15 Mai ziua familiei…

Familia este mediul in care venim pe lume,ne dezvoltam si la randul nostru ne formam o alta familie.Este locul unde gasim intelegere,liniste,si solutii la problemele care ne framanta.Cu conditia ca in familie sa existe comunicare,respect si iubire.O zi iar s-a dus,si multumesc Tatalui de sus,pentru Harul ce in inima m-i la pus.Tu ne aduci in suflet speranta.Tu esti adapostul si scutul nostru,si nadajduim in fagaduinta Ta.Cand inima plange,sufletul Te cheama,vino Doamne sa ne mangai si sa ne ridici.Numai la Tine avem scapare atunci cand Te chemam,lasa balsamul Tau,peste sufletul nostru trudit.Cand ruga se opreste,de jos din durere Te strigam.In lumea asta agitata,timpul zboara,unde sa ne gasim linistea?Ma intreb oare mai stim sa traim linistea?Din pacate ne-am inradacinat in ideea ca viata nu trebuie sa fie linistita.Mi-am rascolit coltul meu de liniste,privesc prin mine si simt cum mi se umple sufletul cu liniste.Vreau sa ma scutur de vise,si sa ma transform in liniste.Fiecare gand,bun sau rau,fiecare dorinta,cuvant sau fapta fac sa se produca anumite schimbari in inima.Spre liniste sau spre neliniste,spre bucurie sau spre intristare.Din clipa in care ne trezim dimineata,incepem sa solicitam organele de simt,creierul.Privim,citim,si ascultam stirile.As vrea sa scriu despre liniste dar nu ma pot concentra,din cauza gandurilor.Mi se pare ca a scrie despre liniste e ca si cum ai face,cand toata lumea tace.E greu sa scrii despre liniste,deoarece trebuie sa gandesti.Vreau doar un singur moment de liniste sa uit de toate.In ultima vreme am reflectat foarte mult asupra a ceea ce se petrece in jurul nostru.Am o imagine destul de bine definita a ceea ce am trait si ceea ce urmeaza sa traiesc.Descoperim zilnic pe acest drum obstacole,de multe ori ni se pune rabdarea la grea incercare,ne simtim epuizati.Ori cum ma gandesc sa fac ceva,tot bine nu iasa.Problemele ma urmaresc la tot pasul,si eu ce ma fac cu ceasul,tic tac bate ceasul si e aproape doisprezece.Unde sa ma duc?eu nu ma duc Isuse drag,dar te astept plangand in prag.O ramai,ramai cu noi,pana vom ajunge in cer.M-am nascut pentru ce?sa fac copii si sa ma tot plang la ei,uite asa,si nu asa,fa bine cat mai poti,cand nu mai poti o sa le faca altii mai mult bine,caci eu doar atat am stiut mai bine.Ei au carte,eu nu am parte,ei stiu de toate,eu numai o parte,si intr-o zi o sa ma dau deoparte.Inima ma doare tare,vad cum familia dispare,mama,tata,sora,frate,fiu si fica si de toate imi este frica.Oare ce generatie va mai urma?Am vazut copii abandonati,copi adulti cersind la fiecare colt de strada,lumea duce mare lipsa de famili mature,famili unite care sa poata schimba lumea.O data am intrebat pe un baiat care a cersit,ca de ce are nevoie de bani?El a spus pentru mancare sau bilet de autobuz.Si eu ia-m raspuns,cat sa iti dau ca sa te faca multumit sau poate putin fericit?El mi-a spus cat vrei tu.Eu ia-m spus si daca ti-as da mai multi tot nu ai fi fericit,si asa am continuat putin cu el comvorbirea,si am aflat ca nici mancarea nici biletul de autobuz nu a fost planul,ci doar a vrut doar banii pentru droguri.Si da,am inteles cat de grea este dependenta de droguri sau alcohol.Si asa eu ori cum trebuie sa am mare rabdare,ca eu sa nu imi pierd mintiile si sa astept minunea.E o minune cand soarele apune,minune din vesnicii,dar cea mai mare minune va fi cand El va veni.Daca copii nostrii de azi sunt dependenti de toate,ce-o sa ne mai facem pana la moarte.Lumea aceasta se va preface numai in spitaluri si reabilitati.Cum sa ne mai comportam,ce sugestii sa mai