Lista mea de rugaciune...

Mi-am facut o lista de rugaciune,in care esti si tu inclus.Trag de mine sa ma rog,sa nu ajung sa ma tot rog de tine.Ma rog pentru tine,sa ai mila si de tine.Sunt recunoscatoare pentru momentul prezent,ce mi-a deschis ardent,un gand inert.Eu te iert,traiesc in prezent!

Istoria ca viitor...

Discurs teribil al Anei Blandiana despre sinuciderea unei Europe "prea bine hrănite, prea hedoniste": Europa pierde văzând cu ochii nu pentru că nu are resurse,ci pentru că nu are credință.Ana Blandiana a primit titlul de "Doctor Honoris Causa" al Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, iar în discursul de acceptare a distincției,poeta a vorbit despre momentele pe care le traversează lumea și Europa, informează pressone.

În timpul alocuțiunii sale, intitulate "Istoria ca viitor", Ana Blandiana, a afirmat că și-a ales că Europa și omenirea este în criză.Ea a spus că momentele prin care trece continentul european seamănă cu ultimele clipe ale Imperiului Roman de Apus."Trăim catastrofe și tragedii cu un obositor sentiment de deja-vu, ca și cum ni s-ar fi dat o istorie second hand. Nu e un secret pentru nimeni că epoca noastră seamănă izbitor cu cea de la sfârșitul imperiului roman. Același aer de sfârșit de sezon, de putere, de lume", a afirmat ea.Ana Blandiana consideră că Bătrânul Continent este prizonierul dogmelor corectitudinii politice.ot ce i se întâmplă Europei în ultima jumătate de an este, dincolo de motivațiile de ordin politic, adesea oculte, un prilej de obligatorie meditație asupra ei însăși, asupra condiției ei spirituale, acoperită, și aproape pierdută din vedere, în umbra groasă a obsesiei intereselor materiale. O gravă interogație asupra definiției ei. Este evident că în implacabila ciocnire a civilizațiilor, Europa pierde văzând cu ochii nu pentru că nu are resurse, ci pentru că nu are credință. Și nu mă refer numai la credința în Dumnezeu, deși evident și despre asta e vorba, ci pur și simplu la puterea de a crede în ceva. Încleștarea dintre unul care crede cu tărie în adevărul credinței sale, oricât de aberant ar fi acel adevăr, și unul care se îndoiește de adevărul idealurilor sale, oricât de strălucitoare, se va termina întotdeauna cu victoria primului", susține poeta.Europa și-a infirmat propria istorie, negându-și rădăcinile creștine. "Să ne amintim dezbaterile de acum nu mulți ani în urma cărora Uniunea Europeană a optat să refuze sintagma „rădăcinile creștine al Europei”, infirmându-și astfel propria istorie și propria definiție culturală. Ni se va răspunde că Europa crede în libertate. E adevărat. Dar libertatea este o noțiune cu margini nesigure, în stare să producă orice, dar nu și să scuze orice. Din nefericire părinții democrației, când au scris Carta Drepturilor Omului, au uitat să scrie și o Cartă a datoriilor omului. „Unde nu este datorie, nu este drept, spunea Carol I, și unde nu este ordine nu este libertate”, a continuat autoarea "întâmplărilor din Grădina mea".Blandiana afirmă că țările din Est sunt mai suspicioase decât cele din Occident din cauza traumelor prin care au trecut timp de zeci și sute de ani."Îmi amintesc cât de impresionată am fost când l-am auzit pe Lech Walesa mărturisind că, după ce ani de zile muncitorul care a fost a luptat pentru libertate, a descoperit, devenit președinte, că de libertate răul profită mai mult decât binele. Și nu pot să mă împiedic să consider acest tip de concluzie explicația faptului că țările membre ale Uniunii Europene, care au trecut prin experiența traumatizantă a comunismului, sunt mai reticente, maisuspicioase și mai sceptice decât colegele lor occidentale, a căror corectitudine politică învățată de decenii pe de rost se întinde iresponsabilă între egoism și naivitate. Deceniile de represiune sălbatic organizată și de savante și diabolice manipulări i-au învățat pe estici să caute și să descopere răul programat, oricât de înșelătoare i-ar fi aparențele", a spus ea.În continuare, poeta a abordat tema corectitudinii politice, cea devenită "aproape religie și mai mult decât politică", dar și despre distrugerea statelor naționale.Laborioasa construcție a secolului 19 care a  dat coeziune și sens statelor naționale a fost introdusă în baia de acizi a demitizării și deconstrucției, pentru a se putea înălța pe terenul pustiit un alt edificiu, dictatura mondialăa proletariatului,ieri, sau satul planetar,azi.. Satanizarea noțiunii de națiune, naționalitate, naționalism de către internaționalismul proletar sau de către political correctness, chiar dacă are scopuri diferite, se manifestă cu aceeași violență și are aceleași victime: tradiția, mândria moștenirii din bătrâni și solidaritatea cu cei din neamul tău, neamul însemnând în același timp popor, dar și familie ", a spus Blandiana. 

