De atunci si pana acum…

De atunci si pana acum,multi ani la rand am strabatut,si multa apa am baut,dar nu m-am dat batut,am ajuns doar la saizecisicinci.A fost odata ca niciodata,ca de n-ar fi fost,nu s-ar povesti,de pe cand facea plopsorul pere si rachita micsunele.Chiar daca drumul imi este greu,m-a incred in El,ori ce mi se va intimpla.Nu stiu ce va urma in urmatoarea vreme.Numai prin El voi invinge.De cand te nasti si pana cresti,tot invatam,pentru unii mai usor iar pentru altii mai greu.Cu ce vreau sa va las pe voi,invatati,invatati si iar invatati.Se zice ca invatatura multa strica.Depinde de care?caci in viata noi tot invatam si stiti voi?"tot prosti o sa murim"Invatatura e buna,dar sa mai faceti si ceva pauze sa va relaxati,sa va odihniti si apoi sa o luati iar de la capat.Multe trebuie de invatat,de una de alta,dar cred eu,lasa de dorit,respectul si omenia.Presiunea de afara este foarte mare,omenesc sau crestinesc,este bine ca familia sa fie familie.Fiti de treaba,fiti pe pace,si invatati de toate ce va place.Mai bine sa asculti mustrarea inteleptului decat sa asculti la cantecul celor fara minte.Si am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.De atunci si pana acum,traiesc cu cele zece porunci.Nu,nu mai fac prunci,ma duc in lunci.Emotiile ma doboara,provoaca stres si linistea-mi omoara.Emotiile distrug,din calea lor eu vreau sa fug.Dar pana atunci,voi lauda pe Domnul.Pan-atunci,inima mea sa cante,pana-n cea zi cand in cer voi ajunge.De aici de jos,din valea plangerii,plang.Dar intr-o zi,intristarea se va preface-n bucurie.Asi vrea s-ajung la Tine,sa scap de-orice suspine,si sa ma uit la frumusetea Ta,caci tot ce-i pe pamant,este goana dupa vant.Dar pana atunci,voi lauda pe Domnul,ruga mea spre El se va-ndrepta,pan in cea zi cand pe El il voi vedea!Am trait viata,in chin si suspin,alteori mai si pelin,dar a fost si putin de senin.Bolile au venit,si chiar pe mine s-au suit.Din tot ce sa intamplat,o lectie am invatat,ca viata se traieste pe zile,nu pe sine.Multe in viata s-au intamplat,tragedii,traume,boli si schimbare,dar nu mi-au adus nici o alinare.Am simtit bine,dar nu tot ce era si in tine.Nu sunt oratoare la scris,dar asa mi-am permis sa dau eu in scris.Cand trec prin valea plangerii,incep sa cant!In numele lui Isus,biruinta voi avea!In afara de Dumnezeu,toti avem hibe.Ma simt adesea o impostoare,incerc sa nu ma sulimenesc,sa nu ma subestimez.Toti avem hibe,la unii sunt mai stirbe,si au simbre cu saibe.Acum privesc dintr-un unghi mai larg lucrurile,mai panoramat cumva,dar mi-e umilinta aproape.Sunt prea independenta,musc mana care incearca sa-mi puna lesa sau botnita.Cand ma bucur sunt extrem de emotionata,tremur si imi dau lacrimile.Sunt emotiva si nu reusesc sa-mi controlez emotiile.Lista continua.Ochiul si urechea,este o vorba din batrani,toti avem hibe la plamani.Hiba e la toti pe dinafara,inlauntru e doar ceara.Traim un veac labil si vai de el,ca toate ne-n proscara.Unii fura ce scriu altii,si altii scriu cum fura unii.Desigur ca nu e unul fara buba,si fara batatura.De aici mai departe,ca hibele pe noi se imparte.Am lasat totul si am plecat,ca multe hibe pe min m-au atacat,si am vazut doar un aparat.De hiba nu am scapat,m-am contaminat.Am trecut prin incercari,am avut si imbratisari,cu bune cu grele,am trecut si prin ele.Asa ca de fiecare data cand mie dor,ma uit sus la stele,ca sunteti si voi printre ele.Cand viata mea e gata si alergarea s-a sfarsi,spre orasul cel de aur voi pleca.Poarta cand se va deschide,stralucire voi vedea,si pe Isus ce ma cheama in tara Sa.In lumea aceasta toate-s trecatoare,se duc intruna,toate vor pieri,si lucruri cari fac inima sa doara,acolo sus vor fi doar amintiri.Dar pana atunci,voi lauda pe Domnul,ruga mea spre El se va-ndrepta,pana atunci,inima mea sa cante.Catre cer,catre cer,cu Isus indoielile pier.Viata aceasta nu tine-asa mult,deci n-o pierde fara de folos,mergi 'nainte luptand cu avant,calauza avand pe Cristos.Uneori chinuri mari ai de dus,piedici multe vei intimpina,dar vei fi insotit de Isus,si cu El catre cer vei urca.De atunci si pana acum,cant si voi canta,ce mare e dragostea Sa.