dam?Pe ce maini sa ne mai dam?Uite asa eu am invatat,sa traiesti cum se cuvine,ca tot o moarte ne sustine.Numai Harul Lui ma tine,si ma indeamna sa tot fac bine,pana pot,cand nu mai pot,eu aici las crucea jos.Suferintele le-am incheiat,stafeta eu lor le-am dat,si de acum sa va descurcati.Asa e omul cat traieste,are parte cat iubeste,cand e sanatos si poate,totul merge ca pe roate.Dar cand boala la apucat,toti oamenii sau indepartat.Stiu ca nu e bine asa,dar nu-i pasa la nimenea.Si ce are omul pe pamant?Viata cu truda si toate se duc in vant.Omul cat traieste,manca,bea se veseleste,si amarul il jeleste.Ce anume da sens vietii voastre?Daca tot ceea ce traiesc nu ma face fericita,atunci care este sensul vietii?Daca toate ideile de fericire din lume nu pot sa umple acest gol din inima mea,atunci ce sau cine poate?ce nu stiu,dar cine poate,e numai Domnul ce imi umple golul.Traim in aceasta lume rationala unde viata fiecaruia este planuita si programata.Ramanem intr-un teatru fara sfarsit iar viata noastra devine retete de succes.Traim cu adevarat intr-o lume de nimicuri si tot ce facem transformam in nimicuri.Insa nimic nu vine din vointa noastra,ci din obligatia de a face.Ganditiva daca nu ar exita iubire,ce sens ar avea aceasta viata?Un zambet este mai pretios decat descoperirea orizontului.Un lucru marunt facut din iubire pentru celalalt valoreaza mai mult decat orice tratat de stiinta a lumii.Suntem prizionerii propriei noastre lumi,ce este mai pur si frumos pe lumea aceasta in ceva mecanic,violent si egoist.Exista multe religii si multe convingeri religioase,dar este un singur Dumnezeu,un singur Duh,o singura credinta,credinta in iubire.As fugi din lume.Dar unde?Ce ar putea lumea sa imi ofere?Ce pot eu sa ofer lumii?Si totusi eu vreau sa raman.Sa vad cum se termina problemele.In aceste timpuri pe care le traim am impresia ca toate principiile si valorile dupa care ne ghidam s-au schimbat complet.Mandria,orgoliul,invidia si banii sunt primordiale.Putini sunt cei care cauta sa intinda o mana de ajutor,sa traiasca in armonie.De ce afirm acest lucru?Poate pentru simplul fapt ca in viata mea,am avut impresia ca am prins fericirea,si ea mi-a scapat printre degete.Sunt constienta ca fericirea este foarte greu de obtinut.Intr-o lume lipsita de repere morale si marcata de ura si invidie,este necesara o permanenta trezire a spiritului omenesc.La bine si la greu,multumesc Domnului meu,il laud pe Dumnezeu si cu El merg pe drumul meu.Multumesc si iar multumesc,si pe Domnul il slavesc,pentru toate darurile pamantesti.Si voua tuturor va multumesc,ca ati stat sa ma citesti.Multe binecuvantari,va trimit tuturor de peste oceane si tari,sa multumim pana ajungem in cer.Tata din Ceruri,te rog sa-mi binecuvintezi familia,prietenii,rudele si pe cei pe care ii iubesc,si pe cei care citesc,chiar in acest moment.Acolo unde exista indoiala,te rog sa le inspiri o incredere innoita.Unde exista nevoie,te rog sa le-o implinesti.Binecuvanteaza-i cand pleaca si cand se intorc acasa,mergi inaintea lor si deschide-le calea.Calauzeste-i si ocroteste-i clipa de clipa,in toata viata lor.Iarta-le pacatele facute cu voie sau fara de voie,cu stiinta,din nestiinta sau pe cele pe care nu si le amintesc.Nu trebuie sa te doara de ce zice lumea.Doar singur stii ce-ti trebuie,sa fii fericit,doar singur simti adevarul.Imi aduc aminte cand eram copila,ma uitam in dulapul cu haine al mamei si vedeam tot felul de imbracaminte de pe vremea cand era tinara.Mi-am dat seama ca sfintenia nu este o haina invechita sau demodata.Sfintenia nu are masura.Atunci cand treceti