Din biruinta in biruinta…

Chiar in ora diminetii,sufletul m-i se inalta-n sus.Am urmarit Conventia de la Biserica Happy Valley,si am cantat cantari vechi pentru timpuri noi.Ce fericiti ne simtim noi acum,ca i-am dat viata noastra Domnului,si cantam si ne bucuram impreuna.Pe altarul sfant,doar prin credinta,viata intreaga ne-ncetat,purtam nadejdea-n biruinta,si-al Domnului Cuvant curat.Sunt intr-o priveliste frumoasa si o toamna sanatoasa.Pentru mine,fiecare zi este o zi pretioasa.Am trecut prin viata cu dorinta de a trai,de a avea langa mine oameni dragi sufletului meu.Ca pasii pierduti in urma mea sa ramana in amintirea aniilor mei de-o viata.Oaze de lumina,de speranta,de vointa.Am inteles in timp,ca tot ceea ce fac lasa in urma mea,un gest sau o amintire de neuitat.Am invatat din greseli,am preluat de la oameni,doar gandurile bune si gesturile frumoase,am ajutat,atunci cand am putut.Am invatat sa ascult,sa sfatuiesc doar atunci cand simt ca este bine si am inteles ca oamenii au nevoie de o imbratisare,o mangaiere sau,de cineva care sa ii asculte.Am constientizat ca fiecare zi este un dar ce mi se ofera.Fiecare clipa este o minune.In fiecare dimineata,mi-am facut un obicei de a multumi Tatalui pentru inca o zi,chiar daca stiu ca ma asteapta o zi grea.Fiecare moment este cel mai pretios.Nu uita sa zambesti,este cel mai frumos dar pe care ti-l poti face tie si celor din jurul tau.Am avut o gramada de clipe si momente superbe,in care mi-as fi dorit sa pun stop timpului si sa respir mai mult acelea momente pretioase,calde,si iubitoare.Unele momente au fost scurte,si si-au luat zborul repede,insa sunt multe momente care mi-au ramas in suflet.Sunt doar cateva din multele amintiri pentru care sunt recunoscatoare si pe care nimeni nu mi le poate lua.Clipe de liniste,si povesti de demult.Imi dau seama cat de putin ne trebuie sa traim clipe si momente de neuitat.Sunt sigura ca fiecare are astfel de momente frumoase stranse de-a lungul aniilor,trebuie doar sa le apreciem,si sa nu le uitam.Doamne,acum Tie ma incredintez,de cumva vezi ca am gresit,prin vorbe sau fapte,o Domnul nostru mult iubit,ma iarta de toate.Si ma ajuta si pe mai departe,pana in veci,Amin.Sa stai in liniste si sa fi linistit,cand vremurile sunt nelinistite si tulbure,si nimic bun nu mai ai de auzit,doar singur cauti un raspuns,si te-ai potolit.Asa este si cu furtuna,cand vine ca nebuna,si te ia nepregatit,si te lasa amutit.Am invatat linistea din mine,ca ma ajuta sa trec peste,cu bine,si prin zilele tulburi,cand de toate te inholburi.Azi aud una,maine alta,si tulburarea ma da peste cealalta,ca halta cu alta.Cand vreau liniste inchid ochii,ma rog si astept in tacere momentul oportun,si din nou ma adun,cu liniste si pace,ma supun.Nu este usor cand numai zgomotul lumii il auzi,si tulburari chiar si de sus,chiar si atunci cand privesti la Isus.Se intampla de multe ori,sa nu am pace nici din interior,sunt goala ca un rezervor,si nu porneste al meu motor.Imi umplu rezervorul cu blandete,imi invat lectile si de povete,ca toate trec,si fara frumusete.Azi i-am povestit fiului meu Emanuel intamplarile mele,si cata tacere am indurat,ca nu am vrut ca pumnul sa ma bage in pacat.Tot m-a intrebat,cum de atata timp eu tot am indurat,si nimeni nu m-a ascultat.E foarte greu sa ti totul in tine,si sa te prefaci,ca toate merg bine,doar inima tinea cu mine.Asa am invatat in liniste sa stau,si vremurile grele sa le beau.Nu a fost deloc usor,dar linistita am stat binisor,si pace am avut in interior,ca toate vin la timpul lor.Ma strecur usor,cu liniste si dor,cant cand mi-e dor,si tac cand vreau sa zbor,si le impletesc cu dragoste si flori,pentru zilele cu nori.Am mai povestit ca fiecare e unic,si nu poti sa schimbi pe nimeni,cu nimic.Nu fac nici o comparatie,doar o meditatie,ca viata te da in putrefactie fara fractie.Acum sunt in liniste,dar vreau sa scap de neliniste,si scriu de pace si capace,cand nu ai pace sa-ti pui la urechi capace,ca tulburarea sa-ti dea pace,si linistea sa te impace.Fiul meu din nou m-a intrebat,de unde am eu atata calm,ca nu sparg nici un geam,si stau asa cu calm,chiar cand toti si pe inima ma calc.Eu incerc sa fiu tacuta,de multe ori si muta,nu vreau sa fiu batuta,si ascunsa dupa usa,ca o nepriceputa.Ma rog la Dumnezeu pentru pricepere mereu,chibzuinta,iscusinta si blandete in biruinta.O zi buna si voi sa aveti,liniste si pace deplina,chiar daca incercarile nu se alina,noi sa traim in lumina.Din biruinta in biruinta,cu credinta pana la sfanta fagaduinta.Suntem biruitori spre biruinta,prin a Domnului fagaduinta,ca intr-o zi,vom scapa de suferinta.Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu,care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos!1 Cor. 15:57 Multumiri fie aduse lui Dumnezeu,care ne poarta totdeauna cu carul Lui de biruinta in Hristos si care raspandeste prin noi,in orice loc,mireasma cunostintei Lui.2Cor. 2:14 Caci nu cei tari vor invinge,atatia lupta-n zadar.Numai cei sfinti prin credinta,au biruinta prin har.Biruitor,spre biruinta in veci de veci va trai,si in slavite locasuri,Biruitor va sosi.

