Ni ni ni,si nu nu nu,nu e viata cum vreau eu…

Toate la ordinea zilei,ni ni ni,si nu nu nu,nu e viata cum vreau eu.Nu sunt serioasa,eu tot ma joc,sa nu iau foc.Un copac care se poate inclina cand bate vantul are mai multe sanse sa supravietuiasca unei furtuni.Omului i poate fi luat totul,mai putin un lucru,aceea de a-si alege atitudinea pe care sa o aiba in orice circumstanta.Toti avem momente de stres,pierderi,esec sau traume.Felul in care raspundem la aceste evenimente are un impact extrem de mare asupra starii noastre de bine.Adeseori,nu putem sa alegem ceea ce ni se intampla,insa putem intotdeauna sa alegem cum sa reactionam la ceea ce ni se intampla.Nu sunt serioasa deloc,sunt suspicioasa lucioasa,cand viata e alunecoasa.Atatea ganduri ma ajung,ca nu stiu unde as mai vrea sa ajung?Sunt imbufnata,si inima-mi mie intristata,ca sunt vinovata.Pentru toate ce sau intamplat tot pe mine m-au blamat,ca de ce eu nu am insistat.Multe am esuat,multe m-au bombardat si multa durere am mancat.Am vrut sa stau tot in pat,dar si de pat m-am saturat.Am facut pe neserioasa,dar am scapat din mana si galeata.Nu pot sa uit,viata m-a facut butuc,si eu am vrut tot sa fug.Dumnezeule mare,arunca-ma-n scaldatoare,si vindeca-ma de incercare,ca de-abea mai stau pe picioare.Sa uit de suparare,ascult muzica cantata la chitara,viata e frumoasa si cand doare.Apoi am inceput sa ma uit la Cer,sunt niste nori pe cer,dar dispar in infinit,si eu sa nu fiu necajit.Unu doi trei,ma vorbeste lumea toata,ca de ce nu dansez cu iei,si raman batrana fata.Oare cum sa le spun eu,ca nu am facut nici un rau,dansez ca sa uit de rau.Eu raman mirata,chiar si suparata,ca dansul nu e nimic rau,pe mine ma scapa sa nu fac la lume nici un rau.Clipe trec iar in tacere,ma framanta ganduri grele,dar vreau sa-ti spun,ca inca mai sper.Chiar daca sunt necajita si amarata,mai cant si o suita,sa nu ma simt asa de parasita,chiar daca sunt o prapadita.Imi sterg lacrimile cu o batista.O nostalgie,o melancolie,o melodie imi vine,si nu stiu de unde-mi vine,dar vine.Dulce melodie,a mea melancolie,din sufletul meu plin de dor,ma invata sa nu ma omor.Mi-e drag codrul si izvorul,si imi sunt mie draga,cand viata nu ma intreaba,eu fug degraba,sa-i spun cat imi e viata de draga,si armonia inimii cu dor!Cu supararea ne-am facut frati,ca sa nu fim infruntati si de suparare sa fim scapati.Scap de una vine alta,si incep din nou sa dau cu dalta,sa nu mai vina alta.Si daca ma plang,nu este o slabiciune,vreau amaraciunea sa nu m-i se adune.Si daca inca mai pot zambi,o fac,ca tot eu,trebuie sa trec prin toate cele grele,chiar si prin chin.Zambesc,chiar daca nu pot a razbate,intr-o zi voi sta pe spate.Nu stiu cat timp mai o sa fiu in viata,dar o sa merg,tot mai in fata.Ceasuri de suspine,impletesc in versuri,ca nu mai am nici intelesuri si nici magistrale sensuri.Fara deosebire,fara asemuire,stiu sa merg si din mersuri.De moarte nu ma tem,si nici de viata nu-mi prea pasa,nimic nu cer,de-o fi ceva,eu merg spre casa.Doar timpul este judecator,daca rezisti,sau daca mori.Prea tarziu e timpul,insa sa-l convingi,cand ai pierdut momentul,nu mai poti sa-nvingi.Nu-i timp de regrete,fac si piruiete,si toate le las asa,pen-delete.Nu sunt serioasa deloc,ca acum am sarit pa foc,si ma arde la mijloc.Deloc,nu mai stau pe loc,acui o iau din loc.Sanatate si mult noroc!Nu ma uit in urma,de unde am plecat nu ma mai intorc,merg cu toata viteza,si apoi imi scriu teza.Dar peste toate cele intamplate,am invatat sa merg mai departe.Am un talent latent,ce l-am transformat intr-un om bun,permanent.Nu sunt invidioasa,nu vreau sa am ulcer la mate,si nici nu vreau sa crap de ciuda,cu o scurgere perfida.Asa sunt eu,rafinata si intruchipata intr-o personalitate ciudata,rigida si incapatanata.Mi-e ciuda pa mine,ca sunt capoasa si curioasa,dar tot nu ma dau jos da pa masa.Cateodata mai fac pa proasta,sa vad cum e sa fi dasteapta.Am facut o tidula cu fala,chiar daca nu ma duc la sala,viata ma spala da imala.Pentru orice in lume,nu as vrea sa plang.Dar de cand m-am