E luni,sa nu fim nebuni...

Am putea sa fim mai buni,de-am incepe chiar de luni.Omul bun,si de-i faci rau,e tot bun,omul rau,si de-i faci bine,e cu raul dupa tine.Ceea ce observam ca se intampla in fiecare zi.Cu ochii spre cer,te intrebi ce-ai putea sa mai faci,asculta,priveste si taci,si zboara spre cer.Omul este inzestrat de Dumnezeu cu darul de a gandi,de a comunica si de a trai.Oameni buni,nu fiti nebuni,ca suntem toti neam din strabuni.Nu fiti rai,ca niste calai.Viata este atat de goala,lipseste piesa din oala.Suntem cu totii fiinte minunate,sufletul este divin si perfect in sine.Retrage-te in fiecare zi intr-un loc unde nimeni nu te poate deranja,cel putin pentru jumatate de ora.Stai cat mai confortabil cu putinta,cu ochii inchisi si fara sa te gandesti la nimic.Acest lucru intareste puternic creierul si spiritul.In aceasta forma de meditatie si tacere,ne pot veni idei stralucite.In cele din urma,toate problemele tale vor fi rezolvate,impreuna cu constiinta ta.Mentine o tacere absoluta asupra tuturor problemelor.Niciodata sa nu te temi de oameni sau de ceea ce ar putea aduce ziua de maine.Sa ai un suflet puternic,curat si totul se va arata a fi cum nu se poate mai bine.Niciodata sa nu te gandesti la tine ca fiind slab sau singur deoarece in spatele tau se afla armate puternice pe care nici nu ti le poti imagina.Daca iti ridici moralul,atunci nu va exista niciun rau care sa te atinga.Singurul dusman de care trebuie sa te temi esti tu insuti.Este adevarat ca multi oameni care se bucura de prosperitate nu sunt neaparat buni.

Sa zburam deasupra problemelor...

Vulturul este Regele Inaltimilor,asa este si cu sufletele noastre,atunci cand privim in lumina,ele pot trece orice inaltime.M-am nascut cu aceasta dorinta de ZBOR si de a-mi creea cuibul pe stancile cele mai inalte ale iubirii si fericirii,pentru a nu fi distrusa.O alta incurajare am primit azi.Sore like an eagle.Sa zbor ca si vulturul deasupra problemelor.De cate ori cand nu mai aveam nici o speranta de la viata,Dumnezeu ne-a incurajat si ne-a mangaiat.Pune-ti increderea in Domnul si cu siguranta vei zbura ca vulturul in vazduh.Putem zbura deasupra furtunii.Amintiti-va,nu este o greutate a vietii care sa ne doboare,este modul cum ne raportam noi la ea.Cei ce se incred in Domnul isi inoiesc puterea,ei zboara ca vulturii,alearga si nu obosesc,umbla si nu ostenesc.Ne uitam cu jind la cei care zboara,se ridica si o fac cu atata usurinta.Cand furtunile vietii si valurile incercarilor se napustesc ca un uragan,zboara si tu deasupra norilor.Capul sus si invata sa zbori.Azi cazi,maine te lovesti,mai cazi o data,iar daca tu esti perseverent si inveti din lectii,vei zbura mai sus decat iti poti imagina.Eu cred,pentru ca poti.Numai la inaltime se poate zbura liber.Daca nu poti sa lupti cu grijile zilnice,ridica-te deasupra lor.Daca lumea iti da tarcoale,suie-te in inaltime,la Dumnezeu gasesti adevaratul tau loc.Putem zbura deasupra furtunii numai daca ne ancoram mintea si credinta in El.Asemenea vulturilor puteam fi si noi oamenii,singurele limite care ne opresc de a zbura,sunt imaginatiile...

Eu niciodata nu ma plictisesc...