Biruit sau Biruitor?

Ridic steag de biruinta,si ma inalt,si nu voi renunta,Domnul e de partea mea!Steag de biruinta,pace,suferinta,sfinta adiere,har si manghaiere.Si nu voi renunta!Merg inainte prin credinta,si voi avea biruinta.Cand lupta e gata,voi purta cununa,cea de biruinta.Cerul si pamanul,e una cu mine,ca gandul.Pe pamant locuiesc,dar de cer ma pregatesc.Si cand durerea e cea mai grea,biruinta eu voi capata.Si steagul de biruinta cu mine il voi lua!Nu sunt un invins,sunt biruitor spre biruinta!Si toate acestea e numai prin credinta!Biruit sau biruitor?Pana mor o sa fiu biruitor.Multe nu inteleg ce se cere,si mii de lacrimi nu-i ajung,si mai multe imi cere.V-am scris nu ca n-ati cunoaste adevarul,ci pentru ca il cunoasteti si stiti ca nicio minciuna nu vine din adevar.Daca stiti ca El este neprihanit,sa stiti si ca oricine traieste in neprihanire este nascut din El.Dispar si ceruri si pamant,si totul atarna de un cuvant,cum mintea imi cerne.De atatea ori nu inteleg,si vreau misterul sa-l desleg,dar nici pe mine nu pot sa ma aleg.Nimeni nu este intrebat,cand n-i se masoara anii,nici clepsidra nu stie ce va fii,dar viata tot n-e alerga prin amintiri,si stam in balansorului priviri,pana n-e ia somnul.Si atunci vom fii cu totii doar amintiri!Acum tot ce ne-a ramas,sunt doar niste amintiri!De atatea ori,am vrut doar sa-mi sterg,tristetea din amintire,sa o pierd din privire.Am inteles de atatea ori,cum ma instinteaza Dumnezeu,prin spini si flori,prin credinta si umilinta,in fiecare zi sa am biruinta.Si chiar de am plans de atatea ori,nu imi pierd a mea credinta,merg din biruinta in sarguinta,pana ajung la pocainta.Amicul meu tu nu uita,fa-ti si tu partea ta!Chiar daca afara nu e vara,incetineste pasii pe carare.Priveste un rasarit de soare,mai canta si-o cantare,chiar daca inima te doare.Stai si asculta o pasarica,priveste cum zboara o randunica,miroase o floare oricat de mica,si bucura-te de o zi deosebita.Cu pasii mei in pasii tai,adesea m-am oprit,dar tu credeai ca nu stiu eu,dar sa stii ca te-am vazut.Multi pasi,multi oameni,ne inconjoara zi de zi,priveste sus in departare,priveste ca sa vezi in zare,e atata splendoare!Pasi marunti,sau mai mari,departe acolo pe cale.Azi m-am oprit putin pe o cale,si am dat ascultare,inima mi-a spus poti sa mergi putin mai agale,e bine si asa,doar e o cale.Pe calea ingusta eu merg tot mereu,e drumul ce duce drept la Dumnezeu!Placeri si desertaciuni pe ea nu-s pentru-ca duce drept sus,la Isus.Chinuri,dureri vom avea de multe ori,dar tinta noastra ce duce in sus,e marea iubire a lui Isus!Pe cararea mea nu a fost doar numai soare,a fost si chin a fost si plans,a fost durere si oftat,doar prin iubirea