Am plans si plang,a cata oara?

Plang,nu de slabiciune,ci plang caci prin cate am trecut,numai Domnul m-a tinut.Tatal meu mi-a spus cand am venit in America,ca o sa plang,unde nu ma vede nimeni.Si a fost foarte adevarat.Nu mi-e rusine sa plang,si daca plang,e alegerea mea.Clipa e scurta,moartea e lunga,si viata tare subreda.Azi am scris pentru viata,ieri a trecut,maine poate e foarte scurt.De multe ori nu este dreptate.Nu e drept.Dar Dumnezeu este drept.Si bucuria e asa putina,si durerea vezi ca nu se alina,si atunci bagi de vina.Multe sunt din vina,chiar daca soarta e haina,si ne scoate de pe sina,numai dorurile ne alina.Ai un dor si o inima,spune ce alegi,si sa nu-i bagi de vina,Raveca tot suspina.Viata vine si se duce,si atunci cand e mai dulce,ea se duce.Am inteles de ce trebuie sa fie asa?Ca cerul sa ne deschida poarta,si sa nu ne certam cu soarta.Cand poarta s-a deschis,am intrat in Paradis.O lacrima mi-a picat pe barba,ca sunt mama,dar nu mai am mama.Si lacrimile,viata si fericirea,sunt trecatoare,fara aripioare.Lacrima-mi cade,cand amintirile in piept ma sparge.Imi este atat de dor,de dorul dragilor mei ce vesnic raman nemuritori.In viata asta trecatoare,cand pe mine din nou amintirile ma doare,astept din nou o rezolvare.Tot ce port in suflet,ma macina,ma intristeaza,cand toate deraiaza.Nu pot Doamne,vreau sa ma plang,lasa-ma un strop sa plang.Si Dumnezeu plange cu mine,si imi spune,te vad copila,si din nou lacrimile m-i se ivira,si buzna pe fata imi pornira.Geaba vars lacrimi de jale,ca si-n lume e jale mare,si tot omul cu lacrimi moare.Vremea nu se mai intoarce,dar din nou lacrimile pe min ma coace,parca traim ca niste dobitoace,dar si in ele lacrimi zace.Am lasat lacrima trecatoare,si mi-am spus din nou si azi,Raveca,esti doar o trecatoare!Ma-nalt cu inima spre ceruri,si stiu ca de acolo imi vine ajutorul.Inchide ochii si vei intelege,un om moare si altul se naste.Nu sunt o persoana importanta,dar am ramas cu ceea ce sunt pentru inca o vreme,sau asteptand.Pentru ca oricum nu prea ma intereseaza parerea altora,o ascult ca asa e frumos,dar tot ca mine fac.Sunt o persoana puternica,plina de iubire.Oamenii sunt diferiti,cu nevoi diferite.Incerc sa invat si macar sa nu repet aceeasi greseala.Prezentul este imperfect,asa cum este intreaga noastra viata,in sensul ca intodeauna mai putem evolua.Iar faptul ca este imperfect ne arata ca suntem vii si ca putem creste.Acceptand imperfectiunea putem evolua.S-a scurs multe amintiri din viata mea,a fost cu suisuri,coborasuri,si locuri tainice.Moartea este o trezire la o stare de puritate a sufletului."To die is to wake" In definitiv,fiecare ne purtam crucea.Pot sa spun caci pentru mine a trai este Hristos iar a muri este un castig.POT TOTUL IN HRISTOS CARE MA INTARESTE!Plang,dar e bine cu sufletul meu,Dumnezeu a fost de partea mea,si mi-a dat putere,sa-mi duc crucea grea.Sunt mai frumoasa cand plang,sunt mai isteata cand rad,dar ori ca plang ori ca rad,eu stiu cine sunt.Nu sunt covrig,dar eu tot strig.Ma gandesc la fuior,cum mama mea se scula de cu zori,si lucra asa cu spori.Ma plang la o stea,ca mama mea e cu ea,si vorbesc zi de zi despre ea.Ce sa mai spun despre mama mea?E sus undeva,straluceste si ea,si sigur ma priveste si ea!Plang si de Camelia,plang si de ceilalti toti,dar toti o sa fim copti.O sa mai plang putin,dar nu acum,hormonii astia ma dau de drum.Vreau sa fiu tare si sa inving,dar intr-o zi si eu o sa ma sting.Si ma duc pe drumul meu,pana m-i se duc zilele rand pe rand.Nu sunt de clasa mareata,dar sunt serioasa,chiar si mai natafleata.Sunt creata,luminoasa,si isteata.Clasificarile pot fi multe,dar le tin mute.Cateodata sunt muta,alteori mai surda,privirea m-i se imburda,si ma dau cu pluta,ca baba e ca guta,o doare si burta.Nu le luati ca un miros,doar priviti la mine mai dragastos,ca nimic nu au folos.Sunt serioasa,stiu ca lumea e tare furioasa,dar eu nu vreau sa stau manioasa.De cand mama mo facut,tot serioasa am sejut.Serioasa,nu faloasa,chiar daca am fost frumoasa,nu m-am dus de acasa.Sunt femeie si mama la locul ei,dar nici locul pe care stau nu e al meu.Am ambitie,dar sunt in tranzitie,cu expeditie.Vreau politete,nu tristete,ca lumea e plina de bete.Cateodata ma doare,nici nu pot sta pe picioare,si am o ardoare de infiorare din acele cu amplificare mare.Poate sa zica lumea despre mine ce a zice,nimic nu o sa te infrice.Eu imi vad de viata mea,de familia mea,si de suferinta mea,ca nu pot scapa de ia.In general la modul normal,sunt bine,mersi,nu fac prostii.Despre mine daca ai vrea sa stii,am multe bijuterii,le-am adunat,de cand am fost copil.Sa nu vi sa ma furi,sunt doar niste fluturi.Stii tu,aceea fluturi care te da in laturi,sa nu ma maturi.Sunt maturizata destul,dar e vai de capul meu,am putina carte,dar nu ma duce departe,ca toate m-i se desparte.Am invatat sa stau deoparte,si sa ma culc pe-o parte.Citesc si mananc ce am,ca ce imi place nu le am,si ma tot uit pe geam,si cant mama de tine,ca nu te am.Sunt foarte serioasa,crede-ma pe cuvant,ca mai am doar un cuvant,vreau departe sa ma avant.Cu drag si seriozitate,prioritatile le fac eu parte,sa nu se uite mai departe.Sar in sus si in jos,sa nu am de necaz folos,sa merg tot frumos!Ziua buna sa ne fie,ca azi esti,si maine pleci.Ma simt putin mai bine,cred,doar cred,ca am dat totul afara din mine.Stii cum e?Vine si pleaca,si maine,iara ma inteapa.Asa e viata,pana vine dimineata.

