Nu te iau peste picior,chiar de esti chior,eu pun picior peste picior,si beau apa din ulcior.Un fir de iarba s-a uscat,si am cules din calendar,clipe rebele.Am decojit totul de amaraciune,ca sa nu mai ai ce-mi spune,ca nimic nu-s bune.Nu ma gandesc la ce nu pot,nu-mi prididesc sufletul,am decupat simtirile de ceara,sa nu ma omoara,si le-am dat la moara.Mi-au ramas nervurile sa doara,si am agatat iubirile in cui,ca pe-o ebosa palida,neclara.Am mai sarit peste nenoroc,din piatra-n piatra,ca au dat foc.M-am saturat sa-ncalec pe himere,prinse-n raiuri efemere,ratacind al fericirii auster.Voi fi mereu in calea ta,doar o persoana trecatoare,dar din toata viata mea,am fost o visatoare.Oamenii stiu sa raneasca,port a fericirii masca,si stie bine si cum sa te-n veleasca.Am un secret de dat,nu uri toti trandafirii,findca unul te-a intepat,lasa timpul sa treaca,si bucura-te neancetat!Adevarata fericire,aici nu o gasesti,e sus in slavile ceresti.Un gand ca altadata ma apasa,ca timpul iute a trecut,peste mii si mii de frunze ce s-au vestejit,au cazut jos la pamant si au murit.Din emotie in emotie,am simtit o emotie.Tot ce scriu,va ramane aici,in spatiu si timp,si in inimile ce pot sa le ating si sa le prind.Alegere,culegere si reculegere.Aleg sa gandesc,culeg sa traiesc,si ma reculeg cand nu inteleg.Ma descarc in cuvinte,si din ganduri traiesc.Ma hranesc cu iubire,cant de bunatate,dar viata tot ma loveste peste spate.De aceea sufar eu de spate,ca pun gandurile doar la spate.Le pun aici pe frunte,ca inima sa nu se incrunte,si sa ma tot ajute.Cand inima mea vrea sa ia foc,o lecuiesc eu,chiar pe loc.O duc in spate,o mai put si jos,si ne intelegem,la mijloc.Daca inima nu ma ajuta,era mai grea boala mea.Inima m-a inteles,cand la drum cu ia am mers,si ochii m-i i-am sters.Ma hranesc cu voie buna,dragostea sa fie buna,si eu sa nu ajung nebuna.Parale nu dau,ca nici doi bani nu am,dar doua parale,mai fac.Cu ce eu m-am hranit,de am biruit,si nu m-am prapadit?A fost un pic,de nimic,cu fistic.Din memoriile de viata,din povesti si cantece cum sa traiesti.Mancarea a fost buna,nu m-a facut nebuna.Tot neamul sa invete,ca viata te slefuieste si te randuieste.Rand pe rand,eu am aflat,mancarea mea,ce de la moarte de multe ori,pe mine m-a salvat.Dar mai am multe de invatat,si de mancare de mancat.Nu m-am saturat,gust putin din fiecare,ca nu cantaresc nimic pe cantare.Doar cant o cantare,sa vad ce gust are.Imi place gustul,beau si mustul,sa-mi tina suflul.Prin cata incercare,si cata rabdare,m-a dus si calare,sa scriu povesti bune.Dumnezeu e mare,a avut cu mine atata rabdare,m-a ars ca pe un soare,m-a bagat si in caldare,sa simt ca ma doare.Dar Dumnezeu e si tare,nici nu mai stiu la cata incercare m-a pus,dar nu am putut sa trec nici o mare.Vreau azi sa va spun,cat de mare e Dumnezeu,ca a salvat si azi sufletul meu,si de la moarte m-a scapat mereu.Sa va zic si cat e de tare,mi-a dat un sut sa fug si mai tare,dar am picat de pe picioare,si m-a ridicat din nou,asa cat sunt eu o batoza,de mare.Bun a fost cu mine Dumnezeu,chiar si in ceasul cel mai greu,mi-a dat sa mananc bataie cat vrei.A facut ce a vrut cu mine,m-a batut,tot El m-a uns,si mi-a spus ca pot sa duc.Eu mult am plans,si tot El mi-a spus,ca harul meu iti este indeajuns!Nu i-am cerut nimic,doar i-am multumit,si de toate m-am pocait.Azi din nou sarbatoresc,din ziua cand am spus ca ma pocaiesc,si pe El o sa-l urmez,toata viata cat traiesc.Dar nu totdeauna am fost cuminte,mi-am mai scos si un dinte,si de par mult m-am tras,a fost cret si indestulat,nu s-a vazut nimic,cat a mai ramas.Multe palme,chiar mi-am tras,cu capul de tavan am dat,pana cand lectile le-am invatat,dar mai am inca multe de invatat.Din ziua de cand m-am nascut,mama mea mi-a spus,ca multe am avut de dus,dar nici ea nu stie cum eu le-am dus.Acum vreau sa va arat,cum eu am ramas,din ziua cand in lumea asta am intrat,si pana la anii astia,cum eu am tras,calare pa magar,dar tot am tras.Nu stiu cat pot sa mai trag,ca nimic nu imi mai este drag,doar de voi imi este drag,de aceea mai tot trag.Mai trag nadejde,pana florile nu se vestejeste,si sfarsitul se opreste,Raveca tot va povesteste.Sanatate tuturor,acum am venit sa scriu,pana nu mor.Mai stau si-intr-un picior,mai vad si chior,dar in natura tot ma strecor,cu un decor.Nu stiu cat mai am harul,sa merg cu magarul,dar ma bucur si cu cobzarul.Pana se sfarseste harul,chiar daca raman cu amarul,ma tot duc cu carul.Dumnezeu e bun,si in toate imi face un drum bun.Prin parc trec pasi nepasatori si toate,imi par desprinse parca din trecut.A mai trecut o zi,o clipa,aceeasi viata lunga,aceeasi zi fara de sfarsit.Inchide ochii,si haide sa cantam cu vantul melodia vietii.Sa dansam cu soarele,si sa simtim cu sufletul,sa invatam sa vedem minunile,sa credem in ele,si nu in ultimul rand,sa speram.Vino sa zburam departe de realitate,pentru o clipa.In gradina mea am regasit si unele taceri,pline de curaj,in cuvinte rostite deplin.Iar eu,chiar privesc in ochi,fara teama,destinul.Opreste-te pentru o clipa si priveste in jur,vezi cine te iubeste cu adevarat.Fii sincera cu tine si vei vedea ca sunt oameni care doar pretind ca tin la tine.Opreste-te pentru o clipa si gandeste,la acele fiinte din viata ta care te iubesc neconditionat.Imi aduc aminte de copilul din mine,de linistea din apropierea verii,de frunzele miscate de vant,si apoi,liniste.Acolo chiar traiesti,la pas,ca mai nainte,aceeasi banca,dar intr-o alta melodie.
La multi ani cu sanatate,azi e ziua ta.Bucura-te in Romania,dupa 43 de ani.Ai fost de un an cand ai venit in America.Am trecut pr...
Ce repede trec anii,ce scurt e firul vietii,parca mai ieri,eram o copila,azi,trec si peste o movila,ca sunt senila.Dar va veni o clipa,cand...
Multumesc Domnului pentru inca o binecuvantare.Azi,chiar acum cand scriu,am ajuns la fica mea Alice in Los Angeles,si pentru prima data,am...