Poeta a abordat apoi și subiectul căsătoriilor între persoane de același sex, coroborat cu lipsa nașterii de prunci, ca pași ai procesului de distrugere a familiei."Coeziunea familiară era privită ca un potențial oponent în cele mai irespirabile perioade ale represiunii ,pentru că retragerea în interiorul familiei, ca în ultima redută împotriva nebuniei, a fost cea mai generală formă de rezistență, pasivă, dar de neînfrânt. Cu atât mai tulburător apare azi felul în care moleșirea, obosirea unei societăți prea bine hrănite, prea hedoniste, prea puțin spiritualizate se manifestă nu numai prin scăderea rigorilor morale și-a tradițiilor, ci și prin scăderea natalității, consecință directă a diminuării coeziunii familiale.Curios, în cazul Europei de azi, este felul în care se reacționează la această situație oarecum obiectivă și,evident,periculoasă : în loc ca statele să-și intensifice programele de stimulare economică a creșterii natalității (în condițiile în care cifra medie de copii pe familie este la europeni 1,2, iar la islamici 8) ultimul trend politically correct în Europa este legalizarea căsătoriilor unor familii care în mod natural nu pot face copii. Nu e singura dintre reacțiile europene care face să-mi vină în minte misterioasa psihologie a balenelor care, din când în când și din motive necunoscute, înoată spre câte un țărm și ies din lumea lor, sinucigându-se", a declarat ea.

Discursul integral al doamnei Blandiana este disponibil aici.

De abia mai umblu...

Rugaciunea de dimineata eu mi-am terminat,si m-am pregatit sa merg pe teren in sat.Dar cand din pat m-am ridicat,salele au crontonat.Mainile,picioarele toate m-au furnicat,si am inceput de exersat.Sa ma dezmortesc,nu am ezitat,de indat eu mainile le-am ridicat,si din nou pe Domnul l-am laudat.Pe picioare de abia stau,ca oasele toate ma dureau.Am vrut sa las eu scris aici,sa stii cum ma ridic,nu vreau sa te miri,asculta la stiri.Am vrut sa ma duc pe teren,sa mai vad si eu ca un camera man.Nu de stiri acum vorbesc,ce e nou prin stat,ca sa privesc.Am ajuns ca nana Ana,cu boarfele dupa mine,sa am schimburi si pe maine.Cotroantele le-am aruncat,au fost vechi,si nu le-am spalat.Tot incerc sa ma fac bine,fica mea striga dupa mine,sa-i mai fac o mincarica.Unul striga intr-un fel,altul striga cand e macel.Nu mai stiu ce sa ma fac,strig sa ma lase toti in loc,nu mai fac fata deloc.Am crezut ca ma fac bine,am mancat atata paine,dar nu mai stiu ce e mai bun pentru mine.Doctorul multe prescriptii mi-a dat,pe toate le-am incercat,dar nimic nu a dat rezultat.Doctorul mi-a spus mie,daca nu te faci bine,vino ca-ti dau si alifie.Si cu alifie am incercat,bai multe cu minerale,si cu sare de mare,cu ceaiuri si doctorii babesti,doar ca sa le nimeresc.Eu stiu ce este.Nu e o poveste.Raveca imbatraneste,si oasele o ameteste!Asta e tot ce stiu,nu ma mai duc la bristuriu,o trag eu cum le stiu.Nici pe carucior nu vreau sa ajung,dar mai stiu eu cum o sa mai ajung?Nicidecum!Uite asa incet m-am miscat,mult pe picioare nu am stat,pe fotolui m-am aruncat,si am inceput incet incet,la depanat.Vreau sa ies din casa afara,sa-mi cumpar ceva de mancare,si ceva de alinare.Servitoare nu pot sa-mi bag,ca nu stiu cum o sa ma inhat,si nu vreau sa fac necaz.Asa ma duc si incet pe picioare,chiar daca imi ia un timp mai mare.Incetutu cu incetutu,imi despoi si porumbutu.Ma duc la Tutu,ca nu vreau sa vorbesc cu mutu,si amestec eu si lutul.Eu acum v-am explicat,de abia stau pe picioare,stau mai mult in pat,si exercitiu eu tot fac.Sanatate tuturor va doresc,sa fiti tari si faurari,si cu urari de hoinari.O flare eu va trimit,tuturor celor poftiti,ca de mine voi sa va amintiti.Zile bune sa aveti,sa puteti sa mergeti drepti!Rugati-va si pentru mine,sa ma fac bine,sa umblu si eu bine.