Nu te bucura,de raul nimanui…

Ce e viata omule?De ce urasti?Nu te bucura de raul nimanui.Nu vreau sa fiu o hipocrita,si nici manjita,de-a lumii placeri biruita.Ca o mica paranteza,timpul trece cu viteza,si eu urasc ca o sinteza.Nu,nu de himnoteza,de caticheza.Urasc raul din mine,nu vreau sa stiu prostii de tine,ca nu poti sta pe langa mine.Urasc cand trebuie sa ma comfrunt cu viata,si sa ma dau cu maghareata.Urasc prostia omeneasca,cand nu stie sa-si pastreze fata.Urasc pe cei ce se incanta din minciuna,si pe altii i distruge in arvuna.Cine este omul care doreste viata si vrea sa aiba parte de zile fericite?Fereste-ti limba de rau si buzele de cuvinte inselatoare!Departeaza-te de rau si fa binele,cauta pacea si alearga dupa ea.Ochii Domnului sunt peste cei fara prihana si urechile Lui iau aminte la strigatele lor.Domnul Isi intoarce Fata impotriva celor rai,ca sa le stearga pomenirea de pe pamant.Cand striga cei fara prihana,Domnul aude si-i scapa din toate necazurile lor.Domnul este aproape de cei cu inima infranta si mantuieste pe cei cu duhul zdrobit.De multe ori vine nenorocirea peste cel fara prihana,dar Domnul il scapa totdeauna din ea.Se duc oamenii de bine,si nimanui nu-i pasa.Si-atata rau in orisicine,ca tot se duc oamenii,si lumea-i plina de angoasa.Si-n timp ce nimanui nu-i pasa,Raveca aduna-n piept suspine,patrunsa de-o jale ne-nteleasa.Pierduta in ganduri,uit,ca viata se scurge,si apoi pasarelele isi canta cantul lor.O viata se scurge,alta se naste,gandul imi plange,suspinul ma trezeste,viata curge,nimic nu o opreste.Stau si privesc.Umple-mi inima mereu,cu iubire din Dumnezeu,chiar de vin umbrele reci.Fara experientele trecutului nu am fi oamenii de astazi.Am invatat,sa nu fug de trecutul meu,sa retraiesc experientele si sa ma rog.Secretul vietii au fost si sunt sentimentele,de viata,si pentru viata.Dar ca omul sa ajunga la aceste sentimente,e bine sa isi schimbe modul de comportament,si nemultumiri.Nu te gandi la suferinta ca poate altii o duc mai rau decat tine,dar au putere sa zambeasca,caci soarele rasare in fiecare dimineata pentru fiecare din noi.Cand intunericul serii vine sa iti aduci cu drag aminte de clipele senine.Cand simti ca incepi sa iti traiesti viata,faci pentru ca fiecare zi,este prima zi.Nu simt nevoia sa dau sfaturi sau solutii,ci numai sa plasez undeva aceasta idee.Totul imi aduce aminte din perioada copilariei,de satisfactia descoperirii unui lucru crezut de mine nestiut de nimeni.Ma face sa privesc ce e in jur cu mare interes si sa ma gandesc.Poti privi lumea prin ochii unui copil,copilul din tine.Am reusit sa imi simt viata,sa traiesc si sa ma bucur ca traiesc.Niciodata nu e prea tarziu,si indiferent numai tu stii daca poti sau nu.Traim intr-o generatie confuza,in care oamenii care-L cauta pe Dumnezeu se intreaba unde e adevarata credinta.Cine are urechi,sa asculte!Nu e de mirare ca cu atatea religii,oamenii sunt intr-o totala confuzie si se intreaba unde se gaseste adevarul.Raul a reusit teribil de bine sa semene indoiala in inimile oamenilor.Va incurajez pe voi toti cei care luptati pentru credinta ce ne-a fost transmisa noua o data pentru totdeauna,sa va tineti FERMI.Matei 5:10-12Vreau,in adevar,sa stiti cat de mare lupta duc pentru voi,pentru cei din Laodiceea si pentru toti cei ce nu mi-au vazut fata in trup,pentru ca sa li se imbarbateze inimile,sa fie uniti in dragoste si sa capete toate bogatiile plinatatii de pricepere,ca sa cunoasca taina lui Dumnezeu Tatal,adica pe Hristos,in care sunt ascunse toate comorile intelepciunii si a le stiintei.Spun lucrul acesta pentru ca nimeni sa nu va insele prin vorbiri amagitoare.Caci,macar ca sunt departe cu trupul,totusi cu duhul sunt cu voi si privesc cu bucurie la buna randuiala care domneste intre voi si la taria credintei voastre in Hristos.Astfel,dar,dupa cum ati primit pe Hristos,Domnul,asa sa si umblati in El,inradacinati si ziditi in El,intariti prin credinta,dupa invataturile care v-au fost date,si sporind in ea cu multumiri catre Dumnezeu.Coloseni 2:1-7.Sper ca marturia mea sa va incurajeze si mai ales sa nu lasati bratele in jos,pentru ca mari recompense ii asteapta pe invingatori!Vai de cei ce numesc raul bine si binele,rau,care spun ca intunericul este lumina si lumina,intuneric,care dau amaraciune in loc de dulceata,si dulceata,in loc de amaraciune!Da,se duc oamenii de bine!Dar,eu ma incred in Dumnezeu pana la sfarsitul zilelor mele.Amin Mai avem putin de mers.Nu te bucura de raul nimanui,are Dumnezeu cojoc,pentru fiecare.Pe toti ne doare,si la fiecare ni greu.Dupa fapta si rasplata,dar dreptatea nu e dreapta.Dar pan atunci,sa traim prin credinta.Toti avem acelas cer,si caldura,si disper.Nu te lasa biruit de rau.

4 ani,Zachary…

La multi ani si sanatate,dulcele meu nepotel.Mergi inainte,si viata ti-o va intinde.

