muscata,nu te lasa calcata.Imi plac oamenii dintr-o bucata,ca au fost si ei muscati o data.Cine este om dintr-o bucata,el nu iti ia nicicand din a ta bucata.Asa este proverbul,am scris sa iasa verbul,sa raman dintr-o bucata.Ori cat ai vrea tu sa ma schimbi,o bucata n-o s-o prinzi,o so perinzi.A fost o data in timp,o fata timida,dar nu nociva,am ajuns selectiva.Si de ce spun selectiva,ca inca sunt activa,nu distructiva.Cine am fost,si unde am ajuns?Sunt discreta si cant o soneta.Prin vers creezi o lume cum iti place,plangi si razi,canti si in soapte.M-am saturat de mofturi si nazuri,si pe nimic,un ban nu dau.Am si io,oleaca de onoare,dar nu-mi face favoare,ma arde cu urdoare.Ce folos de toate,imi trebuie o saturatie cu vibratie.Am ramas fara citat,si toate le-am platit cu varf si indesat,si acum ma duc la plimbat.Si din nou am incalecat asa,si va scriu tot pe slea,aventura mea.Unora le spun pe nume,altora le spun pe sleau,ca m-am saturat de amar,sa tot beau.Nu sunt o poeta,dar va scriu discreta,si va dau o reteta,dar nu de silueta.O reteta cum sa fi discreta,sa ai in mana o ruleta si sa te dai pe bicicleta.Fii sincer si discret,deschis si intelept,nu te amesteca unde nu e treaba ta.Si fara sa risipesti spune adevarul pe drept.Intelepciunea ne ajuta sa rezistam,iar pasiunea sa traim.Traiti-va viata cu iubire,Maturitate si Discretie.Foie verde da dulau,nu vreau sa va fie rau,vreau cu totii sa fiti blanzi,sa nu ramaneti flamanzi.Vremurile s-au schimbat,dar ce-am scris e adevarat,omul in datorie e bagat,si crede ca-i tare bogat,e dus cu capul la patrat.Plangerile lui Ieremia 3:21 Iata ce mai gandesc in inima mea si iata ce ma face sa mai trag nadejde:Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit,indurarile Lui nu sunt la capat,ci se inoiesc in fiecare dimineata.Si credinciosia Lui este atat de mare!Domnul este partea mea de mostenire zice sufletul meu,de aceea nadajduiesc in El.Sa nu spui celor din jur ceea ce gandesti,simti si ce vrei.Nu sunt poeta si nici n-am fost,insir doar ganduri aranjate.Prea culta nu sunt,dar nici inculta,am mai citit,chiar si sonete,cu sosete.Le am pe-aici,pe foi de gand,sub ochii mei revin in trepte cu drepte etichete.Scriu in versuri,doar ce vad,ce gandul imi dicteaza.Nu fac nimic,ceva in plus,un strop de lacrima cedeaza,atunci din amintiri,va suflu voua,cuvintele,pe-un rand si-n gand.Poate va e de trebuinta,nu sunt mai breaza sunt doar un om,ce-am trecut prin viata.Cu credinta-n suflet,stau si cuget,cine-am fost si cine sunt?N-am fost nici ieri,nu sunt nici azi,si nu voi fi,cu-atat mai mult,nici maine.N-am fost asa precum se spune,si nu sunt nici asa cum sunt.Nu sunt nimic din ce-as putea fi pe pamant.Nu sunt decat un strop de vorbe bune,ce-astept un cititor cinstit sa ma razbune,si sa m-arate lumii cine sunt.N-am vrut sa fiu volumul ideal,cu sute de editii repetate.Sunt un volum ce n-are titlu inca,desi exista-n mine tiparit,volum unic,ce trebuie citit,rand dupa rand,de la-nceput si pana la sfarsit.Pana se va-ntelege azi,ce am fost ieri.Ce am fost ieri,e o parere,ce sunt azi,e doar tacere in emisfere.Vremea vremuieste,iar omul imbatraneste.Trecatorule tu ia aminte,ce esti tu azi,am fost eu,ieri.Ce sunt eu azi,vei fi tu maine.Nu mai conteaza,ce am vrut candva sa fiu.Moartea-mi dureaza,doar atat cat inca scriu.Nu imi place cand ma lingusesti,fi sincer si onest.Sfinteste fiecare inceput si sfarsit de zi cu o rugaciune,si cu o cercetare a faptelor tale.Nu sunt poeta,dar voi ramane in veci de veci discreta.Nu ma bag unde nu-mi fierbe mie oala,nu vreau sa ajung in smoala.Ca sa uit de al meu amar,mi-am facut un calendar,ca sa scriu si de cosmar.Vreau ca atunci cand tu citesti,la mine sa nu te gandesti,ca tot ce eu scriu este doar temporar.Scriu ca sa ma delectez,si chiar sa iti spun,sa te pocaiesti.Vreau sa nu te inseli prea amar,fa-ti si tu un calendar.Pote asa este mai bine,sa tinem capul sus,fara de rusine.Mai cred ceva,inima mea e nemuritoare!Am scris cu manuta mea,adevarul adevarat,nu va mint,dar nici nu promit nimic,scrisul ma linisteste,si ma duc,la fluierat.Amin,Domnul sa fie laudat!