Nu sunt mizerabila...

Cateodata ma simt mizerabila,dar sunt incurabila memorabila.Ma simt si aplaudabila,dar curabila.Suntem oameni,din clipe grele,ce formeaza un suflet.Daca unul din toate astea nu exista,ne destramam incetul cu incetul.Ne hranim cu vise pana cadem intr-o utopie.Zburam pana ne frangem aripile si ajungem pe pamantul rece.Nu ajungem sa fim decat o picatura de plumb care se lasa purtata de aerul innecacios al vietii.Ajungem sa nu ne putem bucura de frumos ci sa observam doar partea rea a lucrurilor.Ajungem sa putem observa furtuna cerului dar sa nu vedem curcubeul de dupa.Ne plimbam pe un drum care odinioara ne parea cel mai frumos,si ne uitam in urma lui si nu observam decat frunzele ce acum ne par ruginite si scufundate in praful innecacios.Cand suntem tristi ochii ni se ratacesc cautand speranta.Te gandesti la anii care s-au scurs,la ganduri ramase de mult,la amintiri ingropate si iti simti ticaitul inimii mult mai trist.Cauti sperante ce se trezesc din tine,dar nu le poti semna dreptul la fericire.Auzi oameni care iti vorbesc intr-o doara,cand tu iti ceri dreptul la sperante.Gandul iti devine prea viu pentru al mai putea suporta,intr-o lume in care omul nu ti se pare decat un obiect uitat.Toate astea mi se intampla cand sunt trista,nu stiu cum e la voi dar eu una asa ma simt.Viata noastra e o insignifianta clipa in goana universului,pe care putem doar s-o traim cu intensitate,pentru ca orice am face vom ajunge iarasi pamant.Ceea ce conteaza,nu este ceea ce este scris pe pagina,ceea ce conteaza,este ceea ce este scris in inima.Un om prin lume trece,el nu e mizerabil,nici infidel nu este,nu crede in legi si zei.Nu neaga,nu afirma,dar vezi in ochii sai,ca nimenea nu este mai trist si mai uman.Nu mi-am facut vreodata din rugi sirag de perle,ca sa-mi ascund noianul pacatelor cu ele.Nu stiu daca exista o Mila sau Dreptate,dar totusi nu mi-e teama,curata am fost in toate.Puteti orice sa spuneti pe socoteala mea,imi apartin.Pricepeti?Si sunt ceea ce sunt.Sunt cand de partea legii,musc din fruct oprit.Nici infidela cu totul,nici mizerabila smerita.Virtutile sa-mi numeri doar una cate una,pacatele imi iarta cu sutele,cu mia,nici vintul nu-ti atite,nici aerul mania.Tu stii,curata si sincera am fost intotdeauna.Prin ceea ce esti la exterior poti provoca orbirea celor care te privesc,dar prin ceea ce esti in interior poti face si un orb sa vada.Omul frumos nu este vizibil,el nu are imagine,el tasneste,in aparenta,intr-un gest mic.Aceasta este,o fata ca luna argintie,si-o noapte care tine un an cat o vecie.Nu pot sa fac deosebire intre capcana si momeala,un sfat ma impinge spre durere,iar altu-mi umple cupa goala,de amaraciune si durere.

Saraca i rima me...

