Dau la brazda...

 Azi sunt putin mai bleaga,dar sunt si de treaba,si ma dau ca sunt breaza.Dau si la brazda,cu afaceri de toamna,pana mai sunt treaza,si rima sa-mi rimeaza.Pe zi ce trece sunt tot mai slaba si garbovita,cu de toate am fost lovita.Am fost trista si parasita,de multe ori si ostenita,privirea rece si rasucita,si pasul l-am pasit tot chinuit.Astept sa treaca timpul,timpul ce mi-a mai ramas.Niciodata nu e prea tarziu,desigur nu m-ai inteles.Mai astern cateva randuri,si mai stau putin pe ganduri,sa descifrez toamna asteptata,ca nu ma satur de ia,niciodata.Mai privesc cum odinioara,o visam ca pe-o comoara,si nu am vrut niciodata sa moara.Dar toate astea,au fost o data,azi din nou ma mai gandesc,o data.Asi vrea sa adorm cand l-e citesti,si cu drag din nou sa m-i l-e povestesti,cum a mai fost o data!Stiu ca inima ta este mica,dar daca l-e citesti,nu o sa mai ai nici frica,o sa fii breaza ca o furnica,si nu bleaga,ca mine,cand ma trezesc cu frica.Acum ma dau pe brazda,si nu mai dau la brazda,nu vreau sa o dau in bara,afara inca e vara,si nu mai am nici o ograda,ma pregatesc in graba,sa stau de garda!

Inapoi nu ma mai intorc...

 Nici nu pot sa ma mai storc,ma simt ca un flostomoc,e foarte greu si sa ma-ntorc.Lumina e prietena mea,gradina e vindecarea mea,cu ochii larg deschisi te astept,si umbrele negre sa l-e stergi.Eternintatea mi-e vecina,prietena si cu lumina,si raza mea topeste ura.Opreste Doamne,tipatul isteric,si pototeste-mi frica,de-ntuneric,si daruieste-mi lumina,ca un far.Si cuvantul potoleste-l ca vantul,sa nu-mi tulbure gandul.Si duhurile rele,si aprigile grele,sa nu mor de ele.Si fosnetul inimii,si gandul de pacat,sa fiu nepatat,de patimi si oftat.Iar timpul ce trece prin veacuri,lecuieste-l cu leacuri,sa nu mai fie boale si atacuri.Linistea sa domneasca peste veacuri,si fruntea s-o aplecam pe straturi,sa nu fie nici asalturi.La viata sa-i cantam cantarea,si sa aprindem candela,cu visarea.Acum e inspre seara,duhurile rele sa dispara,cu miros de tamaie,si fara fiori de gheara,spre rosii nori de seara!Sa ma intorc nu pot,dar invat sa inot sa nu ma scufund,cand nu mai pot!Inapoi nu ma mai intorc,dar drumul pe care am fost,e un drum,fara intoarcere inapoi,dar e scris,drum nou,alege din nou!

Tot ce am e vechi...

Stii ce am nou?Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit,si indurarile Lui nu sunt la capat,ci se inoiesc in fiecare dimineata,si credinciosia Ta este atat de mare!

Umbla ca ENOH

Lauda precum ABEL

Lucreaza ca NEEMIA

Aculta ca IOV

Pange ca IEREMIA

Calauzeste ca MOISE

Roaga-te ca DANIEL

Lupta ca PAVEL

TRAIESTE CA ISUS!

Nu plange dupa zilele ce au trecut,si le-ai pierdut,dar celebreaza zilele care ti-au mai ramas!Ganditi-va la lucrurile de sus,nu la cele de pe pamant.Cele vechi se duc,si altele vor venii,noi!

Parfum din mere de toamna...

 Imi place sa privesc inainte,dar si in urma cateodata,cand trebuie sa mai invat o data.Incerc chiar daca e trecut de vara,sa miros parfumul merelor de toamna,care pe mine toata ma rastoarna.Inca nu e complect toamna,dar n-e duce spre toamna,atunci cand si frunzele se rastoarna.O racoare parfumata se leagana in frunze,si vantul gandurile m-i le smulge,de pe frunze.O amintire ma surprinde,si vreau iute a o prinde,sunt si eu incercata de dor,dar amintirile tare ma dor.Ascult din nou fosnetul frunzelor uscate,si-mi aminteste ca asa am fost si eu,o data.Eu nu mai sunt,ce am fost o data,dar a fost,ce a fost o data,ca niciodata!

Cum sa nu iubesc,toamna!

 Cum vine toamna,tiptil,tiptil,amice tu inca esti copil,si esti frumos ca un soare de vara,dar nu observi,ca ai venit din primavara,dar iarna inca e in departare.Toamna,e toamna,frumoasa,urata,cuminte si rea,dar e a mea si a ta.De ce stai pe ganduri?Din nou vine toamna,ca pentru intaia oara,dar inca nu e dor de primavara.Cum sa nu iubesc,chiar si in toamna,doar frunzele imi amintesc si roua de pe iarba.Cu ploi si vanturi si eu tot stau pe ganduri,ca vine toamna!In toamna am atatea amintiri,pe sora mea,pe tatal meu,si multi prieteni de anii mei.Si tot in toamna,m-am maritat,dar timpul s-a indepartat,si am ramas eu singura,fara palat.Si toamna dupa toamna,uite am ajuns aicia,doamna,si toamna e tot doamna!Sa lasam sa vina toamna,sa n-e intoarca ca si coarda,si sa ne curete ograda.Si cum sa nu iubesc,din nou,toamna!

Niciodata nu sunt suficienta...

 Oricat as vrea sa satisfac pe cineva,nu e suficient.Niciodata nu e suficient in tot ceea ce fac,dar nu pentru mine,pentru altii.Nu incetez sa cred si sa sper,sunt suficienta pentru mine.Dumnezeu imi va trimite suficienta forta,pentru a trece peste toate.Oamenii au nevoie de toate,dar suficienta ma da peste spate.Nu ma concentrez pentru ceea ce nu am,ca nu voi avea niciodata,suficient.Multumesc pentru ceea ce am,si ma simt suficient si implinita.Renunt sa multumesc pe toata lumea,insa nu renunt sa multumesc si sa iubesc,asta e tot ce conteaza.Nu renunt la iluzile mele,cand ele au murit,poate eu inca mai exist,dar nu incetez sa traiesc.Pastrez distanta sociala,pentru-ca respect spatiul personal al altora.Ma spal pe maini cu sapun si apa,pentru-ca asta am facut-o din totdeauna.Sunt suficienta pentru mine,si atat imi ajunge!

Un moment,si repede a trecut!

 Sunt aici intr-un moment de liniste si pace,si gandurile nu-mi dau pace.Calatoresc cu gandul in timp,si ce repede trece al vietii timp.Fiul meu Emanuel,m-a vizitat,dar nu a venit singur,a venit cu fiul lui,Eli.Si de fiecare data cand vine,ma intreaba,ce noutati am?Eu i raspund,in fiecare zi e ceva nou,si ma bucur ca va vad din nou!Timpul trece si se duce,si suiera ca trenul,si sa nu te apuce,cand te duce.Si el este tata,si acum isi da seama,sa ai si responsabilitatea.Iar eu ca mama,si bunica,raman tot mititica,asa un pic,si frumusica.Iar de nepotelul meu,cu el o sa ma laud mereu,ca seamana cu fiul meu.Un moment de liniste,acum am facut liniste,ca nepotelul isi face somnul,cu muzica de liniste!Sanatate tuturor,si voi sa va linistiti de dor,si un moment fericit,din zori!