nascut,tot am plans.Stiu ca plansul pentru mine,este o terapie,imi curata toxinele din mine.Si mai stiu ca,aspectul este cartea de vizita.Nu mai fac risipa de cuvinte,ca raman toate pe dinte,si imi mai trebuie mai multa minte.Nu o sa fac nici din lacrime risipa,vreau sa am putere in fiecare clipa.In ciuda greutatilor purtate,am invatat sa zbor si c-o aripa.Un fapt imi pare evident,prin adevarul ce-l transmit,ca nu oricine are talent,iar cine-l are,nu-i oricine.Cand unui mai destept ca mine,gasesc ca-i foarte omenesc,sa nu port invidie pe nimeni.Nu e prea mult de facut,si prevenirii trecerii timpului.Va doresc o relaxare proaspata si o imbratisare fina,cu drag Raveca.Studiile efectuate de-a lungul timpului au dovedit ca exista o influenta a conditiilor meteorologice asupra starii psihice,dar nu este la fel de evidenta la toate persoanele.Orice schimbare a unui anotimp aduce cu sine si modificari in starea sufleteasca,mai vizibile la persoanele cu o vulnerabilitate psihiatrica,si la cei care se adapteaza mai greu la schimbari.Dificultatea organismului de a se adapta rapid la schimbarile meteorologice se poate observa.Petrece-ti cat mai mult timp in aier liber,consumati alimente de sezon pline de vitamine,rezervati-va suficient timp pentru odihna si minim 7-8 ore de somn.Anul este impartit in patru anotimpuri,fiecare cu durata de trei luni.Langa poli,totusi,exista numai doua anotimpuri,iarna si vara,care dureaza cate sase luni fiecare.La Ecuator,in schimb,nu exista anotimpuri.Ziua si noaptea au mereu aceiasi durata,ploua des si este intotdeauna cald.Cand treci de la un anotimp la altul,nu este vorba doar despre o schimbare exterioara a vremii.Corpul are nevoie sa se adapteze diferentelor climatice care apar,pentru ca este influentat foarte mult de transformarile din jur.Nu poti schimba anotimpurile,dar te poti schimba pe tine.Pamantul s-a nascut din clipe incrancenate pentru a oferi vietii armonia necesara,insa omul a devenit cu buna stiinta ostaticul unui anotimp inventat de el.Planeta nu are nevoie de inteligenta artificiala,ci de fondul autentic al omului.Pamantului i este dat sa fie pamant dupa infatisarea anotimpurilor care i-au fost date.Iar omului,sa nu fie calcat,pe degete.

Cateodata imi vine mintea,la cap…

Cateodata imi vine mintea la cap,si imi spune,sa nu imi fac de cap.Cateodata ma taie capul,si nu ma consult,cu macul.Se mai intampla cateodata,sa te lovesti de cine,le stie pe toate,pe de rost.Si te mandresti si tu,ca nu esti chiar asa de prost.Nu-ti pierde timpul,cu lucruri simple,puternic esti,cand stii a face pace,fara razbunare si cu rabdare.Nu vreau sa ma cert cu nimeni,ca m-am certat de multe ori,mizeria verbala nu are rost,doar fericirea cea curata,si traiesc zambind,tacuta si linistita.Fara pace,e razboi!Sa stam cu totii de garda,sa fie pace.Stiti voi,eu mai fac si comedie,cateodata.De cand m-am sculat,tot vorbesc.Cu una,cu alta,despre una,si alta,si mai vorbesc si singura.Ma scol cu intepaturi,umflaturi,muscaturi,si nu stiu de unde vine.Inima ma inteapa tare,si eu sufar ca ma doare.Si m-am rugat lui Dumnezeu,si tot m-am rugat sa se indure de noi.Azi nu mai vreau nimic.De azi voi deveni tacere,si voi invata sa ascult linistea.Descoperind misterul,poate imi voi cunoaste mai bine ce nu mai vreau,doar pace si iubire,cu seninatate.In ultima vreme am avut de-a face mult cu zona mentala,cu gandurile,cu mintea.Am avut momente si chiar zile in care am fost terorizata.Treptat,dupa ce m-am obisnuit cu senzatia ca ceea ce ma enerveaza era exact acest gand.Banuiesc ca suna ciudat pentru cineva care n-a trecut prin asa ceva.Si pentru mine suna inca un pic mai iesit din comun.Din fericire si de fapt inevitabil,am ajuns de una singura la marea iluminare.In fiecare zi se iveste cate ceva,de-o fi una,de-o fi alta,asa este viata.Din toate tot invatam,si tot in suferinta ramanem.Daca aveti necazuri,veniti sa ne spuneti de ele.Daca n-aveti,veniti sa ne spuneti cum procedati.Domnul permite ca unii oameni sa dea de necazuri.Probabil ca la acest lucru se