Saraca i rima me,si inima-mi este grea,nu stiu ce leac sa-mi mai de.Leacul la i rima me,este muzica si cetera,si pa badea cand ma vedea.Stau pa loc,si scriu frumos,badea ma arunca jos.Sunt la locul meu,si imi joc,jocul meu,dar badea nu stie de jocul meu.Eu ma joc,si joc si joc,apele pe min iau foc,ca nu stiu ce joc,sa-i mai joc.Cand sunt sus,si cand sunt jos,am boalele mele,fara noroc.Am si poale,sa nu te bage tot in boale,ca badea al meu imi da tarcoale.Ma turturoaie,eu te inveselesc,si tu ma intepenesti.Nici cum,nu le nimeresc,de badea cum sa ma dascotorosesc,nu vreau sa-l plesnesc,cu o floare la inima,vreau sa-l strivesc.Tot ma gandesc,cata furca eu primesc,si nimic eu nu simtesc.Sunt simtata si-s iubita,dar sunt tare nacajita,am prostita.Inima mea tot ar vrea,badea sa fie macar de seama mea,dar e mai tinerel,mancal-ar mama pe iel.E frumusel,dar ce sa stiu face cu el,ca sunt batrana,si el un misel.La badea i place da mine,ca sunt o buna gospodina,curata si la propiu si la minte.El vrea sa ma tina in casa,sa-i curat tot da pa masa,dar nu stie ca nu mai vreau sa fiu mireasa.Imi place asa cum sunt,ca nu dau socoata,la nimeni pa pamant,numai la Domnul sfant.Doar un cuvant,nu ma tin de legamant,ca sunt tot cu capul in vant,si plutesc cu gandul,rand pe rand.Bade draga,nu fi suparat,te-am iubit,si am plecat,dar inima mea nu te-a lasat,esti tot aici,pana cand si tu vei pleca,si noi doi tot n-e vom bucura.Stiu ca esti mai destept ca mine,nu ma tin eu dupa tine,ca tu esti tot dupa mine.Badisor frumos,spune la ce folos,sa ne iubim doar prin scrisori,si tu ai vrea tot sa te insori.Lumea toata e a ta,chiar si dragostea mea,si bucura-te cu ce ai,ca maine poate nimic nu o sa ma mai ai.Puisor,badisor,cauta-ti tu alt puisor,sa traiesti mai usor!Usurel eu te-am lasat,ca dragu-mi esti,dar nu fi intristat.Badisor,tot pa picioare m-ai calcat,si eu pe o caleasca am incalecat,ca acum gandul m-i l-am exprimat!

Tot lupt,cu rani de demult...

Multe am invatat,dar si de multe m-am dezvatat.Nu am uitat sa lupt,chiar daca uit sa lupt,o sa tot lupt,chiar si cu lacrimi si rani de demult.Multi m-au imbracat,si unii m-au dezbracat,unii m-au imbarbatat,iar altii m-au condamnat.Unii mi-au zambit in fata,altii au fost cu cutitul pe din spate,si ce folos,de multe nu am avut nici parte.Toate m-au intors pe dos,si m-am prabusit pe jos.Nu condamn pe nimenea,stiu ca lumea poate fi si rea,si buna,de asemenea.Cateodata am inghetat,alteori m-am desghetat,si tot pe gheata am alunecat.Am intalnit oameni care m-au apreciat,dar au fost si din aceea care m-au criticat.Eu nici de una,nici de cealalta nu m-am suparat,toate le-am rumegat.Azi mi-am scris amintirile pe un petec de cer,si cand am ganduri negre,privesc catre cer,si tot vreau sa sper.Aseara mult am zbierat,cu viata tare m-am certat,am plans,am meditat,multe raspunsuri nu am aflat,si acum sunt la izolat.M-am controlat,putin m-am si disciplinat,ca nu e neaparat sa stiu toate,ce in lume s-au intamplat.Ori ce pas Isus mi-l conduce,mana sfanta El imi aduce,cand ma aplec la cruce.El imi ia toata povoara mea,si ma poate vindeca,de durerea si boala mea.Harul sau in slabiciune,mi-l aduce,si ma saruta pe frunte.Slava Lui,cu El ma voi duce,cand crucea nu o mai pot duce.Afara e frig,si de gheata m-am desghetat,ca toate oasele m-i sau inmoiat,si invatatura m-a transformat,sa nu fiu un stricat,degenerat.Pe toti cu suflet bun,eu v-am lasat,dar Dumnezeu sa va ajute,la ce nu se mai poate ajuta!Continui sa lupt,cu lacrimi ma duc,si ranile din inima le bandajez cu uituc.Ma tot duc,trebuie sa lupt,ca toate o sa le uit.Lupt,am lacrimi de haiduc.

E iarna,si pra la noi!