Multumesc technologiei,care a inventat internetul,sa scriu si eu ca poetul si sa ma dau ca desteptul.Scriu aici din cotet,si stiu ca nu ma vedeti,dar nu toti suntem poeti.Eu nu am cum sa ma plictisesc,toata ziua cu voi eu vorbesc,ori prin scris,ori manuscris,nimic nu e interzis.Eu acum m-am decis,plictisita nicidecum.Vezi ce face omul,se joaca cu atomul,si te incearca sa vezi si balonul.Cum mai pot eu sa fiu plictisita,doar nu sunt aiurita?Odata cu trecerea timpului,ne intrebam ce urmeza?Mai bine am intreba cu ce am mai ramas?Sunt atatea trairi de care fiecare dintre noi am avut parte,insa prea putini aparte.Intr-un moment de cumpana a vietii mele m-am straduit sa uit,dar dupa un timp am constatat ca nu mi-au mai ramas decat amintirile,si am invatat sa traiesc cu ele.Nu traiesc in trecut,pentru ca viata e o lupta,plina de gropi,plina de gunoi,plina de focuri gata sa arda pe oricine,plina de ochi gata sa vada,plina de noi ce inca asteapta raspunsul la o rugaciune.Despre mine,nimic din tot ce misca nu ma mai misca,doar ura ma pisca din cand in cand facandu-ma sa strig,ura.Dar cum viata are rostul ei,uneori ea te duce unde nu vrei.Sa ne numaram bine zilele,ca sa capatam o inima inteleapta.Ziua pe care o traim astazi,este ziua cu care incepe sfarsitul nostru.Nu crezi ca e timpul sa te opresti si sa meditezi?Ai oare siguranta ca maine vei mai fi in viata?Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa te ajute sa intelegi ce am vrut sa iti spun.Vedem cum ni se duc anii,sa invatam sa ne numaram bine zilele.Viata trece si povestile raman!Intoarceti-va fiii oamenilor,o mie de ani sunt ca ziua de ieri,care a trecut,si ca o straja din noapte.Nu-ti mai scriu cuvinte multe ca sa nu te plictisesc,numai tot ce e mai dulce ca sa te mai fericesc.Scriu despre lucrurile care le stiu,dar despre care nu se vorbeste.Deseori,am senzatia ca timpul nu imi ajunge cat sa pot impartasi ce stiu.Din raspunsurile primite,una dintre cauzele pentru care oamenilor le este frica,este ca nu au ordine in idei.Am in suflet o multumire imensa,iar cuvintele de mai sus reprezinta scrisul meu si ceea ce eu mai stiu si atunci cand mai scriu.

Cand afara ploua...

Cand afara ploua si e-norat,si-n casa e asa de bine,manc ratata de oua.Ma mai gandesc la mama,dar stiu ca acolo in cer,e asa de bine.Mama m-a invatat credita,cantul si dragostea,si cand cu viata nu ma impac,langa mine mama,vin-o si spune-mi ce sa fac?Dar anii se cern si peste mine,si nu mi-e teama sa-mi deschid sufletul,sa-mi recunosc greselile,infrangerile.Daca m-ar intreba cineva ce inseamna mama pentru mine,pentru mine ea a fost totul.Mamele sunt locul unde dragostea rasare din pamant,si fericirea canta in onoarea nasterii noastre.Mamele sunt soarele care straluceste,sunt luna care lumineaza pamantul deasupra disperarii noastre negre,ca atunci cand suntem idurerate sa stim ca cineva ne vegheaza tot timpul.Oricare ar fi teama,durerea sau deznadejdea care umple viata,stim ca deasupra acestei furtuni avem mereu dragostea.Nu exista dragostea ca cea a mamei,si nici o legatura mai stransa cu pamantul,decat legatura pretioasa ce vine de la Dumnezeu dintre o mama si copilul sau.O dragoste este puternica,si nu se schimba niciodata,iar cand copii au mai mare nevoie de ea,dragostea mamei straluceste.Cand zilele se apropie de sfarsit,dragostea mamei continua sa traiasca.Nu exista cer pe care il vom vedea vreodata care sa nu fie aprins de prima dragoste,cea dintre mama si copilul ei.Datorita mamelor lumea noastra inca mai are delicatetea fina a zambetului,si fiecare vant al parfumul imbratisarilor ne-au dat viata.De aceea,multumeste-i mamei tale caci te iubeste cu o dragoste ce nu poate fi masurata in cuvinte.Cine are parinti,pe pamant nu in gand,mai aude si-n somn ochii,ca am fost,ca n-am fost,ori ca suntem cuminti.Astazi imbatranind n-e e dor de parinti.Sunt parintii acestia ce ofteaza mereu,niste oameni,acolo si ei,care stiu dureros ce e viata,sa traiesti pentru ei.Cine are parinti,inca nu e pierdut,cine are parinti are inca trecut.Ne-au facut,ne-au crescut,ne-au adus pana aci,unde avem si noi insine ai nostri copii.Iti astern flori si lacrimi de iubire,pentru tot ce ai facut,cu adinca multumire.Mama draga,mama mea,soare blind al diminetii,vei fi cu mine in gand pina la sfirsitul vietii.Amintirea ti-o pastrez,mama draga cu iubire pe vecie...