referea Pavel cand scria credinciosilor din Corint spunand "m-am luptat cu fiarele in Efes."Ma lupt cu fiara amara,pe care chiar acum,m-a muscat foarte tare.Cand stai de vorba zilnic cu Isus,sa nu uiti niciodata,sa-I multumesti ca te-a iubit.Cand stai in taina si-ti pleci genunchi jos,Te cerceteaza pana la rarunchi.Poate ca ochii mei nu au luminat indeajuns zarea,poate ca zimbetul meu nu a inseninat indeajuns fata,poate ca am fost doar un strop din roua diminetii,care a cazut,poate ca am fost doar o stea,in inaltul cerului.Cateodata ma trezesc in mijlocul noptii,simtindu-ma singura,fara speranta.Asa cum desertul doreste apa,asa cum florile iubesc pamantul,asa cum pasarile iubesc cerul,asa traiesc prin Tine,si pentru Tine.Daca m-ai intreba ce inseamna iubirea,ti-as spune ca iubirea inseamna Dumnezeu!Nu pot toata viata sa ma ascund in bratele cuiva,sa gasesc un refugiu si sa ma simt in siguranta,doar in bratele Domnului.M-am trezit devreme,ca sa admir rasaritul soarelui si frumusetea creatiei lui Dumnzeu.In timp ce priveam rasaritul soarelui I-am adus laude lui Dumnezeu,pentru frumusetea lucrarii Lui.Stand acolo am simtit prezenta Domnului alaturi de mine.El m-a intrebat: "Ma iubesti?"I-am raspuns: "Bineinteles ca Te iubesc,Doamne!Tu esti Domnul si Mantuitorul Meu!Chiar daca nu as putea canta in cuvinte,tot as lauda Numele Tau!"Si Dumnezeu m-a intrebat: "Ma iubesti cu adevarat?"Cu curaj si cu convingere ferma I-am raspuns:Da,Doamne!Te iubesc pentru ca Tu esti singurul Dumnezeu adevarat.Citind aceste randuri,cu siguranta ca ti-ai dat seama de ce iubesti.Oamenii isi exprima dragostea in diferite moduri,dar cuvintele sunt foarte importante pentru ca ele ajuta sa spui ce simte inima.Nu sunt eu Dumnezeu,sa-i pedepsesc mereu,doar cateodata,sa invete lectia toata.Cand cred ca l-e e lumea mai draga,te trezesti cu Raveca draga,si cu una pe spinare,sa simta de alinare.Asa simt si eu de multe ori,dar sufletul imi moare,si de mila lor.Imi iubesc vrasmasii,dragii sarmanii,au dus greu,si ei,golanii.Acum fac pe motanii,sa le dai toti banii.Nu dau cu chietre,sa nu letre,pe indelete.I dezbrac si de sosete,si raman tot cu sete.O sete de apa,sa nu mai intapa.Multi sunt copii cuminti,mai gresesc,pe colo,ici,hai sa zic,nu le dau zbic.Dar cine merita,portia si-o merita!Sunt de namol,dar am un rol,sa joc un stol,si rolul s-a facut strol.Joc un rol,dar nu de profiterol,ci de patrol.Toti in viata avem un rol,dar pentru unii e mai domol,iar pentru altii e la subsol.Eu o iau mai domol,si ma ung cu namol,nu cu alcool.In rol,am jucat domol,si pe voi va implor,sa beti din ulcior,sa scapati de fior.Am un rol,si cant cu do,re,mi,sol.Cand ajung la subsol,o sa fie tare nasol,ca miros numai painesol.Rolul sa derulat,si eu bine am jucat.Raveca cu un rol,adevarat,viata mi-am schimbat.M-am desteptat,si rolul l-am invatat.Nu-mi bag coada intre picioare,dar ma duc cateodata unde ma taie capul.Acum sunt jos,acum ma scol sus si sar intr-un picior,si stiu ca nu traiesc mult.Ma dau cu alifie da soc,ca sa pot sa mai joc,ori ma frige ori ma rog.Ma tot duce capul,cum sa nu ma incolacesc cu racul.Ma sucesc ma invartesc,hora unirii o pornesc,ca batranetele sa le potcovesc.Un ceas doua,si ma trezesc din nou,e ora noua.Nici nu stiu ce am facut,de la sase ma tot lupt.Dar asa e omul,la nacaz vorbeste cat prostul,si a uitat ca azi a fost si postul.Am lasat-o balta,si trec pe foaia ceaialalta,ca e lata si indestulata,si ajunge si in lumea ceialalta.Plutesc doar atunci cand imi vine un gand ca sa cant.Si de multe ori ma prapadesc,ca toate ma prabusesc.O data cant,si sunt pierduta in vant,alteori ma lupt,nu vreau sa renunt.Cateodata sunt haihui,si ma simt a nimanui,plutesc prin cerul cu stele,si imi rumeg gandurile mele,rebele.Cand sunt sus,ma uit la Isus,cand sunt jos,ma uit la Christos,cum a suferit pentru mine un pacatos.Ori incotro ma uit,gandul nu-mi este pierdut,ma gandesc tot mai mult.Pana in ultima mea clipa,nu vreau sa renunt,vreau sa ma pronunt.Eu nu sunt,eu sunt,in neantul de nepatruns,dar incet