pe langa oameni pe strada,binecuvantati.Toate isi au vremea lor si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.Stau si ma gandesc cati dintre noi multumeste cand se trezeste dimineata.Indiferent de varsta,noi invatam sa fim multumitori.Eu sunt recunoscatoare pentru toate binefacerile pe care le-am primit.Am aici o poveste pentru voi,povestea luminarii.Patru lumanari ardeau palpaind.Era liniste,incat puteai auzi soaptele sfaraite ale lumanarelelor.Prima lumanare ofta.Numele meu e PACE.Lumina mea lumineaza in intuneric,dar ce folos,oamenii nu ma vor,si luminita ei deveni tot mai mica,pana ce se stinse cu totul.A doua lumanare tresari palpaind si sopti sfaraind.Eu ma numesc CREDINTA,dar se pare ca sunt in plus.Oamenii nu vor sa auda de Dumnezeu.Nu mai are nici un sens sa ma consum arzand.O adiere strabatu incaperea si lumanarea se stinse.Cu o voce abia soptita incepu sa vorbeasca si cea de-a treia lumanare.DRAGOSTE mi-e numele si simt cum mi se sfarsesc puterile.Oamnenii ma imping de-o parte si n-au ochi pentru cei care ar trebui sa ii iubeasca.Cu o ultima palpaire,se stinse si lumina dragostei.O fetita intra atunci in incapere.Se uita la lumararile stinse si spuse printre lacrimi.Bine,dar lumanarile ar trebui sa arda.Atunci se auzi soapta celei de-a patra lumanari.Cata vreme ma vezi palpaind,mai pot reaprinde celelalte lumanari.Numele meu este SPERANTA.Fetita prinse curaj,lua in maini SPERANTA si reaprinse de la flacara ei PACEA,CREDINTA SI DRAGOSTEA.Cele patru lumanari isi raspandeau din nou lumina.Cine vrea sa raspandeasca lumina trebuie sa reziste arderii.Ma-ti aprins si va uitati ganditori la lumina mea.Nu sunt trista,chiar daca arzand,am devenit mai mica.De fapt sunt doua posibilitati.Prima e sa ramana intreaga.A doua e sa raspandeasca lumina.Eu sunt numai o simpla lumanare aprinsa.Singura luminez putin.Dar cand suntem multe impreuna,suntem mai puternice,luminam mai mult!Incolo,fratilor,fiti sanatosi,desavarsiti-va,imbarbatati-va,fiti cu un cuget curat,traiti in pace si Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu voi.Spuneti-va unii altora sanatate cu o sarutare sfanta.In aceasta lume plina,de intuneric si pacat,vreau acum sa fiu lumina chiar de noaptea sa lasat.Si lumina cat de mica,straluceste in jurul meu,aratand in orice clipa calea inspre Dumnezeu.Vreau sa merg cu Tine,cat voi fi pe pamint,pana ajung in Cerul sfint.Chiar din Cartea sfinta intruna,vreau sa propovaduiesc,pe Christos intotdeauna,eu cu drag sa Il vestesc.Prin lumina ce e in mine,vreau pe El sa Il slujesc,pe cei orbi din asta lume,spre Christos sa-i indrept.In aceasta lume plina de greutati,famila este prin intelegere,incredere,respect si iubire reciproca,ea reuseste sa le depasasca,fiind totodata unul dintre lucrurile de pe aceasta lume pentru care viata capata un sens,lucru pentru care merita sa mori si sa traiesti in acelasi timp.Un lucru minunat ce nu poate fi definit prin cuvinte,ceva plin de mister,ce intruchipeaza binele,si de asemenea modul si locul in care copiii isi regasesc atat stapanirea de sine cat si increderea si respectul in propria persoana.Familia este o tema a artei din toate timpurile.Ea defineste o societate intr-un anumit stadiu de civilizatie,dar marcheaza profund destinul fiecarui individ.Familia reprezinta o reunire a varstelor dar si un potetial conflict intre generatii.Ca institutie familia confera stabilitate unei societati de aceea este protejata prin legi scrise si nescrise.Statul isi asuma responsabilitatea reglarii relatiilor dintre indivizi in interiorul familiei,mai ales in momente cruciale.