A venit si pra la noi,iarna cu lacrimi in butoi,sa nu mai facem taraboi,ca ramanem goi.Nu stiu sa cantaresc lacrimile,dar stiu painea sa o cantaresc,ca de-o viata,eu tot muncesc.Plang ca ma plang,si plang ca lacrimile-mi curg,atunci cand plang.Painea mi-a uscat lacrimile mele,ca au cazut cu stropi,pe painile mele.Si atunci,dar si acum,lacrimile toate-mi spun,Raveca tu ai fost un om bun.Cu lacrimi eu va spun,de lacrimi mi-e podul plin,si a mai fost si cu venin.Chiar daca nu stie lumea toata,prin ce am trecut eu,cand eram o fata,dar si cand am ajuns o mama.Lume draga,lume buna,lacrimile pe toti o sa n-e ajunga,ori esti buna,ori nebuna.Eu pot sa spun despre mine,ca am fost buna,dar mai la urma,am ajuns si pe nebuna.Acum imi pun frau la gura,ma arde rau la batatura,chiar si fara bautura.Fica mea cea mica,Alice,din California m-a sunat,sa ma intrebe,cum eu am rezistat.Si cu drag i-am explicat,ca inca sunt batuta bine,dar nu m-am daramat,m-am inclinat,si de boale eu tot m-am spalat.Toti suntem pe frontul de lupta batuti,dar sa rezistam,sa nu fim pierduti.Poti sa stranuti,poti sa te imputi,dar pedeapsa nu poti sa o imprumuti,esti obligat sa nu renunti,doar sa o duci.Aici ma gasesc si eu,ma stie doar Dumnezeu,cum am tras povoara,cu lacrimi de curcubeu si apogeu.Mi-au facut bine lacrimile,ca mi-au muiat si sufletul meu,ca sa-l vad pe Dumnezeu!Cu lacrimi merg pe drum,ori joc ori ma joc,toate sunt la mine pe cojoc.Cant si joc,sa am noroc,ca lacrimile acum imi iau foc,si nu mai vreau nici un cojoc.La lacrimi le-am facut eu loc,si le adun toate la un loc,si le cantaresc,acum pe loc.Lacrimi,lacrimi,lacramioare ori lacrimioare,toate aveti picioare,dar lacrimile mele nu ma omoara,ma curata de duhoara,sa cant la vioara.Cand lacrimile de durere se vor sfarsi,atunci cantarea mea v-a inflori,si cu drag mai multe eu va voi povesti.O lacrima si un gand,ramane aici cat voi traii eu pe pamant.Iubitele mele lacrimi,va port in burduhul meu,sa ma spal cu iele cand mi-e tare greu.Veniti cu drag lacrimile mele,ca nu uit cum curge ele,pe genele mele,si apoi pe inimioara mea,care saraca e si ea,ca vai de ia!Si iarna din nou a venit,dar lacrimile nu le-am oprit,ele tot au venit.O iarna minunata,cu lacrimi imbelsugata,si in inima purtate.Bun venit iubita iarna,te iubesc chiar de inima nu ma indeamna,toate ma condamna.Pentru fiecare,o iarna cu zapada mare,si mamaliga multa,sa rezistam cand toate ne patrunde.

Pe coclauri...

Nici bine nu m-am sculat,calare pe mine,navala au dat.La unul i este foame,altul vrea bomboane,si eu fac baloane.Am vrut cerul sa-l privesc,sa ma rog,sa cant,sa povestesc,si itele s-au deslegat,eu tare m-am incurcat.In fiecare dimineata imi place sa zaresc in departare,sa vad soarele cand apare.Eli,nepotelul meu,si cu feciorul meu,Emanuel,pe coclauri am umblat,si drumurile le-am colindat.Calare toti pe mine au fost,si i-am trezit cu un clopot.Desteptare fiecare,ca nu mai va dau de mancare,pana nu va dati jos,de pe a mea spinare.S-au facut ca ploua,chiar de e o zi de duminica,fara roua.Ne-am tocmit,ne-am sfatuit,i-am mai palit,ca sunt grei pe spatele meu.Acum am inceput cu a mele,sa nu fac zabele,si apoi merg sa culeg floricele.M-as calarii si eu acu,cu un calb alb,voinicel,sa pun shaua si pe el.Dar ca sa calaresc,trebuie m-ai intai sa ma trezesc,nu vreau jos sa ma trantesc.Ma calaresc si asa,cand o iau eu pe o slea,si imi pun eu shaua mea.Pe toti i-am dat jos,rasuflu liber,si frumos,cu calarasi eu vreau sa joc.Ma inting si la mijloc,sa imi aduca mult noroc,da busuioc.Acum cerul il privesc,si pe tine te iubesc!Nu ma mai calaresc.

Pun frana,de mana...