Am dat apa la moara...

Nu vreau sa m-i se strecoare,am dat apa la moara,sa nu mai ma doara.De cine sa nu ma mai doara?De mine,si sa am mare grije de mine,si sa ma iubesc si mai bine.Nu tot ce dai la moara,te omoara,te infioara.Am dat apa la moara,ca a fost o cioara,nu o vioara.Am vrut sa cant la vioara,si m-a deranjat o cioara,am pafugat-o sa zboare.Se zice proverbul,cand vrei sa scapi de cineva sau ceva,trebuie sa-l iei cu verbul.Tot dau apa pe moara,dar toate ma doboara,si ma gandesc sa nu doara.Toate-s in doara,pe sfoara,ca nu am gasit nici o moara.Nimic nu vreau sa mai moara,ca toti ma trag de sfoara,si toate ma infasoara.Acum mi-am facut o moara,si am jucat si moara,cu Marioara.Moara este buna de ceva,iti strecura si viata grea,si te duce tot asa.Unde este moara mea?Almintre-lea nu a fost moara mea,a fost a lui altcineva,dar m-am folosit eu de ia.Si cum toate curg la vale,am curs si eu agale,ochii mi-au plans a jale.Le-am pus toate la moara,si apa a curatat toate lucrurile murdare.Am invatat,m-am spalat,m-am curatat,inima curata mi-am pastrat,si toate problemele la moara le-am dat.Moara cursul ei si-a continuat,eu am plecat,apa nu s-a tulburat,si eu cristal curat am inventat.Totul a fost exterminat,eu m-am bucurat!Sa dati si voi apa la moara,cand sunteti suparati.

Mai de ieri,mai de departe,cu dureri de mijloace...

