Pe ultimul drum…

In amintirea celui ce a fost,dar cu sufletul nu mai este,Ionel Ticau.Asa ne ducem cu totii,rand pe rand,vrand ori nevrand,si altii cugetand.Cu fiecare dintre cei ce pleaca,murim si noi,putin,si viata ne tot apleaca.Imagini,ganduri,doruri,si amintiri,adorm in stinsele priviri.Chiar daca drumul e scurt sau greu,l-am strabatut cu totii.Si chiar daca drumul intoarcere nu are,lumea a fost mica,dar Domnul a fost mare.Salut de ramas bun,lacrimi din ochi curg vrand nevrand,pe obrazul meu,si-al tuturora.Ne-am nascut si am murit,dar ce-a contat,doar o clipa am existat.Odihna vesnica,verisoare!

25 de ani in Arizona…

Au trecut 25 de ani,Martie,10-1997,si iata-ma sunt tot aici.Azi e zi de sarbatoare si fiecare isi vede de viata lui,fratii mei,surorile mele,bine,bine bine sa va stiu.Nu am mese,nici mancaruri alese,dar pentru aceasta voi sa nu va ingrijorati.Masa e cantul,painea e scrisul si de la mine voi sa le primiti.E o zi de amintire,pentru mine au trecut atatia ani.De cantat eu v-am cantat,de bucate voi va-ti saturat,si acum sa mai ne odihnim putin.Arizona ce frumoasa si bogata esti!Parca a fost doar ieri,dar timpul a trecut asa de repede,nici nu imi vine sa cred cum au trecut.Nu imi e greu sa ma uit inapoi,chiar daca soarta a fost asa de crunta,si viata asa de grea,cu bune cu rele am supravietuit.Omul e tare pacatos,nu stie ce e de folos,viata-i viata si e tare pacatoasa,se rupe ca si o ata.Ata poti s-o mai inozi,dar s-o lungesti viata,nu poti.Ce frumos este sa inveti si apoi sa le pui in practica.Ingenuncheata cu fata-n sus,tremurand de nestiinta,trecand hotarul si amarul.Cu orice gand,vorba sau fapta,asa trece viata mea.Cum as putea sa uit iubirea?Sa nu ma intrebi daca iubesc,sa nu ma intrebi daca traiesc,sa nu ma intrebi ce-i frumusetea,suferinta si tristetea?Sa nu ma intrebi daca zambesc,sau in jur de pot sa mai privesc?Sa nu ma intrebi daca ma doare,nici daca vad pe cer ca-i soare?E frumos ca am putut sa te cunosc,sa te ating suflet frumos.Daca zambesc o fac prin lacrimi,daca privesc nu-s ochii mei,eu am lumina de la El!A fost frumos,frumos a fost,cand soarele rasare si cerul nori nu are!Imi vine sa ma duc,muntii din nou sa-i urc,cararea este plina,de umbra si lumina,iar brazii ma asteapta,cu cetina lor toata,blandete sa-mi imparta,parfum si mangaiere,si apoi iubirea toata.In roiuri de pasarele si roiuri de soapte,eu atunci astept.Am foarte multe dureri,trupesti si sufletesti,dar numai Domnul m-i le alina,si tot ce vreau eu,e cu neputinta.Si ori cum in viata,nimeni nu este scutit de probleme si de suferinte.Unii le primesc pe rand,altii le primesc plangand,de sunt multe sau putine,numai cel ce le are le stie.Rugaciunea schimba totul,schimba mersul vietii tale,zi de zi inspre mai bine,spre ISUS.Vreau sa-ti spun amice totul despre Isus,nu te du la oameni sa te ajute,ei te ajuta,dar dupa aceea tot ei te si incurca.Eu mi-am pus nadejdea in El,drumul meu e tot mai sus,grijurile si durerile tot vin.Pana acum,a fost mereu cu mine,m-a iubit,m-a ingrijit,chiar daca multe si grele incercari am primit,El tot pe mine m-a iubit.Pana inca mai pot sa scriu,cand buzele n-or mai putea,suspinul meu te-ar lauda.Astept o noua zi.Un soare stralucitor sa apara,o dimineata,in care nu va mai fi nicicand o ceata.Ori cum,eu acuma le-am preazis.Ca va place,nu va place,eu le-am pus toate pe masa.Daca vreti sa le luati,sanatate capatati,daca nu vreti sa le luati,tot cu SANATATE eu va las.Sanatate,ca e mai buna ca si toate.Eu va las cu voie buna,si totusi daca vreti sa le spuneti,spuneti-le ca eu asa v-am spus!