14 Mai,ziua mamelor…

14 Mai,ziua mamelor.Un buchet de flori de Mai,pentru mama mea din Rai.Pana mai ai o mama,sa o pretuiesti si sa o bagi in seama,ca daca nu,ea se destrama.Iubeste mama cat e vie,caci ea nu o sa mai invie.Acum cand este in viata,ca ea ti-a dat povata.Mama mea a plecat departe in cer,si eu cu gandul sper,ca ne vom intalni in cer.Am iubit pe mama mea,mai mult ca pe altcineva.Numai Dumnezeu o stie,cu cata bucurie,de iubire si fericire viata mi-a umplut-o mie.Acum mama esti departe,dar tu mi-ai spus ca totdeauna imi vei fii pe aproape,numai sa ma gandesc la tine,ca toate va fi bine.Sunt si eu mama acum,si cu drag vreau sa va spun,ca mama nimeni nui.Nu a fost la intamplare,am ales sa stiu ce-i mama.Cate nopti nedormite,si multe zile daruite,pentru copilasii mei,pupai mama si pe ei.Nu e mare importanta,dar trebuie sa ai speranta,ca asa speram si eu,si am strigat la Dumnezeu.Doamne ai mila de noi,sa nu-si bata nimeni joc de noi,si sa nu suferim de greu.De multe eu m-am rugat,de incercare nu am scapat,dar prin biruinta am rezistat.Mamelor de pretutindeni,eu va doresc fierbinte,sa va bucurati putin,sa mai uitam si de pelin.Cu dragoste eu v-am lasat,imbarbatare eu vi-am dat,si la viata am plecat!Nu numai azi,ci in fiecare zi,sa pretuiti cum bine stiti,ca doar ziua mamei,e in fiecare zi! Sanatate tuturor mamelor de pretutindeni!

Ziua dorului…

Se zice,ca,pe 13 Mai e ziua dorului.Mi-e dor de-un dor,pan o sa mor.Eu cu nimeni nu am treaba,dar dorul tot ma intreaba.Pa cine iubesti tu fata?Si eu dorului i raspund,ca pa multi,dar sunt scurti si fug dasculti,si la nimeni nu fac curti.Lumea este o scena,viata este un act,ai venit,ai vazut si ai plecat.M-am trezit cu acest gand,ca viata este un spectacol zilnic de evenimente,trairi si intamplari.Zi de zi viata ne pune in fata unor situatii inedite.Toti suntem actori,ne straduim sa parem altceva decat suntem,crezand ca nu suntem suficienti de buni si ca ceilalti nu ne vor placea.In fiecare dintre noi se afla scanteia divina care ne infrumuseteaza atunci cand devenim constienti de ea.Increderea vine din interior,admiratia vine in urma faptelor noastre.Frumusetea vine tot din interior,degeaba o ascunzi dupa farduri si haine,daca nu ai un suflet frumos si ai doar un exterior frumos,tot urat ramai.Intre viata si scena este ca pe scena jucam un rol,insa in viata de zi cu zi trecem de la un rol la altul,sau jucam mai multe roluri in acelasi timp.Suntem actori grabiti spre nicaieri,care uita ca au timp sa se opreasca si sa se bucure de viata.Suntem actori pe scena vietii,piesa pe care o jucam depinde numai de noi.Ne jucam de-a viata si cu viata,dar unii triseaza,au mai multe masti pentru fiecare si fiece situatie.In fiecare zi jucam teatru,astfel ajungem sa credem ca suntem acele roluri si ca totul e bine.Dar cine cunoaste adevarata personalitate?Privesc din nou luand cu mine amintirile,si simt cum o lacrima imi curge pe obraz.Toate lucrurile sunt intr-o necurmata framantare.Lumea de azi,cand ar vedea care se scoala de dimineata si ajung foarte departe,si cu cata usuratate dau