Un cuvant de imbarbatare…

Multi spun,pe cuvantul meu de onoare,care n-are nici o valoare,si te duce in valtoare.Oare ce mai are onoare si valoare?Eu imi dau cuvantul,ca am ajuns aici cu gandul,si privesc vazduhul.Onoare imi e cuvantul,ce il rostesc scriindul.Pe cuvantul meu de onoare,ca toate ma doare.Despre morala si valoare,azi nu mai exista.Notiunea de onoare,sta in demnitate si iubire.Respectul si omenia,demonstreaza bogatia.Poti sa ai bani in buzunare,omenia-i cea mai mare.Pe cuvantul meu,toate se masoara,si apoi se pun pe sfoara.Respecta-ti parintii pentu ca te-au crescut si ti-au oferit dragoste,educatie,mangaiere si tot ceea ce e mai bun.Cateodata as vrea sa fug departe,dar nu am parte.Exista oameni carora le-ai putea spune o mie de cuvinte,si tot nu te-ar intelege,si exista altii care te inteleg,fara sa scoti un cuvant.Am obosit pe cale,tot plecand agale,si am ramas fara de cuvinte.Prin ce am trecut,inca nu mi-am revenit,dar pentru putin timp,am venit.Vreau sa fiti bucurosi,si sa aveti multa sanatate,ca e mai de folos!Un cuvant de imbarbatare,sa ne fie cu crezare.Asa cum versul ce il scriu,ca frunza pe ram,ce n-are nici glas,e versul simplu,ce eu il las,e prin cuvant.Prin tarana timpului trec ca un plug,cu cat mai mult ma cufund,viata se ascute mai mult.Ca seva in arbori,viata te urca si te coboara,si canti ca si o mioara.Viata patrunde in noi,ca apa in pamant dupa ploi.Viata m-a smuls ca si pe copii de joaca,viata cu mine tot se joaca.Cand ma gandesc ce zile vin,plang sa nu am venin.Dar nu am crezut vre-o data,ca poate fii asa de incruntata.Toate vin si toate pleaca,dar pe mine nimic nu ma apleaca,nu sunt o fleaca.Sa ne aplecam mai bine,la timpul care vine,ca viata ne apleaca,si pe mine si pe tine.Aplecaciune,sa fim toti de minune.La viata m-am aplecat,ca nu am vrut sa raman culcat,dar pentru voi nu ma aplec,eu vreau acum sa plec,nu imi petrec,dar va petrec,si sa stiti cum timpul aici eu mi-l petrec.Nu te intrec,nu mostenesc,ma rasucesc sa reusesc,sa nu ma palesc.Oameni buni,nu va stresati,ca toate pier,si vom ajunge in cer!