incet,m-a patruns.Ma las in valtoarea vietii,pana in ceasul diminetii,si tot imi scriu povestea vietii!O seara linistita,si o iubire fara limita pana la stele implinita,si in lume daruita.Daca va intereseaza,da,stiu,am si eu problemele mele.Am inceput cu stangu,apoi cu strambu,si apoi cu toate,doi.Am cantat,am si dansat,si cozonaci v-am pus in saci.Domnul ne-a dat!Acum eu m-am saturat,nu conteaza ca nu ma placi,conteaza sa nu zaci.Si asta este tot la arhiva,cand mi-e dor,stau intr-un picior.Nu te supara pe mine,nu trebuie sa ma placi pe mine,scrie pe o foaie de hartie,ca nu sunt eu tiparul pentru tine.Fiecare cu gustul lui,si toate la locul lui.Cateva lucruri despre mine,eu nu iubesc ca si tine,nu gandesc ca tine,si nu ma potrivesc cu tine.Toti suntem un unicat,dar fiecare mai delicat.Acum lucrurile sau mai complicat,ne intereseaza si ce am castigat.Eu ma plac pe mine.Cateodata suntem dragi,cateodata sutem draci,si pana la urma ajungem daci.Acum iti zic,tu ce mai faci,vrei sa fim ca frati?Eu ma plac,si o sa merg pe lac,sa ma dau pe un colac.Te las,si iti multumesc ca ma placi.Nu suntem noi raci,dar mie imi plac fragi si maci.Cateodata ma simt tulburata,si atunci beau apa plata.Cateodata ma simt zurlie,si fac mare galagie,dar stau cuminte in sufragerie.Cateodata imi vine sa ma duc,dar ma duc,sus in nuc.Si cateodata,aici le las,toate balta,si zic,bafta!Nimic nu am castigat.Doar m-am delectat,si electrocutat.

Roata morii se-nvarteste…

Valeleu,valeleu,nu vad nici un leu,viata nu e perfecta,dar nici dreapta,si nimic nu ma mai indreapta.Acele timpuri sau dus,si o sa ne ducem si noi in alte timpuri.Roata morii se invarteste,nicidecum nu oboseste,doar noi obosim.Nu astept pe nimeni in poarta,chiar daca gandul departe ma poarta.Multe lucruri ma poarta,dar soarta e soarta,te pune sub roata.Ma poarta aievea cantarea,sa ma duc sa privesc indepartarea,si sa uit de supararea.Dorul de dor,nu dispare usor,ma poarta pe culmi de splendori,si-mi alina al vietii sudori.Si dragostea nu ma lasa,ma poarta sa fiu mai voioasa,sa port mereu in mine,dorul ce ma cheama la viata.Port si acum,mai mult ca oricand,un port de speranta,ce ma poarta mereu si-mi da siguranta.Port si dragostea de Dumnezeu,si de semenul meu,sa am parte in stralucire,cand va veni timpul meu.Va port mereu in inima mea,ca stiu ce inseamna,sa ai o purtare buna,cand lumea e rea.Ma poarta gandul acui,sa va spui ce nu vrui,si sa va doresc tuturor,tot mai sus,sa te sui.Ne strangem,ne frangem,ne plangem,ne impingem,si apoi ne smulgem.Verbul a face,cand nimeni nu ma place,si eu stau ca pe ace.O s-o facem noi de-a lata,cand se intoarce roata,si o sa vorbim cu soarta.Nu vreau sa tin manie,dar te vreau om da omenie,ca asa,sa fie bine.Si la cel ce mi-a facut rau,m-am rugat lui Dumnezeu,sa ierte pacatul sau.Vreau omenie,nu manie,sa sune zargalie.Omul da omenie,face bine,si multa lume nu stie,ca e om da omenie.Omenia este buna,si in prag,el te saruta,chiar daca ramai muta.Nu-ti vinde omenia,pentru nimica toata,poate fi roata patrata,tot se invirte,ca o roata.Nu-i nimic ca omenia,nici banul,nici avutia.Omul cu suflet curat,rade si de e suparat,si nu stii cat amar aduna,in buzunar.In viata castigi si pierzi,dar omenia sa o pastrezi.Unde-i omenia,de altadat,chiar si oamenii buni s-au stricat.Omenia e curata,daca stii cum sa iesi din casa,si sa nu te strici indata.Omenie,omenie,nu mai ai nici palarie,te-a dus in saracie.Omenie,glas frumos,mai bine ma duc pa jos,dar sa fiu un om da omenie,frumos.Multumesc pentru purtarea de grija minunata,ca Domnul a fost cu noi,si nu ne-a lasat,balta.Avem Sop opera in casa,si cantam opera si romante,numai cu doroboante.Eu vreau sa stau cuminte,ma curat si la dinte,si viata tot ma minte.Unu cu unu fac doi,si mergem tot inapoi.Ce viata sarlatana si golana,am crezut ca sunt o samziana,dar sunt aieriana.Am cantat opera,si s-a dus si Sop opera cu hop,hop,hop.Mai stau pe loc,sa nu iau foc,ca nimic nu e la loc.Hop,sop,si iara asa,imi vine si mie ziua.Nu conteaza ca nu am noroc,ma montez si stau pe