unii vrabia din maini,pentru cea de pe gardul atragator.Un nume bun se face in 20 de ani,dar se poate pierde in 5 minute.Pentru o viata neprihanita raman doar trei lucruri,credinta,nadejdea si dragostea.Dar cea mai mare este dragostea.Toate trec,toate se duc,si maine din nou iar ma apuc.Viata trece si faptele raman.In fiecare zi invat sa traiesc pentru altii,dar si pentru mine.Ai grije Raveca ce vorbesti,si cu cine mai vorbesti,nu te increde in oameni,sunt si ei cu slabiciune ca si mine.Pot sa scriu si sa vorbesc o mie,dar nimic de dorul ce ma tine.Si ce mai faci Raveca?Cum te mai simti?Pai,nu asa bine ca si tine,dar traiesc.Tine-o tot asa Raveca,muzica cantul si cuvantul.Viata,suflarea si plimbarea.Inima,dorul si amorul.Acestea sunt medicamentele mele,care Dr mi le-a prescris.Dar sunt si altele drageuri,dar astea nu le spun aici.Hai sa ne fie cu iertare,cu toti vrem sa ajungem mare,eu sunt doctorul meu,numai eu stiu ce ma doare.Iar am gresit,de ce ma doare?Am spus ca nu vreau sa ma mai doara,si din nou iar sa ma doara.Cand?Cand,voi putea spune cu adevarat,ca nu ma mai doare.Si ce-i daca ma doare.O sa le dau din nou,apa la moara.Si uite asa,eu cu boala mea,ne mai ciufulim,ne ciorovaim,ne mai vaicarim,ea ma doare,eu nu o ador,si nu ma las de ea pana nu mor.Haz,la necaz e bine,ma sus tine si ma face sa ma simt cu mult mai bine.Umorul imi duce dorul,si-mi alunga tot fiorul.Trebuie sa ies din casa,ca daca nu ma sui pe masa.Sa mai respir aerul,ca asa imi curata creierul.Cu asta v-am lasat,si la aer am plecat.Ori ma doare,ori nu ma doare,la plimbare am plecat,si va las pe data viitoare,cand pe mine nimic nu ma mai doare.Ce trecatori sunt anii vietii noastre,putini sau multi,la fel de zbuciumati,si obositi de-a lumii amagire,uitam pe Cel de care-am fost creati.Neputinciosi suntem in fata mortii,chiar de esti tanar sau un biet batran.Suntem asa,cum suntem facuti.Dar din nou dorul ma cheama,si suntem cu totii muti si tacuti.Dorule nu ma mai intreba,doar tu sti bine viata mea!Vorbesc cu mine in soapte,ma gandesc sa raman calma,dar am urlat cat se poate,si nimic nu se mai poate.Nu vreau sa ma gandesc,vreau sa mijlocesc de toate sa ma miluesc.Parca cineva mi-a vorbit cu soapte,si mi-a spus ca se mai poate,dar nu aici,ci peste toate.De fiecare data cand imi este greu,imi cercetez sufletul meu,si ma imbarbatez sa uit de greu.O vreau pe mama,si nu mai vine,si nici tata,ci doar sageata ce ma inteapa si cred ca inima imi creapa.O lecuiesc cu o ceapa,sa planga si sa taca,ca sageata o bag in teaca.Ma apuca un dor,de un dor asa de mare,ca nu-l gasesc in lumea asta mare.Cu fiecare zi ce trece,parca dorul tot mai mare se nimereste,si nici unde nu se potriveste.Azi m-a sunat de la consoling daca mai am nevoie de ajutor,si am raspuns ca da,pana mor.Cand nu mai pot,am ganduri de dor,eu imi scriu sa uit de sudori.Noaptea e neagra si ziua e alba,dar am si nopti albe si zile negre.Incerc sa le imbin cu suspin,si mai beau si o cana de pelin.Noaptea nu e soare,si ziua nu e luna,ca zilele sa se impreuna.Cateodata din noapte fac zi si din zi o fac