Tie sa-ti fie bine…

Fi bun pentru tine,chiar daca altii nu au loc de tine.Dreptatea,cinstea si cugetul curat sunt cele mai bune calitati ale omului.Omul nu dupa haine,pururea sa te pazesti,cinstea sa nu ti-o minjesti.Secretul este sa traiesti cinstit,sa mananci incet si sa ai grije de viata ta.Nu te lasa prostit de nimeni.Traim intr-o lume complicata,care isi are bolile ei.Exagerez,stiu,si”I'm so different from the rest of the world.Am vorbit de multe,de istorie,de pacatele mele mute,si de cand m-am nascut,nu am mai stiut ce am facut.Sunt in control,ma dau cu petrol sa nu prind de la nimeni,gunoi.I-am spus la sora mea,asa,recunosc ca nu stiu,dar o sa traiesc,sa va scriu,cad o sa stiu.I-am spus ca o sa ma desghet de scaieti,sa nu prind mistreti.O sa vorbim mai tarziu,despre lume,viata,iubire si cuvant,ca nu le am chiar acum in gand.Despre multe auzind,ma chiar racind,dar nu de frig,ci de oameni,si nu vreau boala la coapsa,ca o sa fac cocoasa.O cafea delicata mai savurand si tot de istorie povestind.Poate m-oi incalzi cand voi vorbi,dar tu nu te pripi,viata nu trece-ntr-o zi,asculta si vei intinerii.Te-ai gandit vreo data bine,de ce zilele nu se tin cu tine,si te lasa,cand iti este cel mai bine.Ignoranta am invatat-o,dar ma zapaceste viata,ca ma taie,ca sageata,si nu pot sa-mi platesc nici rata.Si uite asa,Doamne,nu ma lasa,ca sunt copila Ta,de Tine depinde viata mea.Toate depind de vremi si imprejurari,si ce nu te omoara,te pune sa canti la o vioara,pana si vioara te omoara.Cine crede,sa creada,cine vede,sa vada,si cine nu,sa mai intreaba,ce mai treaba?Toata lumea trebuie sa creada,chiar daca nu se vada,lumea este shreabada si te baga in spavada,terminabila incurabila.Dumnezeu singur le stie,nu ne trebuie galagie.Se vede,se stie,se scrie,o alta istorie invie,ca nimeni nu poate sa stie,cat va mai dura,lumea aceasta,in pustie!Eu sunt pregatita,orice ar urma sa fie,o viata aici,si una sus in vesnicie,si cu asta ma aleg,cand El o sa vie!Le vad prin credinta,am nevoie de multa pocainta,dar ma caiesc,si traiesc prin credinta,sa am biruinta,si cununa de victorie,in suferinta.Esti liber,alege ce vrei,dar drumul sa fie spre Cer!Istoria mea ma duce in Paradis,asa cum El mi-a promis,la timpul precis.Toti avem si scriem o istorie,si ramanem doar o istorie.Scriu sa nu mint adevarul,raman dintr-o bucata,chiar daca sunt blocata.Unii m-au facut bucata,altii m-au batut sa nu mai raman nici o bucata.Am ramas dintr-o bucata,chiar daca lumea nu e dreapta.Sa fii dintr-o bucata,chiar de esti muscata,nu te lasa calcata.Imi plac oamenii dintr-o bucata,ca au fost si ei muscati o data.Cine este om dintr-o bucata,el nu iti ia nicicand din a ta bucata.Asa este proverbul,am scris sa iasa verbul,sa raman dintr-o bucata.Ori cat ai vrea tu sa ma schimbi,o bucata n-o s-o prinzi,o so perinzi.A fost o data in timp,o fata timida,dar nu nociva,am ajuns selectiva.Si de ce spun selectiva,ca inca sunt activa,nu distructiva.Cine am fost,si unde am ajuns?Sunt discreta si cant o soneta.Prin vers creezi o lume cum iti place,plangi si razi,canti si in soapte.M-am saturat de mofturi si nazuri,si pe nimic,un ban nu dau.Am si io,oleaca de onoare,dar nu-mi face favoare,ma arde cu urdoare.Ce folos de toate,imi trebuie o saturatie cu vibratie.Am ramas fara citat,si toate le-am platit cu varf si