De Craciun…

De Craciun si din an in an,cant si va povestesc,pana va ademenesc.Doamne ajuta la tata suflarea.Cat mi-a mai ramas din viata?Mie atat mi-a mai ramas,sa ma-ncred in Dumnezeu.Vanturi mari de s-ar starni,totu-n jur de s-ar surpa,eu voi sta pe temelia mea.Tot de-ar fi inspaimantator,eu raman biruitor.Inainte tot mereu,ma-nsoteste El la greu.M-am saturat de mine,pana si urma mi-am pierdut.Nu te trimit in vant,dar imi pare rau,e doar un cuvant.Imi pare rau de multe,de inimile tacute,care nu stiu nici sa muste,chiar de sunt batute.Stiu,nici unul nu suntem perfecti,dar ne facem ca suntem inteligenti,si in schimb,nici nu putem ramane drepti.Imi pare rau si de cei ce sufar pe nedrept,si de acei analfabeti care se intorc pe sens invers.Si imi pare rau de mine,ca tot tarasc sa inverzesc,dar de batranete nu ravnesc.Lucram intens,dormim si prost,suntem nervosi,dar toate fara rost.Avem credinte,avem cerinte,avem dorinte,unele sunt cu sentinte,dar nu au seminte.Uitam ca azi nu mai e ieri,avem depresii,suntem cu intentii,ramanem in detentii si dam in dementii.Toate l-e avem pe credit,nu avem nici un merit,dar strigam ca merit.Muncim pana n-e palim,si apoi de toate n-e falim,ca stim sa halim,dar nu stim sa traim.Asa n-e este la fiecare,si mie imi pare tare rau,ce mult n-e schimonosim,si uitam ca pierim.Stam de multe ori in poarta,dar nu mai stim nici numele cine ni-l poarta.Iar pentru noi toti cei singuri,nici lumea nu mai stie,cu ei ce sa mai faci,ca nu-i poti trage,nici de craca,ca o dau in barca.Imi pare rau si de parintii,care sa dau ca sunt ca sfintii,si atunci chiar crezi,ca te ia toti sfintii.Imi pare rau de toti si toate,imi pare rau si de mine,ca nu pot sa mai vorbesc cu tine,ca tot ce scoti din tine,e maracine si te minti si pe tine.Imi pare rau,ca m-am luat dupa capul tau,si am uitat ca il am si eu pe-al meu.Chiar daca imi este greu,imi pare rau,nu vreau sa-mi bat joc de timpul meu,vreau sa ma bucur cat timp mi-a ramas,din el!Imi pare rau,dar trebuie si eu sa traiesc!Si cel mai rau imi pare,ca esti bolnav si tu,dar nimeni nu ne arunca-n scaldatoare.Si pana la sfarsit,doar cu parere de rau am ramas,ca doar atat mai stim sa spunem,imi pare rau,nu vreau sa fi si tu bolnav.Imi pare rau pentru cei ce sufar,dar in inima lor au un nufar.Daca am gresit ce am scris,imi pare rau,asa capul mi-a zis.Imi pare rau daca te-ai suparat,cu credinta in inima eu te-am salutat.Fiti binecuvantati!Nu am terminat,am continuat cu ce am lasat.Dar am plecat si la plimbat,si la scris din nou m-am apucat.Ma bucur