Lui eu am rezistat.Adesea ma intreb,de ce oare?Dar atunci cand sunt doar pe carare,le vad mai bine pe fiecare.Am strabatut din nou a mea carare,si biruinta am primit in incercare.Pe a mea carare,nimic nu este la intamplare,poate a trebuit sa fie doar asa,sa te inalnesc si pe tine pe carare.Si daca pe cararea vietii eu te-am cunoscut,vreau sa nu uiti,priveste sus la munti,de acolo la toti ne vine izbavirea,ca sa gustam putin,si fericirea.Despre carare,o cale sau un drum,atatea pot eu ca sa spun,iubirea,am intalnit-o acum.Este frumoasa,dar si dureroasa,dar poti face fata!Cararea prin al meu destin,mi-a dat puteri sa vad din plin,pe unde poate sa ma duca dragostea.De jos in sus,eu merg tot mai sus,acolo pe mine ma asteapta Isus.Alunecusuri daca vor veni,boale de vor bantui,departe daca tot pe drum as fi,din rasputeri ma straduiesc sa urc mai sus.Cateodata nu e deloc usor,e mai brazdoasa,mai imaloasa,si intunecoasa.Ori cum ar fi sa fie,o alta cale nu o sa fie,o vrei nu vrei,ea te duce spre vesnicie.Cati oameni au umblat pe calea dreapta,cati oameni eu am intalnit,mi-au spus,tu dute mai departe!Departe eu am venit,si oare cat mai de departe sa merg eu necontenit.Oare atunci cum va fi,cand eu drumul l-am sfirsit?Mai un munte mai un drum,mai o vale,si am sa ajung,pana voi ajunge sus.Departe,daca scriu din nou pe drum,sa stiti ca eu sunt si merg doar pe drumul cel lung.Acum eu te salut!Drum bun,drum bun,de pe un drum!Romani 8:37-39 Totusi in toate aceste lucruri noi suntem mai mult decat biruitori,prin Acela care ne-a iubit.Caci sunt bine incredintat ca nici moartea,nici viata,nici ingerii,nici stapanirile,nici puterile,nici lucrurile de acum,nici cele viitoare,nici inaltimea,nici adancimea,nici o alta faptura nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu,care este in Isus Hristos,Domnul nostru.Biruit sau Biruitor?

Today is Grief Awareness Day…

According to the website,National Today,August 30 is Grief Awareness Day.It was founded in 2014 by Angie Cartwright,public speaker and activist,with the intention of raising awareness and educating our society on grief.Persistent,traumatic grief can cause us to cycle,through the stages of grief:denial,anger,bargaining,depression,acceptance.These stages are our attempts to process change and protect ourselves while we adapt to a new reality.Depression is the longest and most difficult stage of grief.Grief is the response to loss,particularly to the loss of someone or some living thing that has died,to which a bond or affection was formed.Although focus on the emotional response to loss,grief also has physical,cognitive,behavioral,social,cultural,spiritual and philosophical dimensions.