indesat,si acum ma duc la plimbat.Si din nou am incalecat asa,si va scriu tot pe slea,aventura mea.Unora le spun pe nume,altora le spun pe sleau,ca m-am saturat de amar,sa tot beau.Nu sunt o poeta,dar va scriu discreta,si va dau o reteta,dar nu de silueta.O reteta cum sa fi discreta,sa ai in mana o ruleta si sa te dai pe bicicleta.Fii sincer si discret,deschis si intelept,nu te amesteca unde nu e treaba ta.Si fara sa risipesti spune adevarul pe drept.Intelepciunea ne ajuta sa rezistam,iar pasiunea sa traim.Traiti-va viata cu iubire,Maturitate si Discretie.Foie verde da dulau,nu vreau sa va fie rau,vreau cu totii sa fiti blanzi,sa nu ramaneti flamanzi.Vremurile s-au schimbat,dar ce-am scris e adevarat,omul in datorie e bagat,si crede ca-i tare bogat,e dus cu capul la patrat.Plangerile lui Ieremia 3:21 Iata ce mai gandesc in inima mea si iata ce ma face sa mai trag nadejde:Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit,indurarile Lui nu sunt la capat,ci se inoiesc in fiecare dimineata.Si credinciosia Lui este atat de mare!Domnul este partea mea de mostenire zice sufletul meu,de aceea nadajduiesc in El.Sa nu spui celor din jur ceea ce gandesti,simti si ce vrei.Nu sunt poeta si nici n-am fost,insir doar ganduri aranjate.Prea culta nu sunt,dar nici inculta,am mai citit,chiar si sonete,cu sosete.Le am pe-aici,pe foi de gand,sub ochii mei revin in trepte cu drepte etichete.Scriu in versuri,doar ce vad,ce gandul imi dicteaza.Nu fac nimic,ceva in plus,un strop de lacrima cedeaza,atunci din amintiri,va suflu voua,cuvintele,pe-un rand si-n gand.Poate va e de trebuinta,nu sunt mai breaza sunt doar un om,ce-am trecut prin viata.Cu credinta-n suflet,stau si cuget,cine-am fost si cine sunt?N-am fost nici ieri,nu sunt nici azi,si nu voi fi,cu-atat mai mult,nici maine.N-am fost asa precum se spune,si nu sunt nici asa cum sunt.Nu sunt nimic din ce-as putea fi pe pamant.Nu sunt decat un strop de vorbe bune,ce-astept un cititor cinstit sa ma razbune,si sa m-arate lumii cine sunt.N-am vrut sa fiu volumul ideal,cu sute de editii repetate.Sunt un volum ce n-are titlu inca,desi exista-n mine tiparit,volum unic,ce trebuie citit,rand dupa rand,de la-nceput si pana la sfarsit.Pana se va-ntelege azi,ce am fost ieri.Ce am fost ieri,e o parere,ce sunt azi,e doar tacere in emisfere.Vremea vremuieste,iar omul imbatraneste.Trecatorule tu ia aminte,ce esti tu azi,am fost eu,ieri.Ce sunt eu azi,vei fi tu maine.Nu mai conteaza,ce am vrut candva sa fiu.Moartea-mi dureaza,doar atat cat inca scriu.Nu imi place cand ma lingusesti,fi sincer si onest.Sfinteste fiecare inceput si sfarsit de zi cu o rugaciune,si cu o cercetare a faptelor tale.Nu sunt poeta,dar voi ramane in veci de veci discreta.Nu ma bag unde nu-mi fierbe mie oala,nu vreau sa ajung in smoala.Ca sa uit de al meu amar,mi-am facut un calendar,ca sa scriu si de cosmar.Vreau ca atunci cand tu citesti,la mine sa nu te gandesti,ca tot ce eu scriu este doar temporar.Scriu ca sa ma delectez,si chiar sa iti spun,sa te pocaiesti.Vreau sa nu te inseli prea amar,fa-ti si tu un calendar.Pote asa este mai bine,sa tinem capul sus,fara de rusine.Mai cred ceva,inima mea e nemuritoare!Am scris cu manuta mea,adevarul adevarat,nu va mint,dar nici nu promit nimic,scrisul ma linisteste,si ma duc,la fluierat.Amin,Domnul sa fie laudat!