noapte,atunci cand inima nu-mi tace.I-am zis inimii ca-i dau un trandafir american,dar mi-a spus ca si trandafirul e golan merge pe maidan.Nu stiu cum sa ma prefac,ca la lume eu zic ca bine fac,e doar la mine in cap.Iubita viata mea,te rog priveste-ma si vezi ce este in inima mea,nu pleca dar lasa-ma pe canapea,poate voi visa ceva,si ma voi calma.Viata mea de catifea,imi canta si o cucuvea,sa nu sufar ca un nufar,cand ma supar.De iubire nici nu mai vorbesc,doar singura ma iubesc.Nimic rau in asta,inchid o usa,si se deschide alta,dar trebuie sa iau si dalta.Am inchis ochii si mi-am imaginat,ca am trecut de intunericul gigant,si linistita in pat m-am asezat,cu o rugaciune pe toti ne-am binecuvantat,si cu ingerii in pat m-am mangaiat.Mi-e dor de dorul dorurilor mele,in noaptea biruintei mele.Asa imi alin dorul,pana imi vine odorul,si pe toti va las cu Domnul!

40 de ani in America…

Azi 13 Mai,sunt 40 de ani,de cand sunt in America.Lume buna si frumoasa,hai sa vorbim despre dragoste curata si adevarata,si sa fie nepatata.Nu vin sa ma plang,vin cu flori sa va strang,ca tot amintiri strang,si viata mi-o destrang.Azi e una,maine alta,si pe toate le dau cu dalta.Asa e viata omului,ca si a pomului.Astazi esti,si maine treci,si de toate te pestreci.Vreau sa spuna cel ce-i slab.Eu sunt tare in Hristos!Cel sarac:Eu sunt bogat!Iar cel orb:Sunt sanatos!Buna lume,Sanatate peste lume,si o viata cat mai buna.Inainte sa inaintez la scris,imi cer scuze,sa nu va rapesc din timp.Asa dupa cum vedeti si ma vedeti,Domnul a avut mila de mine,dar si de noi,sa nu ne zapacim in gunoi.Multumesc Domnului ca sunt aici in America(amarata)si inca nu sunt sucita.Pe 13 Mai 1983 am ajuns cu picioarele pe pamantul american,in Chicago.Socotiti si voi,daca va mai socotiti,40 de ani,aici,si sunt asa cum sunt,chiar si cu besiti.Si acum sa-mi dezvalui secretul,sunt frumoasa ca poetul,ca am fost batuta,si cu siretul.Prin cate am trecut,trecutul a trecut,prezentul sunt aici,iar viitorul,nu stiu cum imi este scris.Atata bataie am primit,caci nici a dracului nu i-am permis,si la dracu pe toti i-am trimis.40 de ani,un numar mare,dar inca sunt tot pe picioare,ca m-am tot uns cu unsoare.Bataile nu au fost bune,dar fiecare,cat poate spune.Dupa toata truda mea,cu ce m-am ales din viata mea?Cu truda si suspin,chin si venin,si zilelor mele,acum eu ma inchin.Multumesc viata,ca mi-ai dat povata,si m-am dus tot in fata.Fiecare om are o durere,dar nu o spune cu placere,ca si jalea e fara mangaiere.Mie atat mi-a mai ramas,zilele din ceas in ceas,sa mai fac un parastas.Asia mi-a fost sa-mi fie soarta,sa sufar eu,ca nimeni,alta.Fiecare cu a-le lui,si durerile sa i le spunem numai Lui.Daca am indurat pana aici,mai e putin,si plec de-aici.Asa a fost viata mea,aici in America,unde se bea,mierea si laptele,indulcita cu durerea mea.Cand ajung acolo sus,o sa va povestesc totul,cum aici pe pamant,a decurs.Va Multumesc ca ati rezistat,povestea mea in America,s-a derulat,si pe toate canalele de unda scurta si lunga a promovat.Eu sunt tare in Christos!Am suflet sa iubesc,si povesti sa va