Tuna si fulgera...

Cand eu m-am sculat de tunete si fulgere am dat.Cerul este intunecat,si in depresie am intrat.De e soare sau furtuna,azi e ploaie si maine tuna,eu va spun o veste buna.Azi,nu maine,mergeti pe luna,nu intr-o luna,si daca e furtuna,bucurati-va in struna.Am invatat,ca nimic nu las pe maine,daca eu vreau sa ma simt bine.Nu m-am simtit azi bine,a plouat,shalele ma usturat,calcaile le-am tocat,spatele m-a abandonat,dar eu tot am plecat.Viata e de-a valma,te suceste,si invarteste,pana te rostogoleste.Astea le-am invatat pe pielea mea,durerea mi-a fost tare grea,dar le-am intors eu tot asa.Nu amana timpul pe maine,poate nu mai vine,daca ocazia e acum,nu te abate de la drum.Eu te sfatuiesc,tu tine minte,intr-o zi ti-o prinde in minte.Afara ploua si e inourat,eu in ploaie m-am scaldat,cu frunzele uscate m-am uscat,de pacate tot am dat,soarele azi m-a uitat,dar eu nu m-am suparat.M-am miscat,si un piscat,de pureci eu am dat,am stropit,si au plecat.Uite asa eu m-am bucurat!O zi buna,este buna,cand o surprinzi si cu o aluna.Nu astepta,ca cineva sa te traga de mana,trageti tu vre-o doua palme,si sa vezi cum se inhama,si trezeste-te din somn,si cu tine drept in pom.Nu m-am suit in pom,dar am stat pe linga-un pom,l-am manghaiat,si salutat,si o fotografie el mi-a dat.Asta este viata,cand te da de-a valma,si o vezi pe palma.Ti-am spus eu tie,dute si taie creanga.Fa o colivie,ia-ti o palarie,si drum bun cu energie.Azi din nou de-a valma am plecat.Anii mei se duc,eu nu-i mai ajung,si peripetiile le smulg.Cu drag,dar nu va trag,va las in prag!

Nu da prilej diavolului...