Si a mai fost…

Tu stii cat te iubesc?Nu stiu daca ma intelegi,eu nu stiu pe cine sa aleg.Te aleg pe tine,sau ma aleg pe mine,dar noi amandoi,nu putem sa stam.Si cerul nu e totdeauna albastru,dar am ramas in suflet doar cu-n albastru de metil si suspin.Si vara cu zilele ei se duc,si campul s-a vestejit,te-am asteptat,dar n-ai venit.E tarziu,si toamna inca n-a venit,fruzisul e tot ravasit,de-atata plans,m-am ratacit si am racit.Plangand pe drumuri am ramas,si tu tot nu ai venit.Si cand iarna din nou va venii,tu de mine nu ai sa mai stii.E prea tarziu,nu mai venii.Nu a fost nimic,din ce-a putut sa fie,si ce-a putut sa fie s-a sfarsit,dar nu am inebunit.De simplul fapt divers,asa a fost sa fie.Mi-e dor de un lucru care,sa nu le intalnesc,mi-e scris.Bibelou de portelan,esti tu,a mea iubire,un obiect cu existenta efemera,te regasesc pe aceiasi etajera,atunci cand de tine am uitat.Acum te intreb,bibelou de portelan,de ce nu te-ai spart?Nu a fost o iubire,a fost o nebunie,ce-am vrut sa fie,doar o romanta fara nume,in ceasul ce apune,de pe urma.A fost un vis,un cantec mult prea fericit,adus de pasari calatoare,in toamna din departare.Si a mai fost refrenul vietii mele,cu care altadata un poet l-e scria,pe marginile lacului,cand erau demult uitate.A fost un vers scris dintr-o melodie,si o poveste care-mi apartine mie!Am fost,a fost,si a mai fost.

2003 in Navy and present…

WCG wishes to regularly recognize and share stories of our very own “hometown heroes.”Advisor Ramona Maior,CFP® is one of our WCG Veterans and like all of our military families, has experiences to share. As part of Ramona’s service, she was deployed in the Arabian Gulf in support of the rebuilding of Iraq and the maintenance of regional stability.  As a postal clerk on board a nuclear-powered aircraft carrier, she earned a Navy achievement medal for assisting in the transport of incoming and outgoing mail via helicopter and plane. She helped the postal team process of 5 million pounds of mail and 7 million pounds of cargo: “Everyone always waits for their care packages, and being able to give them their long awaited boxes is a great joy.”  This is a big contribution considering the conflicting range of emotions our service members experience while deployed at sea. We are so proud of what Ramona accomplished, and we are grateful to have her diverse experience and viewpoint on our team.