Pe bune,mijloacele ma rapune,nu sunt bune,dar pe mine toate se pune.Dureri de mijloc,si la mijloc,nici in pat nu pot sa joc.Exercitii fac pe loc,cu picioarele sus si jos,cu cracii in sus,si nu-i mai pot duce jos,ca m-am blocat drept la mijloc.Toate sunt la mijloc,te taie de nu ai nici un noroc.Mijlocul mi-a luat acuma foc,si nu stiu cum sa-l sting,sa nu arda de tot.Nici cracii in sus nu-i mai pot tine deloc,ca mi-au luat toate pe din dos.Sa nu sufere nimeni de mijloc,ca e bataie de joc.Nu e un joc,dar de mijloc tu nu ai loc.Durerile sunt adevarate,chiar acum au fost de mine palpitate,si le-am moiat si cu lapte.Cate am mai vrut eu ca sa fac,mijlocul mi-a dat si capul peste pat.Dar am dat si cu capul,si mijlocul l-am vatamat.Am vrut sa joc hora unirii,ca sa prind mijlocul iubirii,si toate s-au sucit de-a firii.Nici de mijloc nu ma poti prinde,ca te aprinde,si apoi te si desprinde.Ce durere,cand e de mijloc,cand la mijloc,nimic nu mai e la loc.Eu toate le-am strans la mijloc,si le-am stors cu un prosop,ca sa-mi aduca si mie ceva noroc.Pentru mijloc,trebuie sa ai un scop,sa te uiti prin telescop,sa vezi ce e pe la mijloc.Nu va mint fratii mei,de dureri de mijloc,au dat si ei.Cine stie ce e mijlocul,cand te arde ca si focul,si iti piere tie si tot jocul.Eu numai parte am avut la mijloc,ca nu am putut niciodata sa joc.Nici pe masa nu m-am pus,ca toate de-a dura s-au dus,si la mijloc m-a strapuns.Sus pe casa nu ma sui,ca ma feresc si de cui,si ori unde sa ma sui,mijlocul nu-i la locul lui.Multe de mijloc ar fi,eu nici nu ma pot suci,ci doar putui veni aci,acum de a l-e impartasi.Cand ai dureri de mijloc,nici bine nu poti vorbi.Te inteapa,ca o teapa,si ajungi de plangi ca si o ceapa.Mijlocul l-am examinat,durerile nu m-au lasat,dar eu povestea am terminat.Nu am nici o reteta de mijloc,sa va dau.Sanatate cine are,cine n-are sa cere rabdare,sa poata sa stea pe picioare.De la mijloc in sus,va spun uitati-va sus,de la mijloc in jos,sa nu fiti curiosi,doar curajosi.Nimic la mijloc,doar am mijlocit,cred ca te-ai pocait!

Sfantul mos Niculaie...

A venit azi un mos cu clop de paie,si il cheama Sfantul mos Niculaie.Mi-e nu mi-a adus nici paie,ce sa mai zic si de gunoaie.Nu,vorbim de Sfantul Niculaie ce e bun pentru fiecare,e darnic si are inima mare.El ne imparte la fiecare,ori esti mic,ori de esti mare,iti pune ceva in ghetutele de la picioare.Eu nu cred in mos Neculaie,ca sunt mare,dar cred,a fost un Sfant Niculaie.Niculaie,Nicolaie,Nicoleta,s-a dus o data si cu bicicleta.Pana la mine nu a ajuns,ca drumul a fost tare lung.Niculaie ne-a mai spus,sa fim darnici si cuminti,sa nu fim zgarciti si prapaditi.A povestit el multe,si de nuieluse,sa nu ne apuce,ca nu vrea sa se incurce,si apoi noi sa ne facem cruce.Nici nu m-am gandit eu azi,ca mos Niculaie,ma loveste peste obraz,si sa mananc un praz.Ghetute nu am,cizmulite sunt cu fermuar,si botoseii sunt unsi de ulei.Ce o sa capat,o sa ajung eu si la capat,sa-i fac si capat.Tuturor celor cuminti,voi sa va spalati pe dinti,iar celor rai si nervosi,o ceafa sa primeasca pe dos.Sa fim buni si cuminti cu toti,si sa purtam si chiloti.Sa nu umblam goi pe jos,sa nu rada lumea pe din dos.Acum daca ma-ti ascultat,pile la mos Niculaie i-am dat,si totul s-a rezolvat.Ghetutele v-i s-au incarcat,de butataturi voi ati dat.Si acum de la mine pentru fiecare,ori e mare,ori e tare,sa aveti incaltaminte pe picioare,sa puteti fugii mai tare,la mancare.Mosule,cocosule,sa strangem noi cosurile,si sa primim cadourile.La anul mos Niculaie,care are un clop de paie,si o saruta pe mamaie.Multumire tuturor,mos Niculaie s-a sculat din zori,si ne-a facut noua favori.Fiti buni,oameni buni,si acum sa mai impartim si niste cununi.O cununa si de la mine,si vreau sa va fie la toti bine!Am si uitat,acum chiar ca m-am dezghetat,cizmele din picioare eu jos le-am dat,si eu pe toti v-am salutat!