Momente in timp...

Momente pentru atunci,sa-ti amintesti.

39 de ani!

Sanatate,bunatate,si Domnul sa aibe grije de tine in toate!Numai Domnul,poate sa aline,si El din nou,intervine!La multi ani,si pe mai departe,cat ti-a scris Domnul in carte!Esti a mea pentru totdeauna,te iubesc si nu uita,esti una,din comoara mea!Ramona,in veci voi fi mama ta!Cu mila si indurarea,azi iti cant cantarea,azi e ziua ta,draga Ramona mea!

I am just human!

Cand aveam doar saisprezece ani...

Doamne ce zile mai erau,cand aveam doar saisprezece ani.Am plecat de acasa,si ne bucuram de viata,nu trebuia sa-mi fie atata greata.Nu m-am batut cu nimeni,dar am avut peripetiile mele.Frumoase timpuri,ca pe vremuri,dar pline cu indemnuri.Au fugit baietii dupa mine,dar nu m-am oprit langa nimeni,ca nu am vrut sa stie nimeni.Au trecut de-atunci vremi si vremuri,eu faceam doar pe ghemuri.Am avut o mama de milioane,care m-a invatat sa fac batoane,dar sa nu strig,batalioane.Multe am invatat sa fac,dar tot timpul trebuia sa tac.Am lucrat cat sa putut,chiul nu stiam de fel,eram pierduta intre zel.Anii au trecut,si de toate am mai facut.De la nousprezece ani,am inceput sa invat de Rai.Am vrut sa am Raiul pe pamant,dar m-am bagat cu gatul in stalp,si am uitat tot ce am mai stiut.A fost un drum lung,de la nousprezece ani pana la treizecisiopt de ani,m-am tot zbatut,ca pestele pe uscat,cand din apa a cazut.Asa am cazut si eu,dar parca am cazut din avion,pe beton.Dupa treizecisiopt de ani,m-am facut urangutan,si am iesit sobolan.Pe unde nu am umblat,numai Soarele din Cer m-a masurat.Drum lung,viata domneasca,am crezut ca toate ma trazneasca.Dupa patruzeci de ani,am urlat ca un hipopotan,dar nu m-am certat cu Domnul,am invatat sa inot si pe uscat.Cate strigate,cate tipete,toate au fost cu patime.Cand am ajuns la cinzeci de ani,am fost deja calita de dusmani,si am vazut numai sacali.Zi si noapte nu dormeam,eram pandita de jandarmi.Am ajutat pe multi,dar toti au ramas ca muti,si nu ai putut nici sa te incrunti.Nu mai vreau Doamne,sa se intoarca roata,nu mai vreau nici sa-mi mai stiu nici soarta,vreau sa fiu luata cu lopata,si sa nu mai stiu nici fapta.Acum spre batranete,stau si ma gandesc,as plange cu tristete,dar nu vreau sa imbatranesc.Nu plang dupa a mea tinerete,dar azi o pretuiesc.Cu inima amara,dupa tot ce a trecut,cant seara de seara,eu nu m-am dat batut.Si ar fi multe de zis,m-am ales cu boli de scris,dar trecutul l-am invins,ca si cancerul intins.Am ajuns la saizeci de ani,patru prunci si doi nepoti,fara casa fara zloti,cu chilotii tot pe dos,poate se mai schimba soarta,si ramanem doar roboti.Nu mai imi numar anii,ca de acum,ma asteapta toti golani.Anii omului tare se ridica la saptezeci iar pentru altii la optzeci,si pentru cei mai multi la o suta.Daca rezist bine,daca nu,crucea e cu mine.Si cand o sa ajung acolo sus,o sa va mai scriu,vai ce vremuri mai aveam!Acum inca mai spun,vai ce viata mai aveam!Nu stiu daca au fost cu rost sau fara rost,dar Doamne,iti multumesc,vai ce viata eu aveam!O sa continui mai departe,sa scriu si dupa moarte!