Nu stiu ce s-a intamplat cu mine,de vre-o vreme nu mi-e bine.Nu stiu ce am mancat,dar toata m-am intoxicat.Stiu ca nu trebuia eu sa le mananc,dar pofta diavolului m-a impins.Asa este si cu patima grea,cand mananci mancare rea.Nu de mancare este vorba,diavolul stie sa te duca si cu vorba.Vai surioara,esti asa de frumusoara si de cap foarte usoara,ca esti ca o vrabioara.Asa de frumos te momeste,ca si inima tare iti creste,de crezi ca te fericeste.Si la mine a venit,vai sa va spun si ce am patit.Prima data am crezut,cand mi-a dat un sarut.Apoi mai departe,nu pot sa scriu aici in carte.Am picat de am dat cu capul pe spate.Am ametit.Cand m-am trezit,m-am buimacit,nici nu stiam de ce am patit.Asta e vorba totul despre mine.Nu vreau sa se intample si cu tine.Dar cum la fiecare i este scrisa soarta,eu va povestesc de-a intoarsa.Lectii multe am invatat,cum sa scap eu de pacat.Nu stiu daca de tot am scapat,dar diavolul tot a venit si m-a insultat.Nu a vrut sa ma lase singura niciodat,totdeauna m-a intepat.Vezi tu asa,nu esti buna si nici rea,hai sa ne distram,asa.Intr-o zi m-am infuriat,si de diavol tot nu am scapat,si i-am spus,asa.Inapoia mea satano,nu vreau sa ajung o stana.Atunci si mai tare s-a infuriat,picioare in fund mi-a dat.Eu iara l-am improscat,si tot nu s-a suparat,si mai tare m-a atacat.Din nou,si din nou eu m-am luptat,cu Biblia l-am amenintat.Cand pe Domnul l-a ispitit,si El tot asa a zis.Inapoia mea satano,omul nu traieste numai cu paine,ci si cu ce el e mai distins.Eu niciodata nu i-am dat prilej,doar l-am trimis intr-un vartej,sa scap si eu de vraji.Nu pot sa zic ca sunt asa de tare,ca sa stau mult pe picioare,dar cu o boata mare,le trimit eu la scaldare.Doar bunul Dumnezeu m-a ferit de multe,ce mie mi-a fost greu.Desigur ca si eu ca Iosif am fugit,am lasat si haina,si nu m-am lasat pacalit.Chiar nu demult s-a intamplat ceva,si am platit toate pe pielea mea.Multe platim noi in lume,chiar si sa ne facem si un mare nume.Si daca chiar trebuie sa fie asa,vegherea trebuie sa fie partea mea.Asa si se mai zice,ca diavolul sa nu te infrice,rugaciunea ta sa nu se strice.Am continuat si m-am rugat,si prilej la diavolul eu nu i-am dat.Oricum el ar fi vrut sa ma vada terminat.Am fost de multe ori ruinat,dar speranta mi-am pastrat,si m-a scapat chiar si de pacat.Daca va-ti saturat,cred ca va-ti desteptat,si ati invatat sa nu dam prilej sa facem un pacat.Scurt,dar am terminat!

Un joc de cuvinte...

Eu ma joc,dar nu joc.Stiti de ce nu joc?Cand am fost eu mai mica,am intrat la hora in joc.Si mama mea m-a intrebat,tie iti place ca sa joci?Si iam spus ca da.Si a zis de ce vrei sa joci?Eu i-am spus asa,uite asa se joaca,si la stanga si la dreapta,si te dai tot de-a roata.Ea nu a vrut ca sa joace,ca sa nu primeasca pe cojoace.Mie nu mi-a fost frica nici rusine,chiar daca nu am jucat bine.Eu de atunci intru-na joc,si o iau si din loc.Mama mea nu e prea ici,dar o jucam eu de nu zici.Jocul imi taie focul,si ma face sa uit totul.Ca la altii nu le place,eu nu le joc pe mate.De jucat am tot sa joc,si o si sa ma mai joc.Uite de aceea am ramas eu vie,ca am jucat ca Maria sus la vie.Hora noastra cea frateasca,pe campia americaneasca,si o sa-i chem pe toti la joc,pana vom avea noroc.Si cine zice ca nu-i bine,cand va intra in hora de-a dreptul se va face bine.Acum ca am jucat,eu nu am facut nici un pacat,am jucat asa de bine,ca toti dracii au iesit din mine.Cand eu am ganduri si ma stresez,pun hora sa cante si tot dansez.Asta-i leacul meu,cand eu imbatranesc.Jocu-i joc,nu stai pe loc,te incepi si faci cum poti.Si daca a fost vorba de joc,cu cuvinte la mijloc,sa stiti ca nimeni care a jucat nu a luat foc.Cand n-e doare inima,si cand nu stim ce-a mai facea,nu te uita in stanga si in dreapta,joaca asa.Pe aici pre la noi,lumea se duce la gunoi,in loc sa vina cu noi.Fiecare sa joace cum le are,ca nu-ti cere nimeni de mancare.Ca sa joci e un leac bun,astea vine din strabuni,de ce crezi ca ei au iubit mult?Jocul le-a stins tot focul si le-a adus norocul.Acum mama,nu ma mai poate vedea,cu jucam eu candva,dar continui ca sa joc,chiar daca ma priveste de sus pe loc.Sus in cer se va juca,nu de joaca ci de altceva.Inca nu am ajuns acolo,ca sa stiu ce joc e voie.Numai niste cuvinte,ca sa le tin eu minte,cum se joaca si sa fi cuminte.Eu sunt cuminte chiar de joc,cand nu o sa mai am nici minte,o voi uita chiar si de joc.Mergem fratilor la adunare,sa jucam in gura mare,dar nu de jocul cel prostesc,ci de cel duhovnicesc.In Biblie se scrie,tot ce are suflare sa laude si sa joace,asa cum fiecare poate.In incheiere eu va spun,eu am inceput chiar de acum.Va las in mana sortii,ca nu stim cand ne vine clipa mortii!Am jucat un joc frumos,ca cuvintele m-i sau stors,si am ramas si eu pe jos,dar nu m-am intors pe dos,astept frumos,duios si cu drag sa mai joc.Fratilor credinta sa nu o dam inapoi,noi sa tot jucam,doi cu doi.Pana in ziua de apoi!