Lumea ma tot calca pe batatura,dar am invatat sa pun frana,si la gura,ca la mura.Si la viata asta nebuna,ce te sparge ca o aluna,am invatat sa-i pun frana,si la bautura.Cant chiar daca cu nimic nu ma incant,eu scriu doar din gand.Inima ma doare si sufletul imi moare,dar cantul ma tine pe picioare.Lumini si umbre,vor fi in mine si maine,dar ca sa ajungi vedeta,iti trebuie buna reteta.As vrea,si multe nu as vrea,nu numai de ziua mea.Acum vad doar alb si negru,si colorat,numai sangele m-i la lasat,sa vad cum am existat.Multe clipe fericite,raman de mine ratacite,ca toate au fost sucite.Vreau o virgula,in loc de punct,ca la multe am pus,punct.Si cand pui punct,trebuie sa o iei de la inceput,si vreau un nou inceput.Asta seara vreau sa uit de toate,relele sa le dau la o parte,si sa-mi cant numai mie,de dragoste si viata.M-am suparat pe viata de multe ori,si atunci imi las gandul sa imi fuga,ca nu vreau inima sa-mi planga.Vreau la inima sa-i cant,ca ea tanjeste dupa fericire.Cand ma gandesc la toate cate au fost,doar de suferinta am avut folos.Astazi mi-am amintit,chiar daca nu mai am mult de trait,multe sunt far de sfarsit.Multe as mai avea de facut,dar m-am saturat,de mult,ca nu mai pot,nici sa mai uit,doar la viata,m-ai ma uit.Doar mai cant,cu astea ma mai incant,pana le mai port in gand.Totdeauna imi controlez frana,chiar si aia de mana,sa nu alunece,pe duna.Frana e buna,sa te controlezi,sa nu ajungi ca nebuna,si sa-ti pui frau la bordura.Incetinez acum,frana imi este buna,chiar daca viata face pe nebuna!Cant si ma rog,sa nu alunec in potop.Eu frana pun,chiar si cand ma rog,sa mai suflu un pic,sa nu imi intorc capul pe dos.Acum ma duc sa joc,ca la toate am pus frana,pe loc.Am invatat sa joc si frana sa pun,si cand iau foc!

Ma redefinesc...

Sunt recunoscatoare norului din fata soarelui,lacrimii dinaintea zimbetului,noptii dinaintea zorilor,bolii dinaintea vindecarii.Este cea mai importanta lectie pe care ne-o da intelepciunea.Omul nu poate fi inlocuit,si nici viata nu se poate repeta,sarcina fiecaruia este unica.Viata,este foarte pretioasa,experientele de viata ale fiecaruia dintre noi sunt,in mod evident,diferite.Prin orice experienta ai trece,cauta motivele pentru care aveai nevoie,invata lectiile si mergi mai departe.Eu ma simt asa cum ma exprim,gust din psihologia umana.Pot fi cumplit de trista si sa am ganduri optimiste sa fiu mereu cu zambetul pe buze,dar fara a oferi un zambet.Fiecare moment este un moment sublim pentru mine.Ma redefinesc iar si iar,cu cat ma vei cunoaste mai profund cu atat sti mai putine despre mine.Uneori viata este cumplit de grea si de complicata,ai impresia ca nu mai poti merge mai departe,simti ca te scufunzi in tristete si durere.Ne trec zilele,trec anii,clipe scumpe si dureri,noi traim hraniti de visuri si-nsetati dupa placeri.Cand viata te doboara,sa cazi cu fruntea sus,cand viata e tacere,tu spune ce-ai de spus.Cand toti din jur te fura,sa nu-ti fure mandria,cand tot in jur e haos,sa fii tu armonia.Orice ai pierde-n viata,sa nu iti pierzi speranta,invata zi de zi,sa iti pretuiesti viata.Suntem suflete de oameni dincolo de ecranul acesta rece al monitorului,unii ne iubesc,altii nu,unii ne privesc,altii trec nepasatori pe langa noi.Multi se uita,fara sa citeasca,peste insiruirea de cuvinte.Totul e un mister,fiecare dintre noi are dorinte,trairi,impliniri,fericiri dar si dezamagiri.Azi si in fiecare zi,sa fim optimisti,chiar daca viata este asa cum este.Pentru a fi fericit este de ajuns un rasarit de soare,mirosul florilor,o adiere de vant,sau o muzica buna care iti atinge sufletul.Aveti grija de suflet,de toti si de toate,pentru ca in tot si in toate este Dumnezeu!Fiecare sa-si insusesca lectiile,veti fi uimiti de puterea pe care o puteti avea asupra vietii.