loc,singura,dar fara bloc.La Raveca,sa nu ma ia streica,sa vad cucuveica.Multumesc tuturor,acum sa mancam un merisor.Ma obisnuiesc cu de toate,ori imi place,ori nu-mi place,tot primesc coabe si ace.Eu sunt jucausa,bate toba la papusa,si ma ascund dupa usa.Batausa,nicidecum,mi-e frica si sa va spun.Eu sunt o iubitoare,dar si luptatoare,dar nu ma bat cu tine,te las sa ai dreptate.Am stat si am meditat acum,cum americanii o spun.I am a lover,not a fighter.La ce ma gandesc eu acum,nu va spun.Daca am avea iubirea,nu ne-am mai bate cu firea.Nu pot sa dau timpul inapoi,doar traiesc ce nu am invatat,mai apoi.La varsta mea,ma obisnuiesc doar gandindu-ma,ce as mai putea?Continui sa fac,sa ma iubesc pe mine.Am ramas tot o copila,dar cu minte si mila,de mine.Amintirile imi vin in gand,cata rautate e pe pamant,nu pot sa te schimb,ca esti stramb.Nici sa te indrept,daca nu esti si destept.Roata se invarteste,si odata se opreste.Cat timp a trecut si prin mine,dar ma vede Cel de Sus.Nu trebuie sa ma laud,dar multe nu sunt scrise aici,le stie doar ai mei amici.Si chiar daca,de multi eu sunt iubita,nu sunt o razvratita.Fiecare ma crede cum vrea,dar asta e logica mea.Sa ma ajute Dumnezeu,sa traiesc,sa nu ajung sa fac pa mine.Vreau sa fiu tare,sa zbor peste zare,cand inima ma doare.Multe subiecte am scris,dar cel mai frumos,de Cer.Cu de toate ma obisnuiesc,de toate primesc,si pe roata,stralucesc.Amintirile sunt dulci,dar durerile sunt amare,nu vreau fiere amara.O sa-mi vina si mie randul,ca la flamandul,si-mi duc zilele,cu randul.

Nu sunt stabila,sunt fragila…

Sunt emotionala,fragila,de argila,si invicila,nu sunt stabila,nu am nici o vila,imi lipseste o bila,si capul imi este ca o movila,dar nu traiesc de sila,lucrez cu argila.M-am schimbat mult,viata m-a facut sa inteleg care este adevarata valoare a mea.Nu mai o gasesc pe fata aceea care putea indura,dar acum in spulbere piere,toata puterea mea.Ce durere,m-am pierdut in tacere,ca nu mai am miere,si inima-mi tot cere.Mai exista o flacara care licaie,dar se vaicara,ca tot pica.Ma caut sa vad ce a mai ramas de mine.Ceva totusi a mai ramas,inca nu m-am retras,dar sunt aproape de ultimul ceas.Ma caut,si ma gasesc acolo,pe unde am fost,dincolo.Am trecut de trecut,dar nu vad viitor,fara prezent.Deci raman absent in prezent,si ma prezint ca prezent spre viitor.Am intors tot din mine,m-am scuturat toata de sus in jos,sa mai trag nadejde,ca ma gasesc cum am fost.Nu o sa mai fiu cum am fost,dar ma lupt sa mai am un rost,sa invat cum sa ma caut,pe de rost.Ce au fost au fost,toate au avut un rost,sa nu raman eu prost.Tot ma caut,sa vad ce mai caut,ca de ce caut,sunt satula sa mai tot caut!Asa de mult am progresat,de cautare m-am lasat,ca Raveca mult s-a schimbat,nu mai e ca altadat.Candva,am fost o fata de-o schioapa,acum am ajuns schioapa si mioapa.Schimbata de anotimp,am stat fata in fata cu mine,si am vorbit cu mine.Candva,undeva,la o masa,am mancat halva,acum am uitat si de ia.Am vrut sa plec la hora in sat,si drumul m-i s-a incurcat,si am ajuns in alt stat.De cand ma stiu eu mica,si pana am ajuns pitica,am tot vizionat sa fiu o puternica.Am trecut prin filmul vietii mele,sa vad daca mai are zabrele.De mine am scris draguta,tot ce mie mi-a venit in cap.Si cum timpul a trecut,tot mai mult m-am indepartat de trecut.Am avut o tinerete,asa cum se povesteste.Nu am fost o zana,dar ca si copil,am fost buna.Acum eu le-am descifrat,cand am ajuns in alt stat.Multe am facut,multe nu am facut,si cate as fi vrut,nu am putut.Trebuia sa ajung la varsta asta,sa imi ridic din nou galeata,si sa privesc din nou in ea,ca sa-mi vad figura mea.Da,mult s-a schimbat,de cand apa din fantana nu am mai tras.Multe au fost cu folos,dar de multe nu am avut nici un folos.Am facut prunci,si numai patru la numar,am muncit pana m-am spetit,si acum m-am morcovit.Durerile le-am si uitat,ca azi eu din nou am invatat.Am fost si m-am plimbat,si cu cainele m-am consolat.Ca sa treaca timpul iute,dar nu vreau sa se stramute,vreau ca viata sa ma sarute.Azi intradevar