6 luni de cand ai plecat…

Sunt linistita,dar tot ma doare,ca si inima mea ma omoara,dar traiesc inca o seara.Pana in ziua cand din nou ne vom vedea,iti spun de aici de pe pamant,ne vom revedea!La revedere,pana cand Cerul ma cere!

Vicii,delicii si capricii…

Viciul este o practica,un comportament sau un obicei in general considerat imoral,sau nesanatos.Viciile sunt de obicei asociate cu temperamentul unei persoane,mai degraba decat cu moralitatea lor.Opusul viciiului este virtutea.Viciile omului impiedica la valorificarea potentialului,in ritmul la care omul este capabil,si prea putin insemnat la prima vedere,la care este greu de a renunta.Daca ma urmaresti,probabil vei vedea si in mine multe vicii.Orice viciu este un obicei.Doar ca unii nu isi dau seama ca le au,pentru ca n-am fost antrenati sa le vedem.Suntem obisnuiti ca atunci cand vorbim despre vicii sa ne referim la niste obiceiuri negative.Dar oare se poate sa fie si obiceiuri bune?Pentru unii,mersul la sala e un viciu.Pentru altii,iesitul in natura,pescuitul,vanatul,si multe alte sporturi sunt tot vicii.Indiferent de natura lor,ce trebuie sa intelegem e ca viciile sunt personalizate si ca suma viciilor ramane constanta daca nu te ocupi de starile din spate.Singurul numitor comun din spatele viciilor este starea.Si de cele mai multe ori,starea este una de neputinta sau nemultumire de sine.Indiferent despre ce viciu este vorba,el incepe pornind de la starea care alimenteaza acel viciu.Cauti cauzele care genereaza actiunea,apoi starile pe care le simti cand apar acele cauze,apoi starile ce le traiesti cand implinesti viciul.Si tot asa.Te intorci iar si iar la emotiile din spatele obisnuintelor pe care le numesti vicii.Viciile sunt deosebite de alte obiceiuri prin efectele lor.Cate vicii am si eu,dar trebuie sa ma controlez,si sa-mi revindec gandirea.Indentifica viciile care te caracterizeaza iar daca le gasesti,incerca sa renunti la ele.Ca strangi timbre,sau ca tragi pe nas,ca nu poti fara femei sau ca pui ierburi in atlas,poti sa-i spui oricum,eu le numesc vicii.Atata timp cat cantitatea iti provoaca delicii,e vorba de dependenta,nu conteaza drogul,cand te-ngropi in ceva si ai uitat scopul.Schimb de vicii,nimic anormal,caut in continuu o iesire din banal.E vorba de vicii,omul cat traieste invata,finalizez rulez,oftez,si te las sa te gandesti.Eu am pacatele mele,mii de defecte si vicii,totusi gasesti printre ele si calitati si delicii.Pe creier am tot capricii dar in momentele fricii.Coloana-mi ramane dreapta,eu imi cunosc inamicii,vicii,delicii si capricii.Slabiciunile mele sunt armele mele,imi vindeca ranile grele,si sufletul,vere.Si in momentele rele tot ele imi dau putere,sa trec peste bariere,sa-mi depasesc limitele si viciiele mele.Putere sa rezist,putere sa exist,printre hiene viclene,sa functionez,sa ma controlez,sa pot sa ma relaxez,si sa mai rezist.Nu vreau sa uit de Tatal Ceresc,sa nu uit ca sunt slaba,si sa ma feresc de vicii cat mai pasesc.