Sunt magaligarita…

Azi am facut-o lata,am pus-o pa lopata,si la lumii a fost data.Sanatate!

Aprilie,floare de vanilie…

Prin cata incercare,si cata rabdare,m-a dus si calare,pe luna si duna,si din nou ma pune sa scriu povesti bune.Dumnezeu e mare,a avut cu mine atata rabdare,m-a ars ca pe un soare,m-a bagat si in caldare,sa simt ca ma doare.Dar Dumnezeu e si tare,nici nu mai stiu la cata incercare m-a pus,dar nu am putut sa trec nici o mare.Vreau azi sa va spun,cat de mare e Dumnezeu,ca a salvat si azi sufletul meu,si de la moarte m-a scapat mereu.Sa va zic si cat e de tare,mi-a dat un sut sa fug si mai tare,dar am picat de pe picioare,si m-a ridicat din nou,asa cat sunt eu o batoza,de mare.Bun a fost cu mine Dumnezeu,chiar si in ceasul cel mai greu,mi-a dat sa mananc bataie cat vrei.A facut ce a vrut cu mine,m-a batut,tot El m-a uns,si mi-a spus ca pot sa duc.Eu mult am plans,si tot El mi-a spus,ca harul meu iti este indeajuns!Nu i-am cerut nimic,doar i-am multumit,si de toate m-am pocait.Azi din nou sarbatoresc,din ziua cand am spus ca ma pocaiesc,si pe El o sa-l urmez,toata viata cat traiesc.Dar nu totdeauna am fost cuminte,mi-am mai scos si un dinte,si de par mult m-am tras,a fost cret si indestulat,nu s-a vazut nimic,cat a mai ramas.Multe palme,chiar si mi-am tras,cu capul de tavan am dat,pana cand lectile le-am invatat,dar mai am inca multe de invatat.Din ziua de cand m-am nascut,mama mea mi-a spus,ca multe am avut de dus,dar nici ea nu stie cum eu le-am dus.Acum vreau sa va arat,cum eu am ramas,din ziua cand in lumea asta am intrat,si pana la anii astia,cum eu am tras,calare pa magar,dar tot am tras.Nu stiu cat pot sa mai trag,ca nimic nu imi mai este drag,doar de voi imi este drag,de aceea mai tot trag.Mai trag nadejde,pana frunzele nu se mai vestejeste,si sfarsitul se opreste,Raveca tot va povesteste.An dupa an,daca mai am har,sau raman fara hotar,pana ajung la liman!Sanatate tuturor,acum am venit sa scriu,pana nu mor.Mai stau si-intr-un picior,mai vad si chior,dar in natura tot ma strecor,cu un decor.Nu stiu cat mai am harul,sa merg cu magarul,dar ma bucur si cu cobzarul.Pana se sfarseste harul,chiar daca raman cu amarul,ma tot duc cu carul.Dumnezeu e bun,si in toate imi face un drum bun.Aprilie,fi un miros de vanilie!

Pe ultimul drum…

In amintirea celui ce a fost,dar cu sufletul nu mai este,Ionel Ticau.Asa ne ducem cu totii,rand pe rand,vrand ori nevrand,si altii cugetand.Cu fiecare dintre cei ce pleaca,murim si noi,putin,si viata ne tot apleaca.Imagini,ganduri,doruri,si amintiri,adorm in stinsele priviri.Chiar daca drumul e scurt sau greu,l-am strabatut cu totii.Si chiar daca drumul intoarcere nu are,lumea a fost mica,dar Domnul a fost mare.Salut de ramas bun,lacrimi din ochi curg vrand nevrand,pe obrazul meu,si-al tuturora.Ne-am nascut si am murit,dar ce-a contat,doar o clipa am existat.Odihna vesnica,verisoare!