ca te-ai bucurat,asta vreau si eu sa fac.Ma bucur ca iti merge bine,o sa ma dau eu pe linga tine,cand eu am terminat.E minunat!Aerul l-am inspirat,si fratele meu mi-a spus,ca sunt baba dochia la umblat.Asta tare m-a amuzat,am ajuns si la patrat,ca am ras de am crapat.Baba dochia,eu cu rochia,nasul ca si rosia,pasul ca si scorpia.Dar asa si eu m-am bucurat.Am mai prins putere,si au venit cuvintele catre mine.Ce sa fac eu fara minte,daca cuvintele nu minte.Le asez frumos aici,chiar daca nu sunt bune la nimic.Sa ne fie cu urare,nu de ura,de adorare,ca sa strigam si mai tare,sa stam bine pe picioare.Si nu stiu ce mai imi vine in minte,sa ma pun sa fac o linte.Dar te rog,nu fi suparat,uita tot ce a fost,daca eu te-am suparat.Nu am documente sa va vorbesc,ca ma intetesc.Nu-mi prea iasa cum vreau eu,trebuie sa mai visez mereu,visurile sunt foarte bune,daca nu sunt cu amaraciune.Stiti si voi,ca doar,de dragoste ne place.Am scris eu bine,dragoste,de unde vine?Hai,nu mai fa pe imbufnatul,ca se scoala acum tot satul.Si am ramas doar cu oftatul.Si din nou am plecat pe drum,sa vorbesc cu gandurile de acum.Cand ma duc eu la plimbare,imi vine o asa chemare,sa ma bucur,sa va spun,ca nu m-am saturat destul.Imi vine sa stau tot pe drum.Drumule dragutule,ce mai faci tu,mutule?Numai eu vorbesc cu el.Si ma duc,si tot ma duce,pana la capat voi ajunge.Timpul meu a si trecut,si cate balaverne am mai facut,dar tot nu ma duc.Mai stau,mai vreau,si o iau din nou de la inceput.Nu mi-e bine,dar nici rusine,am invatat toate de la tine.Cand eu invat,tu-mi povestesti,eu le citesc,si le traiesc.Sa sti ca imi place de tine.Nu stiu daca si tu de mine,dar este bine.Nu am gresit cu nimic,daca eu ti-am zis.Greseala se repara,dar inima ramane tot amara.Asa am spus,tu nu ma-i crezut,si eu la examen am cazut.Am fost la doctor,stii ce mi-a spus?Dute,si nu te lasa de dus,numai asa poti sa ajungi mai sus.Uite si eu am ascultat,si de departe am plecat.Uitatul si plecatul,mi-a rasfatat umblatul.Daca intradevar te-ai saturat,imi pare rau,asa a fost,eu am umblat.Cum eu le-am calculat,trebuie sa fie si cu un oftat,am tras aier in piept,si le-am sigilat.Va promit,patru minute,si eu am terminat.Trei minute au mai ramas,doua,s-au adunat,si intr-un minut eu am mai meditat.Minutele s-au terminat,intradevar ca am plecat!Cu un sarutat!Si cu atat am mai ramas,cu un sufletel curat,care acum l-am curatat sa nu fie patat.Tuturor de pretutindeni va las vorba si merinde,Craciun Fericit si un An nou minunat!Cu Sarbatori fericite,pe toti v-am salutat!

