Cum sa nu iubesc,toamna!

 Cum vine toamna,tiptil,tiptil,amice tu inca esti copil,si esti frumos ca un soare de vara,dar nu observi,ca ai venit din primavara,dar iarna inca e in departare.Toamna,e toamna,frumoasa,urata,cuminte si rea,dar e a mea si a ta.De ce stai pe ganduri?Din nou vine toamna,ca pentru intaia oara,dar inca nu e dor de primavara.Cum sa nu iubesc,chiar si in toamna,doar frunzele imi amintesc si roua de pe iarba.Cu ploi si vanturi si eu tot stau pe ganduri,ca vine toamna!In toamna am atatea amintiri,pe sora mea,pe tatal meu,si multi prieteni de anii mei.Si tot in toamna,m-am maritat,dar timpul s-a indepartat,si am ramas eu singura,fara palat.Si toamna dupa toamna,uite am ajuns aicia,doamna,si toamna e tot doamna!Sa lasam sa vina toamna,sa n-e intoarca ca si coarda,si sa ne curete ograda.Si cum sa nu iubesc,din nou,toamna!

Niciodata nu sunt suficienta...

 Oricat as vrea sa satisfac pe cineva,nu e suficient.Niciodata nu e suficient in tot ceea ce fac,dar nu pentru mine,pentru altii.Nu incetez sa cred si sa sper,sunt suficienta pentru mine.Dumnezeu imi va trimite suficienta forta,pentru a trece peste toate.Oamenii au nevoie de toate,dar suficienta ma da peste spate.Nu ma concentrez pentru ceea ce nu am,ca nu voi avea niciodata,suficient.Multumesc pentru ceea ce am,si ma simt suficient si implinita.Renunt sa multumesc pe toata lumea,insa nu renunt sa multumesc si sa iubesc,asta e tot ce conteaza.Nu renunt la iluzile mele,cand ele au murit,poate eu inca mai exist,dar nu incetez sa traiesc.Pastrez distanta sociala,pentru-ca respect spatiul personal al altora.Ma spal pe maini cu sapun si apa,pentru-ca asta am facut-o din totdeauna.Sunt suficienta pentru mine,si atat imi ajunge!

Un moment,si repede a trecut!

 Sunt aici intr-un moment de liniste si pace,si gandurile nu-mi dau pace.Calatoresc cu gandul in timp,si ce repede trece al vietii timp.Fiul meu Emanuel,m-a vizitat,dar nu a venit singur,a venit cu fiul lui,Eli.Si de fiecare data cand vine,ma intreaba,ce noutati am?Eu i raspund,in fiecare zi e ceva nou,si ma bucur ca va vad din nou!Timpul trece si se duce,si suiera ca trenul,si sa nu te apuce,cand te duce.Si el este tata,si acum isi da seama,sa ai si responsabilitatea.Iar eu ca mama,si bunica,raman tot mititica,asa un pic,si frumusica.Iar de nepotelul meu,cu el o sa ma laud mereu,ca seamana cu fiul meu.Un moment de liniste,acum am facut liniste,ca nepotelul isi face somnul,cu muzica de liniste!Sanatate tuturor,si voi sa va linistiti de dor,si un moment fericit,din zori!

Zambiti,iubiti,traiti!

 Zambiti pentru a putea invata sa iubiti,iubiti pentru a invata sa traiti.Traiti cat inca mai traiti.Zambiti cum nu ati mai facut-o altadat,visul inca nu s-a destramat.Soptiti,cantati,scrieti,fugiti,zburati,zburdati,dar sa nu va imburdati.Visati ca traiti,si traiti sa visati!E drumul vietii,sa fiti fericiti!

Cat de inteligent esti?

 Pentru prosti,prostia-i o virtute,iar tu,esti cel din frunte,iute te impute.Omul destept,greseste,dar ia aminte,dar idiotul o ia pe dinainte!

Victim’s hat or Hero’s cape...

 Nu aleg sa raman o victima,dar sunt intima,si prefer sa raman legitima.Poate sunt si o eroina,dar stau in vizuina,raman cu a mea pricina.Nu ma intereseaza cum lumea ma caracterizeaza,eu stiu ce conteaza,nu raman o victima de seama,ma bazez pe a mea sfanta taina.Sunt brava,chiar si cand mi-e teama,imi pun o naframa.In orice situatie imi ciupesc palaria de victima,dar confidenta imi port pe ce-a de eroina.Astazi sunt mandra de mine,ca am ales sa fiu fericita,cu victima sau eroina.Alegerea a fost a mea,nu a fost nevoie de tine,sa mi-o pui pe cap,am pus-o singurea.Sunt valoroasa,chiar daca mi-am pierdut din valoare,am o mare onoare,si ma pun la picioare.Valoarea se pierde,dar onoarea se vede,nu toate raman verde!Cand ma uit inapoi,vad cat de departe am ajuns,chiar daca toate,cu ghiare m-a smuls,aici am ajuns!

Eu nu sunt Iov...

 Ce stiti voi,stiu si eu,nu sunt mai prejos decat voi.Dar vreau sa vorbesc acum,Celui Atotputernic,vreau sa-mi apar pricina inaintea lui Dumnezeu.Iata,ochiul meu a vazut toate acestea,urechea mea a auzit,si a luat seama.Omul nascut din femeie,are viata scurta,dar plina de nacazuri.Se naste si e taiat ca o floare,fuge si piere ca o umbra.Dar omul,cand moare,ramane intins,cand isi da sufletul,unde mai este?Astfel de lucruri am auzit eu,des.Daca vorbesc,durerea nu m-i se alina,iar daca tac,cu ce se micsoreaza?Dar,acum,vai,El m-a stors de puteri.Caci numarul anilor mei,se apropie de sfarsit,si ma voi duce pe o carare,de unde nu ma voi mai intoarce.Vino-ti in minti,si apoi vom vorbi.Si sa stiti ca este o judecata.Gandurile mele,ma silesc sa raspund,si framantarea mea,nu-mi da pace.Ascultati,ascultati,cuvintele mele,dati-mi macar aceasta mangiere.Si acum plangerea mea,este tot o razvratire,dar suferinta imi inadusa suspinele.Cine ma va dovedi de minciuna,cine-mi va nimici cuvintele mele?Ascultati inteleptilor,cuvintele mele!Luati aminte,la mine priceputilor!Si Iov a murit,batran si satul de zile!