Nadajduiesc in Domnul!

Nadajduiesc in Domnul si usor imi va fi drumul.Nadajduiesc in El,si pe bratele Lui voi fi pus.Speranta ma-nsoteste,pe caile-nguste,si lacrimile ma apropie mai mult de cer.Bunatatea Domnului nicidecum nu s-a sfarsit,si indurarile Lui nu au ajuns la capat.Nadajduiesc in Domnul si frumos imi va fi drumul.Nadajduiesc in El chiar si in necaz de voi fi dus,de El nu ma las nicidecum.Caci toate lucrurile merg inspre binele acelora care-L iubesc si in El nadajduiesc.Scriu,sa nu gresesc,cu ce,despre cine eu vorbesc,si despre ce vorbesc?Pentru cine pentru ce,pentru iubire,unde sau dus zilele?Viata este o curgere,este o miscare continua.Sunt doua feluri de oameni pe lume,cei care incearca sa-si umple goliciunea interioara,si persoane foarte rare care incearca sa-si vada aceasta goliciune.Cand te nasti,nu esti un copac,ci o samanta.Trebuie sa cresti,sa ajungi la o inflorire,iar inflorirea va fi multumirea ta.Nu are de-a face cu puterea,cu banii,nici cu politica,are legatura decat cu tine.Semeni o fapta,culegi un obicei,semeni un obicei,culegi un caracter,semeni un caracter,culegi un destin.Valoarea omului se masoara dupa greutatile biruite in aceasta viata.Nu anii din viata ta sunt cei care conteaza,ci viata din anii tai.O viata frumoasa si utila este aceea in care gandirea si actiunea se sustin neincetat una pe cealalta.Cel mai puternic om este cel care se stapaneste pe sine insusi.A visa este fericirea,a astepta este viata.Cel mai greu lucru de pastrat e echilibrul.Cel mai bun mijloc de a invata sa te cunosti e sa incerci a-i intelege pe ceilalti.Am pierdut timpul,am privit fotografii si m-am atins de ganduri.Am sperat sperantele si i-am zambit orizontului.Fara cuvinte,atingeri,si trairi,invat,ma iert,traiesc si iubesc.Nu consuma viata ci regaseste-o in tine,acolo unde ea exista vesnic.Viata e o ocazie,o sansa pe care ai asteptat-o mereu si fara de care nu te-ai putea imagina.Noi suntem mijlocul prin care creaza rod,ma straduiesc sa ating vidul,in care omul exista in sine,curatat de toate impuritatile si de fumul faptelor,in care orice s-a sters pentru a lasa spatiul liber existentei.Orice om are o istorie in spate,o poveste pe care are dreptul sa o spuna,mai ales ca putem invata atat de multe din greselile,luptele si zambetele fiecarei persoane.Dar oare nu poate omul sa fie fericit in intinderile ciudate si nesfarsite ale vietii?Fiecare dintre noi e eroul unui film aparte,numit viata.Incerc sa raman credincioasa gandurilor mele,nadajduiesc asta.Mai spune cineva gata?Eu sunt gata!Eu,tu,noi,voi,ei,ele.To die is landing on some silent shore.Where billows never beat,not tempests roar.Deunazi catre ziua visasem ca murisem,suflare nu aveam.O liniste de dulce pace,cu-ntregul suflet mi-l petrece.Obida vrand sa ma inece,zadarnic firea si-o preface.Uitarea numai se desface.Chiar dorul vietii-n mine tace.Izvor ce gata e sa sece.Si pe-al meu chip,ce-n umbra zace,un fel de vis de opium trece.Dar muzica e gata,si toti vor sa ma duca mai iute langa mama.Pe pagina a treia mi-au pus un necrolog.Sunt multi ce zic ca moartea e lege foarte cruda,eu,insa,milostiva,as crede s-o numim,in contul ei,gata si murim.Dar cate si mai cate pe care le-am uitat.Ramase-n urma noastra in ceata invelit,de tot si toate,de cate am suferit.Suntem impinsi de-aceleasi patimi si-acelasi egoism.Nadejdea mea e Dumnezeu,puterea Lui e mare.Prin dragoste si harul Sau,nadajduiesc si cant mereu,caci a salvat sufletul meu din vesnica pierzare.O licarire in infinit e viata mea intreaga,si-o viata fara de sfarsit de vesnicii ma leaga.Tarina trecatoare sunt,dar cred in nemurire.Caci Duhul Celui vesnic Sfant,imi da putere si avint,sa pot pleca,dincolo,in stralucire.Sunt calator spre tara mea,cu Domnul am izbinda,mi-e calauza dreapta Sa,Doamne,Tu nu vei lasa,nicicand sa cad in lupta grea,fiinta mea plapinda.In glas de ciocarlii duios,si in vuietul de ape,in flori si in tot ce-i mai frumos,in cei rascumparati de jos,Iubirea sfinta a lui Hristos o simt tot mai aproape.Eu am aflat in Creator,si pacea si menirea.Stapan al vietii Ziditor,Tu mi-ai dat lacrima de dor,sa Te iubesc,sa ma infior si sa-ti astept venirea!Ma indrept undeva,unde nu am fost niciodata,uneori sunt speriata,dar sunt gata sa invat.Raveca Psalmi 130:5-7 Eu nadajduiesc in Domnul,sufletul meu nadajduieste si astept fagaduinta Lui.Sufletul meu asteapta pe Domnul,mai mult decat asteapta strajerii dimineata,da,mai mult decat asteapta steajerii dimineata.Israele,pune-ti nadejdea in Domnul,caci la Domnul este indurarea,si la El este belsug de rascumparare!