Fratilor,surorilor...

Azi e ziua internationala a fratilor.Am si eu un frate si o sora,cu atat am mai ramas.Domnul cu mila si indurarea!

Nu intrati in panica...

Nu intrati in panica dar fiti atenti.Un virus,precum este Coronavirusul,i sperie pe multi oameni.Si apostolul Pavel a cunoscut temeri si griji,a vorbit despre,”mult necaz si strangere de inima.”Sa nu uitam ca suntem in controlul lui Dumnezeu.Faptul ca pamantul este afectat de epidemii,nu este un lucru nou.Tuberculoza,SIDA si malaria.In fiecare an,sunt inregistrate milioane de decese pentru fiecare dintre aceste trei boli.Se pare ca ne-am obisnuit cu aceste cazuri.Privind in istorie,observam ca pandemiile nu sunt un fenomen door al timpului nostru.Gripa spaniola care a aparut dupa Primul Razboi Mondial,care a ucis peste 20 de milioane de oameni.In 1957,gripa asiatica a ucis peste un milion de oameni,iar in 1968,gripa Hong Kong,700.000 de oameni.Consecintele virusului SARS,prima epidemie globala din secolul al XXI-lea,cu aproximativ,de morti,au fost relativ minore in comparatie cu celelalte epidemii.Dar,nu este vorba doar de cifre si date,ci este vorba de oameni.Simtim si suntem alaturi de toti aceia care sunt afectati direct sau indirect.Este vorba despre oameni pe care i-a creat Dumnezeu si permite ca epidemiile de boli si ciuma sa vina asupra noastra.De ce?Cel mai bun raspuns este,”omul trebuie sa se indeparteze de nelegiuirile pe care le face."

Nu urasc,dar urasc...

Ce e viata omule?De ce urasti,de ce urasc?Urasc pe cei care urasc,ce nu inteleg.Urasc de rusine,urasc sa nu mai stiu de mine,urasc murdarul din tine.Uram cand nu iubim,iubim cand nu uram.Atatea lucruri putem ura,dar nu asa ne invata viata.Nu vreau sa fiu o hipocrita,si nici manjita,de-a lumii placeri biruita,chiar de sunt urata.Nu sunt uraciunea pustiirii,nici mama padurii,sunt aevea curatii,si a gandirii.Porunca nu ne da voie sa uram,dar sunt totusi multe lucruri ce trebuie sa le uram.Nu le insir pe rand acum,ca voi le cunoasteti,vrand nevrand,chiar si surzand.Ca o mica paranteza,timpul trece cu viteza,si eu urasc ca o sinteza.Nu,nu de himnoteza,de caticheza.Urasc raul din mine,nu vreau sa stiu prostii de tine,ca nu poti sta pe langa mine.Urasc cand trebuie sa ma comfrunt cu viata,si sa ma dau cu maghareata.Urasc multe cum ti-am zis,dar si prostia omeneasca,cand nu stie sa-si pastreze fata.Urasc cei rau si e murdar,chiar si chinul ce il am.Urasc daca nu pot iubi,vreau sincera acum sa fiu,urasc ca sa te stiu,sa nu urasti ce-i viu.Urasc ca trebuie sa plec,urasc ca nu vreau sa te pestreci,si daca si tu pleci,vreau sa nu ma urasti,ca te iubesc!Urasc sa nu iubesc,doar e firesc!Urasc sa ma arat ce nu pot fi,si sa insel ca stiu,ce nu as sti.Urasc ca zi si noapte ma lupt cu acest chin,plin de venin.Urasc pe cei ce se incanta din minciuna,si pe altii i distruge in arvuna.Urasc sa-i mint pe toti ca mi-e bine,si atunci nu urasc sa ma urasc.Urasc sa-mi fie confundata bunatatea si intelegerea,cu naivitatea si prostia.Nu urasc,dar urasc rautatea.