m-a sarutat viata,ca i-am spus buna dimineata.Trebuia sa ies din casa,sa mai scriu o intamplare.Povestea a fost sa fugi,departe de mine sa ma dau mare.In viata nu primim intodeauna ce vrem.Oricat ne luptam,o data mai si picam.Dar pana mai pot,ma bucur cum eu le scot.Daca nimeni nu ma scoate afara,o sa ies eu si pe sfoara.Filmul ce eu acum l-am vazut,era despre cum sa nu te dai batut.Si in incheiere a spus,ca nimic din tot ce facem pe pamant nu ramane pierdut.Eu nu am scris ca amintirile sa nu se piarda,am scris ca tu sa nu te dai prada.Am inteles de ce trebuia sa ies din casa,sa mai fiu putin isteata,sa mai scriu ceva de viata.Dar este foarte interesant,ca de fiecare data,am mai avansat.Viata tu esti buna dar si rea,ca tot ma tii la scoala ta.Diploma de viata o voi lua,numai atunci cand voi pleca.Povestea mea inca nu s-a terminat,ca eu sunt tot prin stat.Sunt aici,unde pot prinde unde mici,si nu ma disturba de la scris.Am si uitat unde am ramas.Bine,prunci multi,nu au fost multi,dar candva au fost marunti,si acum au crescut mari,si se dau si veterani.Cinstea e a lor,eu doar sunt mama lor.Nu ma laud,ma aplaud,ca am trecut eu detrelaud.Adica cu cantare de marire,care m-a marit pe mine.Nu am nici un merit,doar ce prind din credit,sa ajung la merit.Si astea au trecut,multe drumuri,munti si vai am strabatut.Dar le-am trecut.Daca papuci ar putea inregistra,cati kilometri am batut pe cararea mea,as ajunge sa prind o stea.Nu pot sa sfarsesc povestea,ca atunci m-i se duce vestea,si nu stiu cine m-a credea.Asa povestea va continua,pana s-a sfarsii viata mea.Am multe seriale sa va povestesc,pana nu intepenesc.Daca le scriu acum toate,ce ma fac eu peste noapte,cand nu pot sa dorm.Doar asa cate putin,sa va tina cu gurile cascate,si unghiile muscate.De fiecare data,o fac eu lata,ca beau apa plata,si ma tine curata.Pot sa spun ca am avut o zi buna,cu lacrimi in ochi am si ramas.A fost minunat,o sa mai vin si altadat.Acum plec,ca am transpirat,si apoi din nou la alergat.Asa imi trece viata,pana vine dimineata!Am fost undeva si m-am intors candva.Candva,toate se vor termina,aici e speranta,acum totul este bine,aceasta e iluzia.Candva pe nesimtite,imi trec niste ganduri interzise,care vin incet,si apoi se amplifica mai tare,pana cand candva,nu mai aud nimic.In viata fac ce vreau,candva nu o sa mai fie asa.Astept ziua,cand schimbarea se va transforma,si nimic nu ma va mai durea.Asa a fost viata mea.

Nu risc,nu vreau sa pisc…

Nu vreau sa risc,ca nu risc,sa am tot frici.Nu sa schimbat nimic,o sa luptam pana cand o sa invatam.O sa fie bine ca altfel,cum,niciodat.Nu am spus niciodat,pana acum,nu m-am predat.Nu mai suntem in acelas anturaj,faptul ca a fost doar un avantaj.Dar sa sti ca ma inspiri,iar eu am preluat din specuiri.Tot eu le ajung la urechi,dar de ce stai cu gura casca?Viata,o sa devina amintirea,cand toti se pierd cu firea.Tot ce se intampla iti da de gandit,nu te multumi cu cat stii sau cu cat ai devenit.Stiu ca nu iti place,devin nesmintita cand nu ma simt in apele mele,linistita.Si asta te afecteaza si pe tine,cunoasterea de sine.Toate astea imi fac trairea,cand am intins cumva,simtirea.Mi-ar place sa stiu ca am sa lupt,dar de la sfarsit catre inceput.Sa luptam tre sa invatam,sa invatam tre ca sa luptam.Pentru scris,imi pun viata la risc,si mai apoi sa mai fi si optimist,mai risc.Fi calculat si chibzuit,ai auzit?Nu iti place,poate te-ai plictisit?Asta imi spuneam eu mereu,abia acum mi-am dat seama,eram chiar eu.Mai mult acum ca niciodat,e drumul mai alunecat,credinta parca s-a uitat.Fii calculat,mai mult acum ca niciodat,e vremea acum de ridicat.Deci sa incercam sa fim mai buni,sa ne oprim putin din drum,si din alergare sa stam o clipa sa privim,la ce se intimpla in lumea mare.Poate e ultimul apel,fa-ti azi o cercetare,tot mai aproape e sfirsitul,prinde prietene momentul,fii calculat acum mai mult ca niciodat!Nu te consuma,consuma si nu regreta!Nu vreau sa risc,ca nu vreau,si nici sa castig,ca tot risc,pana ma stric.Risti nu risti,tot te infrici,de frici.