Sa vorbim romaneste…

Eu din romani imi trag sorgintea. C-o sfanta dragoste-i iubesc Si pentru tot ce-i romanesc Oricand si bratele si mintea Cu sufletul mi le jertfesc. Toata lumea plange In aceiasi limba Rade,si durerea Poti s-o mangai Tot in aceiasi limba Doar pe romaneste In aceiasi limba Ti-e dor de mama Si Cerul e deasupra ta Tu taci atunce Tot in limba ta.

Nu pot trai fara iubire…

Traiesc in lumea mea,si iubesc cat de mare e ia.Din umbra,ca dragostea e sumbra,vreau si la voi sa ajunga.Toate o sa ne ajunga,iubire ca in jungla,plange lumea,ca iubirea nu-i ajunge.Ce sa fac eu?Astept cum astepti si tu,iubire pentru sufletul meu.Cand toata lumea plange,inima m-i se frange,si sangele mi-l impinge,ca toate ma strange.In lumea mea imaginara,imi mai petrec din nou o alta Primavara,ca ma urca pe scara ca o doamna.Inchid ochii,si patrund cu mintea,ca numai dragostea imi tine mintea,si ma iubesc ca si din naintea,cand mai avem din putin,un pic de minte.Ma duc in trecut cu mintea,si-mi zic,da-mi Doamne si mie mintea,ce nu o aveam,nici cand eram mai cuminte.Am primit mintea romanului,de pe urma,sa nu raman in urma,ca toate raman,pe urma.Pana la urma,aici am ajuns,in lumea mea,unde nu vorbesc cu nimenea,doar eu si cu o floare.Aseara am zarit o stea,era stralucitoare si de o marime,ca inima mea,si tot ma uitam la ea,dar poate si ea suferea,de inima rea.Inima nu e rea,se imbolnaveste cand cineva,i face inima rea.Timpul si mie imi trece,si floarea pe mine ma inveleste,si apare din nou primavara,cand totul imugureste.Te iubesc lume,te iubesc iubire,te iubesc asa cum ma iubesc pe mine,ca nu pot trai fara tine.Lumea cu tot ce ma-nconjoara,iubirea cu tot ce ma-nfioara,si viata din mine,ma ajuta sa fiu tare.In lumea asta mare,iubirea ma ajuta sa privesc in zare,credinta sa birui in incercare,si nu mai vreau sa stiu de razbunare.Te iubesc,lume mare!Cu o iubire foarte mare!Nu pot trai fara iubire,ca floarea smulsa ma usuc,de unde piere-a ei simtire las tron de aur,si ma duc.Nu pot trai fara cantare,ca randunica fara zbor,fara-a ei dulce inaltare,pare ca ma-nec si mor.Nu pot trai fara Cuvantul Cel al lui Dumnezeu,El e puterea si avantul si mierea sufletului meu.Nu pot trai far-al rugaciunii sfant popas,si-al fericirii mele ceas.Daca vrei sa zbori,lasa-te purtat de vantul Intelepciunii.Adevarul poate fi vazut doar prin ochii Intelepciunii.Modestia este sora Smereniei.Daca pasarile cerului ciripesc,oamenii de ce-ar tace?Iar daca ele zboara pe intreg cuprinsul orizontului,ei de ce se incapataneaza sa ramana intreaga viata atintiti pe pamantul nisipos al indoielii.De ce n-ar zbura si ei spre Infinit?Intr-una din zile,in timp ce ochii sufletului meu erau tristi din pricina Singuratatii,inima mea zambea.Revoltata in