Timpule nu te grabi…

Timpule nu te grabi,nu mai vreau sa fac prostii,cu dragoste sa ma invii,ca de mine,sa mai stii.Multi sunt ca si mine,si ofteaza cu suspine,si traiesc de azi,pe maine.Durerea este grea,si mai ales cand nu te ajuta nimenea.Dar stiu si cred,Domnul e de partea mea.E mult prea scumpa vesnicia,s-o dai pe o umbra si pe un fum,si sa fugi dupa goana si vant.E mult prea scumpa viata asta ca s-o petreci nepasator,e mult prea scumpa orice clipa,s-o lasi sa treaca fara spor.M-am nascut sub greul blestem al timpului,si ma ofilesc asemeni unei flori gingase.Timpule,tu ce mereu ma infringi,insa intr-o zi,am sa te infring si eu.Insa in curand se va sfirsi,si timpul va pieri,unde timpul va fi doar o amintire.Valtoarea timpurilor vietii imi rapeste cateodata si ultima picatura din seva clipei,si-a unei fraze.Totu-i goanna dupa vant,astazi rad iar maine plang.Viata pentru mine,astazi sunt dar maine pier.Totul este trecator,iti aduni aici comori,dar va veni o vreme cand tu vei pleca,si-un strain le va lua.Astazi poti fi multumit,ca o viata ai trait,insa dincolo de toate vei afla,care este soarta ta.Nu-i usor sa urci pe munte,cand cei multi coboara-n jos.Nu-i usor sa mergi spre tinta,cand cei multi n-au pe Cristos.Nu-i usor dar ajutorul,il da azi Isus Cristos,El e-n veci biruitorul,cu El esti victorios.Nu-i usor sa mergi pe drumul,plin de groape si noroi,sa-ti pastrezi haina curata,cu transpiratie si sudori,pentru ziua de apoi.Nu-i usor sa lupti cu tine,sa renunti,a te mentine,nu-i usor a reusi.O veche zicala spune ca noaptea e un sfetnic bun,si asa e,dar nu intotdeauna dispunem de o noapte pentru a ne sfatui cu ea.Razi tu intai de tine,inainte sa poata altii sa o faca.A muri nu inseamna a fi invins.Dar a trai invins si fara glorie inseamna a muri in fiecare zi.Urasc oamenii falsi,care nu vad dincolo de aparente,doar cand au nevoie de ceva.Am adunat multe posturi,unele ma fac sa rad,altele imi starnesc iar aceleasi intrebari la care inca nu am gasit raspunsul corect.Altele sunt un nonsens complet.Toate insa spun mai multe despre mine decat despre lucrurile despre care am scris.Si multe imi amintesc de rezolutiile facute.Cu totii avem povesti pe care nu le vom spune niciodata.Asa e viata,o clipa de bucurie.Este drept sa gandesc astfel despre voi toti,fiindca va port in inima mea.Si ce sa zic de nepotii mei,ca iarba cresc si iei,si uite ca ma trezesc,imbatranind cu ei.Lucas,fiul lui Ramona,Eli,Zachary,fiii lui Emanuel,si uite asa ne trece viata.Timpule nu te grabi,mai vreau frumos a traii,si amintirea mea cu voi a ramanea.Asa e viata,de-a pururea,in vecii veciilor,Amin.

Crizanteme flori de amintiri…

O amintire ce ma duce departe in trecut,din prima zi a clasei intai,pe 15 Septembrie,1965,aveam doar 6 ani.Ca fiecare copil,duceam flori la invatatoare,si cum nu aveam bani de flori,mama mea mi-a facut un buchet de crizanteme violete.Ce bucurie pe mine,chiar mi-a placut scoala!Eram foarte incantata ca pot sa duc si eu un buchet de flori la invatatoarea Mihut Teodora.Au trecut 59 de ani de atunci,dar amintirea de atunci a ramas tot proaspata.Si cum azi eu mi-am cumparat crizanteme de Craciun,am impletit un buchetel de crizanteme colorate,si m-am gandit la mama mea.Viata trece,amintirile raman,si eu ma bucur acum pe deplin,crizantemele imi da senin.Traiesc copilaria,dar nu se mai intoarce nicidecum.Am avut o fotografie in prima zi de scoala cu buchetul de crizantime in mana,dar nu o mai gasesc.Acum la 65 de ani,am facut un buchetel,sa ma vedeti ce mandra sunt de el.Respectul si omenia,m-a cucerit cu bucuria.In gradina Domnului sunt multe flori,crizanteme,garoafe,trandafiri,panselute si de culori mii,dar dau mireasma numai cele vii.