Proverbe 21

 Din sivoiul indurarii,si izvorul Lui de har,Dumnezeu ne-a mai adus o toamna,cu belsug si roade,iar.Lauda,recunostinta,si un sincer multumesc,pentru harul cel ceresc.Ce mare bucurie in suflet,ce har maret si minunat,ca din nou azi m-am sculat,si pe Domnul l-am laudat,pentru purtarea de grije,si binecuvantarile ce n-i l-ea dat.In zile inourate si zile cu soare,vom aduna recolta,din holdele divine!Din Cuvantul Sau mereu,n-e aduce aminte,sa culegem roade sfinte.

Salut,Ioane!

 Cine este nascut in Septembrie,sa ridice mana sus,si apoi sa o ia de la inceput.Salut omule!E ziua ta!E inceput de toamna,totul e in fosnet,copacii ofteaza,unii sunt mai bolnavi,altii mai tristi,iar frunzele cad de roua udate.Eu stau,si rad fara sens,totul e imens de intens.Sa nu-ti pierzi speranta,nici o clipa,chiar multe sunt in risipa,si multe s-au vestejit,ca florile de toamna,cand s-au aburit.Ma gandesc ce sa-ti doresc?Bucurie,fericire,sanatate,dar poti sa l-e primesti pe toate.O viata lunga sa traiesti,cu multa demnitate,multe bucurii ceresti,si succes in toate.Sa alungi din ganduri,brumele tristetii,si anii batranetii!La multi ani,si sa traiesti frumos,ca un om bun!

Intoarcere fara de intoarcere...

 O sa ma intorc din nou,din lumea de unde am venit,aici am stat putin,dar dincolo unde ma intorc,nu ma mai intorc,oricum.O sa las clipa trecatoare,si lumina tot arzantd,pana la statia urmatoare,si nu ma mai intorc,nici cand.Au trecut multe generatii de cand am venit,si nu stiu daca o sa mai prind si alta,dar intoarcere nu e nicidecum.Am trait murind putin in fiecare zi,sub povoara neputintei,asteptand sa treaca,zi de zi.Am fugit atat de mult,ca nici nu mai stiam unde sa ma ascund,multe aveam de facut,sa termin acel vesnic,inceput.Cu tarie,cu credinta,drumul este tot nainte,ca intoarcere,nu e inainte.Totul este in schimbare,si toamna n-e schimba,aparte,si n-e desparte.Anii trec,eu imbatranesc,si de intoarcere ma pregatesc.Si pamantul cu tot ce e pe el,va dispare,si va ramane un nou soare.Si iarba se usca,si frunza moare,si tot ce zboara,toate-s in zadar.Azi e soare,maine o povoara,numai constiinta nu moare,se gandeste la o intoarcere,fara de intoarcere.Si oamenii ca aburii,totu-i trecator,numai Dumnezeu,e neschimbator.O sa ma intorc,dar inapoi nu ma mai intorc,raman vesnic nemuritor!

Dau la brazda...

 Azi sunt putin mai bleaga,dar sunt si de treaba,si ma dau ca sunt breaza.Dau si la brazda,cu afaceri de toamna,pana mai sunt treaza,si rima sa-mi rimeaza.Pe zi ce trece sunt tot mai slaba si garbovita,cu de toate am fost lovita.Am fost trista si parasita,de multe ori si ostenita,privirea rece si rasucita,si pasul l-am pasit tot chinuit.Astept sa treaca timpul,timpul ce mi-a mai ramas.Niciodata nu e prea tarziu,desigur nu m-ai inteles.Mai astern cateva randuri,si mai stau putin pe ganduri,sa descifrez toamna asteptata,ca nu ma satur de ia,niciodata.Mai privesc cum odinioara,o visam ca pe-o comoara,si nu am vrut niciodata sa moara.Dar toate astea,au fost o data,azi din nou ma mai gandesc,o data.Asi vrea sa adorm cand l-e citesti,si cu drag din nou sa m-i l-e povestesti,cum a mai fost o data!Stiu ca inima ta este mica,dar daca l-e citesti,nu o sa mai ai nici frica,o sa fii breaza ca o furnica,si nu bleaga,ca mine,cand ma trezesc cu frica.Acum ma dau pe brazda,si nu mai dau la brazda,nu vreau sa o dau in bara,afara inca e vara,si nu mai am nici o ograda,ma pregatesc in graba,sa stau de garda!

Inapoi nu ma mai intorc...

 Nici nu pot sa ma mai storc,ma simt ca un flostomoc,e foarte greu si sa ma-ntorc.Lumina e prietena mea,gradina e vindecarea mea,cu ochii larg deschisi te astept,si umbrele negre sa l-e stergi.Eternintatea mi-e vecina,prietena si cu lumina,si raza mea topeste ura.Opreste Doamne,tipatul isteric,si pototeste-mi frica,de-ntuneric,si daruieste-mi lumina,ca un far.Si cuvantul potoleste-l ca vantul,sa nu-mi tulbure gandul.Si duhurile rele,si aprigile grele,sa nu mor de ele.Si fosnetul inimii,si gandul de pacat,sa fiu nepatat,de patimi si oftat.Iar timpul ce trece prin veacuri,lecuieste-l cu leacuri,sa nu mai fie boale si atacuri.Linistea sa domneasca peste veacuri,si fruntea s-o aplecam pe straturi,sa nu fie nici asalturi.La viata sa-i cantam cantarea,si sa aprindem candela,cu visarea.Acum e inspre seara,duhurile rele sa dispara,cu miros de tamaie,si fara fiori de gheara,spre rosii nori de seara!Sa ma intorc nu pot,dar invat sa inot sa nu ma scufund,cand nu mai pot!Inapoi nu ma mai intorc,dar drumul pe care am fost,e un drum,fara intoarcere inapoi,dar e scris,drum nou,alege din nou!

Tot ce am e vechi...

Stii ce am nou?Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit,si indurarile Lui nu sunt la capat,ci se inoiesc in fiecare dimineata,si credinciosia Ta este atat de mare!

Umbla ca ENOH

Lauda precum ABEL

Lucreaza ca NEEMIA

Aculta ca IOV

Pange ca IEREMIA

Calauzeste ca MOISE

Roaga-te ca DANIEL

Lupta ca PAVEL

TRAIESTE CA ISUS!

Nu plange dupa zilele ce au trecut,si le-ai pierdut,dar celebreaza zilele care ti-au mai ramas!Ganditi-va la lucrurile de sus,nu la cele de pe pamant.Cele vechi se duc,si altele vor venii,noi!

Parfum din mere de toamna...

 Imi place sa privesc inainte,dar si in urma cateodata,cand trebuie sa mai invat o data.Incerc chiar daca e trecut de vara,sa miros parfumul merelor de toamna,care pe mine toata ma rastoarna.Inca nu e complect toamna,dar n-e duce spre toamna,atunci cand si frunzele se rastoarna.O racoare parfumata se leagana in frunze,si vantul gandurile m-i le smulge,de pe frunze.O amintire ma surprinde,si vreau iute a o prinde,sunt si eu incercata de dor,dar amintirile tare ma dor.Ascult din nou fosnetul frunzelor uscate,si-mi aminteste ca asa am fost si eu,o data.Eu nu mai sunt,ce am fost o data,dar a fost,ce a fost o data,ca niciodata!