sinea mea,am intrebat-o:De ce zambesti?Iar ea mi-a raspuns:Zambesc,deoarece in inima mea bate Inima Intregului Univers.Si zicand aceasta,a cazut pe ganduri.Iar eu,m-am adancit si mai mult in Amaraciune,caci nu puteam pricepe cuvintele sale.Cel mai frumos cantec e Tacerea.Poate cineva asculta cum bate inima unui Colibri?Lasati-va purtati de valurile Iubirii!Si nu veti mai dori niciodata sa ajungeti la tarm!Pasiti pe norii Cerului!Zburati spre Inaltimile Intelepciunii!Catarati-va pe Muntele Adevarului,si de acolo,din inaltimi,veti privi cu dispret minciuna.Sarutati o floare si-i veti raspandi parfumul inmiresmat in intreaga natura!Mangaie-ti fata,priveste Seninul albastru al Cerului!Tu raspandesti in jur parfumul Fericirii!Tu Esti cea mai dulce Floare,Iubita mea!Cufundati-va in Oceanul Luminii si nu veti mai privi niciodata intunericul noptii.Atatia oameni.Un Singur Dumnezeu.Unii oameni raman incruntati chiar si atunci cand ar putea sa zambeasca.Sunt tristi chiar si atunci cand s-ar putea bucura.Oamenii in general sunt tristi deoarece nu-L cunosc pe Dumnezeu.Teama provine din nesiguranta,iar nesiguranta provine din necunoasterea sinelui.Nimeni nu poate ajunge la adevarata cunoastere de sine,a Eului propriu,fara ajutorul Lui Dumnezeu.Numai El ne poate descoperi tainele sufletului nostru Spune-mi cine esti.Care este adevaratul tau nume?Numele meu este.Nu te-am intrebat cum te cheama!Te-am rugat sa-mi spui cine esti.Imi poti spune adevaratul tau nume?Asemenea stelelor este si sufletul omului.O lume fara margini.Ca un carbune aprins este inima omului divin.Ea arde de Iubire,in Eternitate.Trupul nu poate trai fara suflet,si nici omul fara iubire.

Cu drag,de la mine…

O zi frumoasa,si m-am gandit la noi si voi.Sanatate tuturor,si sa iubim frumos.

Azi am gradinarit…

Am stat putin pe ganduri,si fara sa vreau mi-a venit inspiratia,sacrificiu.Nimic nu este fara sacrificiu,pot sa traiesc singura,si totusi sa merg mai departe.Atata sacrificiu am facut in viata,si am realizat ca nu am ajuns in fata.Dar asa e viata,te sacrifici pana pica viata.Azi m-am sacrificat la gradinarit,si am crezut ca am aiurit,dar eu toata am aurit.Putem mai mult decat credem ca suntem in stare.Pot trai fara multe lucruri.Dar n-as putea infrunta ziua de maine fara speranta in inima mea.Nu,nu astazi,ci in fiecare zi,este ziua mea.Iubiti,oferiti tot ce puteti voi mai bun,in fiecare moment al vietii voastre.Creeaza in fiecare zi o capodopera,folosind toate culorile vietii.In timp ce scriu,zambesc!Fiecare zi sa inceapa cu o bucurie,fiecare clipa sa va  aduca implinire.Cel mai frumos va fi tot ce e scris de mine.Eu mi-am facut cadou pentru mine,o gradina cu flori. Sanatate tuturor,si in gradina de cu zori.O zi frumoasa ca la Raveca acasa!