Am vazut atatea…

Niciodata nu e prea tarziu sa ne pocaim.Vreti sa stiti ce am mai descoperit?Avioane si helicoptere.Mi-am profilat acum ideea,nu stiu de ce,dar toate avioanele ce le-am zarit de dimineata,parca au vrut sa ma cunoasca.Au trecut doar peste capul meu,am crezut ca vrea sa-l spele.Si ce am mai realizat,au trecut asa de incetinat,precum au fost umbletele mele.Parca tineam ritmul cu ele.Dar nu stiu ce sa intamplat,am ramas cu capul catarat la ele.Capul ma tot duce,dar eu vreau la munte,dar nu mai poci trece peste punce.Oricum fac,capul tot ma impunge,numai la prostii ma duce.Oricum avioanele imi pica bine acum,ca trebuie sa privesc tot timpul in sus.Am invatat si ceva bun,chiar daca am un cap nebun.Si multe mi-au venit in minte,vreau sa zbor,dar tot din minte.Nu m-am grabit deloc,am savurat totul cu folos.Si cand tot ce imi vine in minte,te informez eu,doar tu fi cuminte.Cate idei mi-au venit,ca de obicei,dar il confund cu un obicei.Nu stiu ce mai vreau,dar imi vine sa zbier.Ajutor,inca nu vreau sa mor.Atatea as avea de facut,nu ca le vreau,dar trebuie facut.Parca ce as vrea sa mai aud?Ce vreau sa aud,eu nu aud,ce vreau sa vad parca nu mai vad,ma ghidile urechile,dar inca sper.De dragoste nici nu mai vorbesc,e ceva demodesc,de iubire nici atat,ca la mine nici nu sa oprit.Vreau sa ma duc mai departe,dar nici nu mai stiu ce-o sa gasesc.Chiar nici dreptate eu nu primesc,si toate se intoarce pe roate.Cu ce eu ma inviorez?E atunci cand tu ma imbarbatezi,si-mi spui,ca ma iubesti.E simplu,nu e deloc complicat,dar tu nici nu te-ai deranjat.Imi place sa trec cu ideia,ca tu poti sa detii cheia,si sa-mi deschizi usa inimii mele.Dar nimic important,stiu ca te-ai saturat,de atat asteptat si umblat.Avioanele au trecut,eu nu m-am temut,am terminat si de umblat,am castigat timp si aier curat,si sunt din nou la calculat.O zi vine,una trece,si te trezesti ca totui rece.Si ce am mai vrut sa va spun,pasarele multe au fost pe drum,mi-au cantat,m-au salutat,si eu de toate am uitat.Apoi am inceput sa ma gandesc la tine,imi pare rau sa-ti zic,dar tie nici nu ti-e rusine,ca nu te-ai gandit la mine.Te inteleg,esti tare destept,nu ai vrut sa te deranjezi.Sa sti ca nu m-am suparat,cu soarele eu am umblat.Mi-a spus ce nimeni nu mi-a mai spus,ca ma iubeste mult nespus,ca ma incalzeste,si daca intr-o zi ma paraseste,a doua zi el tot soseste.M-a manghaiat asa duios,pe fata si pe umeri in jos,mi-a si zambit maestuos,si a fost asa de dragastos.I-am spus si eu,ma simt asa de bine,si vreau sa stai tot langa mine.Conversatia a fost asa de amoroasa,ca eu nu am mai vrut sa vin in casa.L-am salutat ca de obicei,i-am dat un zambet,si apoi am plecat.Ma intalnesc in fiecare zi cu el,caci numai el imi este soarele meu!Si tu ai putea sa-mi fi un rupt din soare,dar cand te vad,parca nu mai ai nici o culoare.Vino cu mine in zori de zi sa ne plimbam,de mana sa ne luam,soarele sa-l sarutam,si de departe sa plecam.Poate vom primi amandoi o frumoasa culoare.O poveste ca-n povesti,asa vreau eu sa traiesc.Chiar daca de dragoste nu mai vreau sa vorbesc,ma indragostesc cand scriu povesti.Nu stiu daca are ceva legatura si cu inima,dar stiu ca ma potolesc.Ma linistesc cand povestesc,ma induiosesc cand le privesc,si vreau cu inima sa le traiesc.Nu numai azi,ci in fiecare zi,descopar multe amintiri.Ca sa nu ma plictisesc,chiar daca tu nu ma iubesti,eu am invatat ca trebuie sa ma iubesc.Multe ar fi ele de spus,dar dupa cum eu v-am spus,timpul meu acum sa scurs.Urmatoarea postare,va fi,cum traiesc eu cu prietenele,amintirile mele.Si viata trece,si amintirile raman!Capul ma duce,dar picioarele nu le mai pot aduce!Te implor,nu te impiedica de mine.Prin bezna amagitoare nu reusesc sa vad,decat niste umbre miscatoare.La nimic,vreau sa vad,dar nu mai vad nimic.Nu mai pot sa privesc,atatea am vazut,incat simt ca nu mai pot sa mai vad nimic.Nu ne mai amintim de cei de demult,tot asa cum nici cei ce vor urma,nu se vor mai pastra in amintirea celor ce vor veni dupa noi.Am vazut atatea,ca nu mai vad nimic.