povestesc.Balamalele m-i se inmoaie,si nu vreau sa cad de pe picioare.Pacatele mele nu ma lasa,ca tot vreau sa iubesc in viata.De cu zori si pana-n seara,inima mea tot zbiara.Sunt romanca de omenie,si viata m-a invatat sa cant,nu sa stau in colivie.Romanii sunt oameni buni,dar gresesc si iei,destul.Nu este unul fara pacate,sa ne faca si noua dreptate.Asa ca,noi romani ne bucuram,de necazuri sa scapam.Si cand noaptea e instelata,eu ma gandesc cu drag,de-acasa,de pe glia stramoseasca.Sunt multi romani care se feresc,si nici limba romana nu o mai vorbesc.Dar eu ma bucur,ca sunt altfel,si de romani nu scap de fel.Si cat voi trai ma voi bucura,si niciodata nu voi uita,de 🇷🇴 mea!Romanie te iubesc,din tine am inceput sa cresc.Si cand privesc pe cer o stea,ma rog pentru Romania mea.Toti avem o figura,mai o friptura,o patima si-un dor,dar sunt romanca pana mor.Mama mea mi-a povestit,cum ea a supravietuit,a cantat si sa rugat,si toti dusmanii a plecat.Dar nu numai atat,mi-a si explicat,si asa de bine sa exprimat,ca eu nu le-am uitat.De fiecare data cand un greu imi vine,ma rog Tatalui sa ma sustina.Nu e usor,si de multe ori cand vreau sa mor,imi vine un gand si-un dor,cum sa ma desfasor.Traiesc ca roman,vorbesc ca un roman,iubesc ca si roman,chiar daca sunt pe alt taram.Nu stiu cat m-ati inteles,sunt proud sa fiu Roman!Nu stiu daca stiti de rima,nu o rama,e o rima,asta face diferenta,cand eu i-am gasit pasenta.Poate nici acum nu ma-ti inteles,eu sunt rima,ce se cheama drima,nu drama,ca e panarama,si ai de-a face cu tigana,care iti vindeca rana.Eu sunt tigana,am invatat sa leg rana,cu o comedie,sa nu faci o prostie.Ma bucur ca sunt romanca-tigana,si ce daca sunt tigana,ori egipteana,imi place rima,ca sunt o buna cetateana.Romanca sunt,si voi muri asa,chiar daca soarta imi este grea.Sa va mai spun ceva?Diploma de onoare si valoare nu am,prenume nu am,ci doar atat,un nume.Nu ma cunosti,nu te cunosc,dar sunt doar o romanca.Pentru o romanca,sa nu te deranjezi,eu ma simt bine,gandesc ca o romanca!Multumesc ficei mele pentru inspiratia ce mi-a dat,si am inspirat,apoi am expirat,si timpul meu de scris aici sa expirat.Daca lucrurile se expira,tot sunt mai bune de ceva,doar de pastrat.Eu v-am explicat,si m-am bucurat cum m-am exprimat,iar voi sa nu uitati,sunt o romanca de invidiat.Nu ma invidiati,doar sa ma urmati!Cu asta sa terminat,nu sunt de invidiat,eu am terminat!Cu patima buna am plecat si cu patimi bune si pe voi va las.Am o figura de mama,nu de pus in rama,ci in rima,sa raman o figurima.Asta sunt,asa ma cheama,azi am baut o zeama,ca am figura de romana mama,si lumea m-a bagat in seama.Toate zilele sunt zile,dar unele sunt mai goale,iar altele mai pline,cu obicei,asa imi fac eu un obicei,sa-mi fac poze,cate vrei.Cat o tine pamantul,ma tot duc cu gandul,sa cutreier pamantul.Nu sunt rea,dar nici prea buna,sunt doar asa,ca-n vremea buna.Dumnezeu e in control,in necaz si-n stramtorare,ma ajuta pe carare chiar de jalea este mare.Cand nu ai ce face,iti trebuie pace,si lumea sa te lase in pace.Nu am ales eu sa ma nasc,nici parintii si nici