Mergem inainte…

Mergem inainte cu Tine Doamne,nu ne clatinam,cu vantul noi zburam.Nu ma laud,dar am si sange de tigan.Am fost buni tigani,oameni de omenie,am mancat si piftie,mamaligari,ciobani,catrani,dar nu avari.A fost atunci demult,cand eram un plud,de langa un dud,dar nimeni nu vrea sa spuna,cat am fost de luzi.Am mai fost si surzi,ca ne porecla si ciungi,si faceam si vaiugi.Ba,baftalo,am avut si alandelo,tare misto,l-am uns,cu sisto.Multe voi nu stiti,ca erati pre atunci tare mici,chiar daca ati mancat si mici,nu va-ti prins,ati ramas doar prichindici.O fost vremuri,si vremuri,am mancat tot buruienuri,si am ramas tari,ca si armasari.Sa nu sari,ca te prind tantari,si ramai cu tatari.Baftalo,ca care au fost,nu au fost de nici un rost,ca cam asa,a fost povestea si a mea,cu ca care,cine are,si ca cand mancand,amestecand.Frumoase zile,dar grele,in apele si spumele mele,de potirnele,cu belele de roscovele,si inele.A trecut timpul,si tiganul e tigan,mama lui de golan,care mananca un ciolan.Mi-a ramas un gologan de la un tigan,si tare mi-a placut de el,dar tata ma batea,sa nu umblu cu el.Am dat de alt golan,un sarlatan,mi-a mancat zilele pe slogan.Si astea au trecut,multe nu v-am spus,e o istorie lunga,nu vreau nici pe voi sa va ajunga.Sanatoasa sa fiu,ca celelalte m-i se vor da pe deasupra,cu furca.Ma bucur de voi,tigani ca si noi,dar far de noroi!Nu mergem sa cautam in gunoi,le ducem toate la gunoi,cele de noroi,far de nevoi!Hahoi,ma bucur cu voi,ca nu sunteti boi,doar tragem la carul,cu boi!Taraboi,ca lumea s-a facut puhoi,si nu mai stau,doi cu doi,toti dau inapoi,la razboi.Inainte,chiar cu jumatate de minte,dar fii fierbinte!La anul si la multi ani!Mergem tot inainte,si sa tinem minte,totul e fierbinte.

Fie-ne inima plina…

Fie-ne inima plina, De lauda,multumire. Ca ai Sai fii ne numeste, Induratul Parinte. Cu dragoste,cu dragoste, Catre Isus sa mergem, Ca viata,ne-a fi veselie, Cu dragoste ‘nainte! Parintele cu mana Sa, Ne-a pazi si ne-a purta, Cu-ndurare,daruieste, Tarie in inima. De El cand ne-om indeparta, Noaptea iar ne-a-nconjura, Nu ne-o fi calea sigura, Si nu ne-om mai bucura. Dar cei drepti cum infloresc, Pe cale sunt desfatati, Sa-I servim dar toti lui Isus, De pacat fiind scapati.