Am cultura,din cultura…

Cultura,care provine de la cuvantul latin colere,ce se traduce prin „a cultiva”/„a onora”, se refera la o activitate umana,in termeni spirituali,materiali,intelectuali sau emotionali.Cultura este combinatia de valori,credinte si practici comune,pe care oamenii le invata si le transmit de-a lungul generatiilor.Nu stiu cat ne mai ingaduie Dumnezeu?O lume plina de bolnavi,dar eu fac umor,sa nu mor.Oamenii alearga neincetat dupa doctori,analize si tratamente,sa scape de neputinta si durerea trupului,insa cad si mai mult in deznadejde.De cele mai multe ori omul neglijeaza sufletul,tocmai in detrimentul trupului pe care se straduieste sa-l vindece.Sta dupa analize,aici ma regasesc si eu.Dar cand vine vorba de sanatatea sufletului fuge.Nu-si incalzeste inima,si nu i-a pastila blandetii.Apoi,bate omul la toate usile,nu vine sa scape de cangrena pacatului,si de tumoarea rautatii.Alearga omul la oftalmolog cand ii slabeste vazul,si ar da orice ca sa il dobandeasca din nou,macar in parte.Dar cand sufletul ii este orb de atata necredinta,nici macar niste ochelari duhovnicesti nu cauta.Alergam neobositi dupa trup,il inbalsamam cu toate parfumurile lumii,dar numai sufletul il lasam sleit.Oamenii calmi si fericiti,isi iau timp pentru a se opri din vartejul muncii,ei folosesc acest timp pentru a sta in liniste,pentru a medita sau pentru a face o scurta plimbare.Sunt constienti de faptul ca oricat ar fi de ocupati,au nevoie de repaus sau de un moment in care sa-si incarce bateriile.Alegerea ne ajuta sa ne simtim liberi,avem ganduri,ca ne-a parasit inspiratia.Viata are de multe ori etape de frustrare sau dezamagire.Oamenii care reusesc sa-si pastreze calmul si buna dispozitie nu se inchid si evita frustrarile,ci devin mai deschisi pentru a vedea noile oportunitati care apar.Viata nu este o destinatie,ci o calatorie.In fiecare zi,fiecare face o multime de alegeri,care vor avea impact asupra vietilor noastre.Unele sunt de mica importanta,in timp ce altele ne vor schimba complet cursul vietii.Fiecare are dreptul la libera alegere,sa credem,sa spunem sau sa facem ce vrem.Se spune ca toti avem un destin inevitabil,care te urmareste toata viata.Astfel suntem responsabili cu totii pentru ceea ce se intampla.Marturisesc ca sunt slaba,asa de slaba,dar Tu esti Domn,Doamne ajuta-ma.O inima care e zdrobita,nicicand n-o vei refuza.Sa curga raul din Duhul Tau,Doamne,Te rog.Lasa mila Ta sa cada,sa curga mila Ta din cer.E o noua zi,si mila Ta,peste noi las-o a fii.Expresia a spune verde in fata,descrie adevarul.Viata e uimitor de scurta,macin clipele si anii,iar vantul uitarii le spulbera atat de repede prin univers.Asa cum fiecare dintre noi decide sa fie un iubitor,eu am ales sa fiu un cuvant.Un cuvant sa reziste miilor de furtuni,chiar si atunci cand este inecat si inadusit in propria tacere.Chiar si atunci cand vrei sa vorbesti,sa scrii,sa asculti,sa astepti,sa plangi doar ele iti raman.Venim prin cuvinte si din cuvinte,ramanem datorita cuvintelor.Pretuiti viata!Suntem supusi sa ascultam melodia muta a vietii,vinovatii oameni pentru un pamant.Daca am invta sa trecem peste orgoliu,sa privim cu ochii larg deschisi si sa intelegem de fapt ca ceea ce spune sufletul,este exact ceea ce noi cautam intreaga viata.Am realizat in timp ca,de fapt,fiecare zi despre care nu poti sa povestesti ceva frumos sau placut,e o zi in care ai fost orb si surd,o zi in care ai ales sa nu fii atent,sa nu asculti.Nu-mi doresc nimic din simpla modestie pe care nu o am indeajuns.E doar o zi in care ti-e data sa o traiesti.Daca stelele mai pot darui lumina,daca cerul mai are lacrimi,daca timpul mai ingaduie suflare.E pentru ca Dumnezeu vrea sa-ti sopteasca,ai mare pret in ochii Lui.El va sterge orice lacrima din ochii lor.Si moartea nu va mai fi.Nu va mai fi nici tanguire,nici tipat,nici durere,pentru ca lucrurile dintai au trecut.E greu sa ne gasim drumul,echilibrul si pacea intr-o lume nebuna.E greu sa fii om intr-o lume de hiene.Cu toate acestea,e usor atunci cand nu mai ai asteptari de la oameni si de la viata.Cand iti incredintezi viata Celui de Sus si spui"Faca-Se Voia Ta,Doamne"Esti recunoscator vietii doar pentru faptul ca poti privi,pasi,ca poti simti,ca te poti ruga.E usor cand pornesti la drum cu Dumnezeu si Lui ii lasi toate gandurile tale,toate grijile tale,totul.Nimic nu este greu cand ai incredere in Cel de Sus!Te incurajez sa fii pregatit din punct de vedere spiritual,emotional si fizic pentru aventurile pe care ti le-a pregatit Dumnezeu.Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui,si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Toate-s noi,si vechi sunt toate…