Sunt aproape de mantuire...

Nu pot sa ma abtin,de ce?Ascultand chiar acum un interviu realizat cu scriitorul Romulus Rusan,regretatul sot al poetei Ana Blandiana.Stiti de ce scriu?Nu am fost niciodata interesata de politica sau de alte laturi ale politicii.Dar prin intermediul acestui reportaj am notat cateva dintre cele ce mie mi-au ramas inregistrate la inima.Vorbirea lui a fost despre muzeul de la Sighet,din arhiva comunismului,si chiar daca au trecut multi ani de atunci,legatura dintre noi a fost la fel.Un singur exemplu am avut si eu de la maestrul fabricii cand si-a batut joc de mine,de ce merg eu la adunare.Dar asta pe mine nu m-a deranjat de loc,si chiar am stat tare pe pozitia mea de credinta.Un lucru minor.Raportul pe care dansul a spus despre detinuti politici,si unele exemple,m-a facut sa inteleg si mai bine era comunismului.Am ascultat mai departe cu luare aminte,si spre incheiere a povestit de o scriitoare romana,ca a facut apel sa nu se mai citeasca scufita rosie la copii mici,sa nu-i infrice cu lupul.A fost foarte amuzant.Bine,merg mai departe,si un alt subiect care cred eu ca a fost important,a spus ca daca un om nu are o credinta solida,este foarte usor dus in eroare.Bine spus,bine facut,si foarte adevarat.Iar tot odata a spus ca dupa 23 de ani de sacrificiu,la care el putea sa faca altceva,a dus o lupta foarte grea in realizarea acestui proiect.Si cu putin timp,in incheiere a spus ca e aproape de mantuire.Citind biografia lui,am realizat faptul ca dansul a ajuns la mantuire pe 8 Dec 2016.Cred ca a si prorocit inainte de a ajunge la mantuire.Fratilor,sa nu judecam omul,Domnul ne cunoaste pe toti.Doar ca un fapt divers,in saptamana aceasta subiectul meu cu o parte din familia mea,a fost Ana Blandiana si viata ei.Mama mea,matusile mele,chiar si verisoara mea Octavia,a poposit in casa familiei Coman.Eu stiu putin din viata familiei ei,dar Domnul le cunoaste mai bine.Si ca o incheiere de marturisire,trebuie sa va dau de stire.Rasplata noastra nu e pe pamant,de la oameni nimic,de la Dumnezeu totul.A trebuit sa ma duc cu gandul,sa strabat trecutul,si am trecut si Prutul,dar am vorbit cu mutul.Comunismul a trecut,dar ce sa mai zic si eu,ca dupa 23 de ani de la DCFS,memoria mie nu mi-a trecut.Acum eu va inteleg,toti cei ce ati trecut prin comunism.Si in America este racism,nedreptate,discriminitate,si chiar legile calcate.Poate si eu prorocesc,mantuire imi doresc.Mantuire am primit fara nici o plata,sau camata,in Isus cel rastignit,si nu i s-a facut dreptate.Nu numai in Romania,ci in lumea intreaga nu este dreptate,dar asta este doar temporar.Credinta noastra ne tine sus,ca stim ca nu mai este mult.Pe cei tineri nu-i intereseaza,ca ei oricum umbla cu capul tot pe sus.Cine a rezistat rezistenta,sa reziste si pe mai departe.Iar celui slab,sa-l faca tare.Privesc in sus,ca mai sunt doar 3 pasi de dus.Inapoi ma uit,sa vad cum am putut de le-am dus,iar inainte,ma uit doar prin credinta.Pentru cine nu intelege ce am scris,am scris de Paradis!Iar celui ce intelege,sa vegheze!