25 de ani in Arizona…

Au trecut 25 de ani,Martie,10-1997,si iata-ma sunt tot aici.Azi e zi de sarbatoare si fiecare isi vede de viata lui,fratii mei,surorile mele,bine,bine bine sa va stiu.Nu am mese,nici mancaruri alese,dar pentru aceasta voi sa nu va ingrijorati.Masa e cantul,painea e scrisul si de la mine voi sa le primiti.E o zi de amintire,pentru mine au trecut atatia ani.De cantat eu v-am cantat,de bucate voi va-ti saturat,si acum sa mai ne odihnim putin.Arizona ce frumoasa si bogata esti!Parca a fost doar ieri,dar timpul a trecut asa de repede,nici nu imi vine sa cred cum au trecut.Nu imi e greu sa ma uit inapoi,chiar daca soarta a fost asa de crunta,si viata asa de grea,cu bune cu rele am supravietuit.Omul e tare pacatos,nu stie ce e de folos,viata-i viata si e tare pacatoasa,se rupe ca si o ata.Ata poti s-o mai inozi,dar s-o lungesti viata,nu poti.Ce frumos este sa inveti si apoi sa le pui in practica.Ingenuncheata cu fata-n sus,tremurand de nestiinta,trecand hotarul si amarul.Cu orice gand,vorba sau fapta,asa trece viata mea.Cum as putea sa uit iubirea?Sa nu ma intrebi daca iubesc,sa nu ma intrebi daca traiesc,sa nu ma intrebi ce-i frumusetea,suferinta si tristetea?Sa nu ma intrebi daca zambesc,sau in jur de pot sa mai privesc?Sa nu ma intrebi daca ma doare,nici daca vad pe cer ca-i soare?E frumos ca am putut sa te cunosc,sa te ating suflet frumos.Daca zambesc o fac prin lacrimi,daca privesc nu-s ochii mei,eu am lumina de la El!A fost frumos,frumos a fost,cand soarele rasare si cerul nori nu are!Imi vine sa ma duc,muntii din nou sa-i urc,cararea este plina,de umbra si lumina,iar brazii ma asteapta,cu cetina lor toata,blandete sa-mi imparta,parfum si mangaiere,si apoi iubirea toata.In roiuri de pasarele si roiuri de soapte,eu atunci astept.Am foarte multe dureri,trupesti si sufletesti,dar numai Domnul m-i le alina,si tot ce vreau eu,e cu neputinta.Si ori cum in viata,nimeni nu este scutit de probleme si de suferinte.Unii le primesc pe rand,altii le primesc plangand,de sunt multe sau putine,numai cel ce le are le stie.Rugaciunea schimba totul,schimba mersul vietii tale,zi de zi inspre mai bine,spre ISUS.Vreau sa-ti spun amice totul despre Isus,nu te du la oameni sa te ajute,ei te ajuta,dar dupa aceea tot ei te si incurca.Eu mi-am pus nadejdea in El,drumul meu e tot mai sus,grijurile si durerile tot vin.Pana acum,a fost mereu cu mine,m-a iubit,m-a ingrijit,chiar daca multe si grele incercari am primit,El tot pe mine m-a iubit.Pana inca mai pot sa scriu,cand buzele n-or mai putea,suspinul meu te-ar lauda.Astept o noua zi.Un soare stralucitor sa apara,o dimineata,in care nu va mai fi nicicand o ceata.Ori cum,eu acuma le-am preazis.Ca va place,nu va place,eu le-am pus toate pe masa.Daca vreti sa le luati,sanatate capatati,daca nu vreti sa le luati,tot cu SANATATE eu va las.Sanatate,ca e mai buna ca si toate.Eu va las cu voie buna,si totusi daca vreti sa le spuneti,spuneti-le ca eu asa v-am spus!

6 luni de cand ai plecat…

Sunt linistita,dar tot ma doare,ca si inima mea ma omoara,dar traiesc inca o seara.Pana in ziua cand din nou ne vom vedea,iti spun de aici de pe pamant,ne vom revedea!La revedere,pana cand Cerul ma cere!