Nimic nou,doar trec,prin timp,si timpul este vechi.Din zona de comfort,vantul ma duce,dar eu lupt,sa pot.Cand nu mai pot,ma rasucesc din nou,sa cred ca pot.Toate-s noi,si vechi sunt toate,si intru-na merg pe coate.Mai dau din coate,fara roate,cat se poate.Nu e vorba de sudoare,e cat poti sta pe picioare.Nu ma doare,eu beau moare,fara de miez tare.Cate oare,tot ma doare,si te rog cu amploare,vreau o floare.Pentru a cata oara,beau fiara amara,si tot spun,o sa treaca oare?O sa treaca,si pe mine tot ma incearca,o cucuvoaica.Tot se vaita,nu-i jidanca,o ia pe o sleanca.O sa treaca,cu o mireanca,de strujanca.Asa e limbajul pre la noi,lumea ne arunca in gunoi,si noi facem mare taraboi.Unu,doi,o sa treaca si pe la voi,ca a fost destul la noi.Ia mai sunati din trambita ca un pitigoi.Oare,te mai doare?O sa-ti aduc si eu o floare,maine pe racoare.Chiar ma doare,cu o apasare,de durere mare,si cu scarpinare.Bucura-te,o sa simti si tu pe o spinare,ca pe mine tar ma doare.Nu e o placere,e durere,chiar la fiere.Nu vreau multe,nici marunte,oare toate-s cat un munte?Se zice,ca muntele il pot muta,dar unde-mi este credinta mea?Oare,de cate ori nu am incercat,muntele m-a deselat.Pot,cred,si voi vedea,mare imi este credinta mea.Dupa fapta si rasplata,ca nimeni nu ma mai indreapta,si cred ca zbor,si drept eu aterizez de zori.Cate oare,mai se si moare,si ne ducem tot cu moare.Noi nu moare,noi bem moare,ca ne doare,si ne vindeca la foale.Am dat eu oare,de onoare,sau am prins eu o sudoare,care ma-n fioare,si ma duce-n eroare.Pai se poate oare,noi suntem mioare,si mergem la scaldatoare,ca si surioare.No bine,oare ma crezi pe mine?Nu ma duce in eroare,ca si tu esti un oarecare,ca fiestecare,ce il doare la spinare.Sa ne bucuram noi oare,ca in fiecare zi e sarbatoare,oare sa fie,ce oare?E o mirare!Mai traiesc eu oare?Desigur ca nu e o eroare,e o intrebare,cu semn de exclamare,cat mai pot eu oare?Am inteles,e o onoare,care dintr-o eroare,a ajuns la oare,sa mai pot eu oare?O sa te mai plimbi si tu pe ulicioare,si o sa simti tu cum te si doare.Drumul pana la Dumnezeu este foarte greu.Astept totul sa treaca,sa-mi fie mai bine,si sa-mi pice para-n gura.Degeaba-s toate,ochii se micesc,perii imi albesc,buzele se subtirez,si eu tot ma imbarbatez.Nu vreau sa imbatranesc,dar nu scap,sa nu ma rablajesc.Cate n-am mai auzit,cate n-am mai zarit,despre crez,despre iubire,ca toate-s degeaba,in nestire.Acum mi-a iesit din fire,degeaba or geaba,tot degeaba,eu plec cu graba,ca toate-s degeaba.Multi imi spun ca afara e senin,cand potopul a luat loc focul.Tot degeaba e potop,cand nu mai ai nici propiul loc.Poti sa stai tot in genunchi,si sa plangi pana te frangi.Tot degeaba e potopul,e ca focul.Chiar si de mila daca plang,tot degeaba plang,chiar pana nu se mai poate.Doamne,fa daca se poate,ca pentru Tine,totul se poate,si nimic nu se desface.Pe unde am fost,cand am mai fost?Ca toate n-are rost!Nu ma crede,ma pregatesc in struna,de strabuna.Nu are rost sa ma-n fior,cand sunt minciuni in pataguni.Cat de repede s-au dus anii,anii astia ce s-au dus?Am imbatranit in ura,ca nu pot tacea din gura,si toata lumea striga,ura!Pentru noi luminile s-au stins,degeaba tot degeaba,degeaba-s toate fara nici un rost.Doamne,cat am mai crezut,ca n-e tii candela aprinsa,sa ne pice para-n gura,si nimeni sa n-o fura.Degeaba,degeaba,nu ne mai vedem zburand,dar suntem cum am ramas,blestemati!Degeaba ne cautam tot locul,daca nu am avut norocul!Tot degeaba,si degeaba!Cum am fost,si-acum cum sunt?Am fost noua,acum sunt veche,de pacate,fara pereche,si-mi pun parul,dupa ureche.Cum am fost,nu o sa mai fiu,dar nu ma las la nici un bristuriu.Am ajuns pana aici,dincolo,am grija,sa nu ma lovesc de stanci,si-mi pun mainile in branci,sa nu ma frangi.Peste a veacurilor vreme,Raveca nu mai vrea sa geme,vrea doar sa vibreze.