fratii,si nici locul de nastere.Dar sunt sigura ca am fost aleasa de Dumnezeu cu un scop.Iar ceea ce fac eu acum,aleg sa merg inainte,si sa-mi duc crucea pana la sfarsit.Vreau sa ma bucur,nu am o caleasca,dar am fost aleasa sa stau la masa,sa fiu craiasa.Candva am fost mireasa,dar ma bucur ca am ajuns isteata,si spun lucrurile asa cum sunt,pe fata.Sunt aleasa,pentru cer mireasa,si nu vreau sa stau cu cei ce ma inhata.Pe mine Tatal m-a ales,dar cred ca si tu esti un istet,nu stam in cotet.Ma bucur ca am fost aleasa,fiecare are un nume,cu dulceata.Am ales,sa te inteleg,si tu vei fii ales.Nu vreau sa ma simt mizerabila,vreau sa fiu o memorabila,dar sunt si o adorabila.Tu nu ma cunosti,nici eu nu te cunosc,dar toti suntem cu un folos.Acum ma bucur intr-o caleasca,privesc cerul,si ce mireasma!Cand m-am gandit de ce eu am fost aleasa,am stiut,sunt pretioasa!Toate pe pamant sunt cu un scop,eu ma uit la telescop,sa mai am si un hope.Nicidecum nu vreau un dop,o sa fie si-un potop,cand toate sunt puse pe foc.Mi-am gasit un scop,citesc la microscop,sa scap de un slop.Zile bune,zile cu jale si carbune,ma framanta cand nu sunt bune.Ma simt binecuvantata ca sunt sigilata.In lumea mea am evadat,m-am ales si cu-n oftat,si la sfat cu Domnul am stat.Ce sa faci?Eu de soare m-am protejat,la umbra palmierilor am stat.Si mai ceva,o muzica de nota 10 am ascultat.Viata e foarte scurta,bucura-te acum,spune asa cum gandesti,si traieste asa cum voiesti.Destul pentru acum,ma mai odihnesc,mi-a fost indeajuns,soarele m-a strapuns!Cu lacrimi si durere,cu planset si placere,zambesti si viata e o tacere.Am gustat amarul,m-am indulcit cu altarul,si m-am rugat de harul,sa nu imi pierd calmul.Lasa-ma,ca am gustat si viata,asa este cand vine dimineata.Nu ma-ntreba nimic,nimic nu ma incanta.Nici cat e ceasul nici ce ganduri am,mai bine lasa-ma sa inchid fereastra.Ma preumblu prin casa fara s-ascult nimic,nici un cuvant,vreau sa ma simt la mine acasa,sa nu aud vorbele cum zboara-n vant.Fereste-ma de urgia care bantuie mereu,si de ce ma inspaimanta.Da-ti voie sa canti,ca vocea din tine sa se faca auzita.Da-ti voie sa respiri,sa poti accepta totul mai usor,si da-ti voie sa accepti,sa poti respira liber prin fiecare por.Da-ti voie sa ai incredere ca poti trece peste toate.Da-ti voie sa plangi,da-ti voie sa renunti,da-ti voie sa infloresti,da-ti voie sa stralucesti.Da-ti voie sa fii,aici si acum,pe al credintei drum.Cand tacerile reci imi vor alunga speranta,ma pot transforma in vuietul singuratatilor mele.Nu te voi speria,nu vreau sa-ti tulbur diminetile,dar vreau sa-ti fiu rasaritul.Seninul ochilor il port in suflet,dar cerul imi plinge chiar daca si inima mi se frange.Raveca isi jaleste copii,si nu vrea sa fie mangaiata.Dar Domnul inca o mai poarta,sa nu mearga din poarta in poarta,ci sa mai supoarta.Nu am ales eu asa sa fie,asa mi-a fost destinul.Am baut pelinul,ma lupt si acum cu chinul,dar va veni seninul!El m-a ales pe mine!Privesc inainte,sunt doar un simplu trecatoar,dar ranile din piept tare ma dor.Sunt doar asa,pana mor!Ce bine ca sunt,ce mirare,sa crezi!