Nu da prilej diavolului...

Nu stiu ce s-a intamplat cu mine,de vre-o vreme nu mi-e bine.Nu stiu ce am mancat,dar toata m-am intoxicat.Stiu ca nu trebuia eu sa le mananc,dar pofta diavolului m-a impins.Asa este si cu patima grea,cand mananci mancare rea.Nu de mancare este vorba,diavolul stie sa te duca si cu vorba.Vai surioara,esti asa de frumusoara si de cap foarte usoara,ca esti ca o vrabioara.Asa de frumos te momeste,ca si inima tare iti creste,de crezi ca te fericeste.Si la mine a venit,vai sa va spun si ce am patit.Prima data am crezut,cand mi-a dat un sarut.Apoi mai departe,nu pot sa scriu aici in carte.Am picat de am dat cu capul pe spate.Am ametit.Cand m-am trezit,m-am buimacit,nici nu stiam de ce am patit.Asta e vorba totul despre mine.Nu vreau sa se intample si cu tine.Dar cum la fiecare i este scrisa soarta,eu va povestesc de-a intoarsa.Lectii multe am invatat,cum sa scap eu de pacat.Nu stiu daca de tot am scapat,dar diavolul tot a venit si m-a insultat.Nu a vrut sa ma lase singura niciodat,totdeauna m-a intepat.Vezi tu asa,nu esti buna si nici rea,hai sa ne distram,asa.Intr-o zi m-am infuriat,si de diavol tot nu am scapat,si i-am spus,asa.Inapoia mea satano,nu vreau sa ajung o stana.Atunci si mai tare s-a infuriat,picioare in fund mi-a dat.Eu iara l-am improscat,si tot nu s-a suparat,si mai tare m-a atacat.Din nou,si din nou eu m-am luptat,cu Biblia l-am amenintat.Cand pe Domnul l-a ispitit,si El tot asa a zis.Inapoia mea satano,omul nu traieste numai cu paine,ci si cu ce el e mai distins.Eu niciodata nu i-am dat prilej,doar l-am trimis intr-un vartej,sa scap si eu de vraji.Nu pot sa zic ca sunt asa de tare,ca sa stau mult pe picioare,dar cu o boata mare,le trimit eu la scaldare.Doar bunul Dumnezeu m-a ferit de multe,ce mie mi-a fost greu.Desigur ca si eu ca Iosif am fugit,am lasat si haina,si nu m-am lasat pacalit.Chiar nu demult s-a intamplat ceva,si am platit toate pe pielea mea.Multe platim noi in lume,chiar si sa ne facem si un mare nume.Si daca chiar trebuie sa fie asa,vegherea trebuie sa fie partea mea.Asa si se mai zice,ca diavolul sa nu te infrice,rugaciunea ta sa nu se strice.Am continuat si m-am rugat,si prilej la diavolul eu nu i-am dat.Oricum el ar fi vrut sa ma vada terminat.Am fost de multe ori ruinat,dar speranta mi-am pastrat,si m-a scapat chiar si de pacat.Daca va-ti saturat,cred ca va-ti desteptat,si ati invatat sa nu dam prilej sa facem un pacat.Scurt,dar am terminat!

Un joc de cuvinte...

Eu ma joc,dar nu joc.Stiti de ce nu joc?Cand am fost eu mai mica,am intrat la hora in joc.Si mama mea m-a intrebat,tie iti place ca sa joci?Si iam spus ca da.Si a zis de ce vrei sa joci?Eu i-am spus asa,uite asa se joaca,si la stanga si la dreapta,si te dai tot de-a roata.Ea nu a vrut ca sa joace,ca sa nu primeasca pe cojoace.Mie nu mi-a fost frica nici rusine,chiar daca nu am jucat bine.Eu de atunci intru-na joc,si o iau si din loc.Mama mea nu e prea ici,dar o jucam eu de nu zici.Jocul imi taie focul,si ma face sa uit totul.Ca la altii nu le place,eu nu le joc pe mate.De jucat am tot sa joc,si o si sa ma mai joc.Uite de aceea am ramas eu vie,ca am jucat ca Maria sus la vie.Hora noastra cea frateasca,pe campia americaneasca,si o sa-i chem pe toti la joc,pana vom avea noroc.Si cine zice ca nu-i bine,cand va intra in hora de-a dreptul se va face bine.Acum ca am jucat,eu nu am facut nici un pacat,am jucat asa de bine,ca toti dracii au iesit din mine.Cand eu am ganduri si ma stresez,pun hora sa cante si tot dansez.Asta-i leacul meu,cand eu imbatranesc.Jocu-i joc,nu stai pe loc,te incepi si faci cum poti.Si daca a fost vorba de joc,cu cuvinte la mijloc,sa stiti ca nimeni care a jucat nu a luat foc.Cand n-e doare inima,si cand nu stim ce-a mai facea,nu te uita in stanga si in dreapta,joaca asa.Pe aici pre la noi,lumea se duce la gunoi,in loc sa vina cu noi.Fiecare sa joace cum le are,ca nu-ti cere nimeni de mancare.Ca sa joci e un leac bun,astea vine din strabuni,de ce crezi ca ei au iubit mult?Jocul le-a stins tot focul si le-a adus norocul.Acum mama,nu ma mai poate vedea,cu jucam eu candva,dar continui ca sa joc,chiar daca ma priveste de sus pe loc.Sus in cer se va juca,nu de joaca ci de altceva.Inca nu am ajuns acolo,ca sa stiu ce joc e voie.Numai niste cuvinte,ca sa le tin eu minte,cum se joaca si sa fi cuminte.Eu sunt cuminte chiar de joc,cand nu o sa mai am nici minte,o voi uita chiar si de joc.Mergem fratilor la adunare,sa jucam in gura mare,dar nu de jocul cel prostesc,ci de cel duhovnicesc.In Biblie se scrie,tot ce are suflare sa laude si sa joace,asa cum fiecare poate.In incheiere eu va spun,eu am inceput chiar de acum.Va las in mana sortii,ca nu stim cand ne vine clipa mortii!Am jucat un joc frumos,ca cuvintele m-i sau stors,si am ramas si eu pe jos,dar nu m-am intors pe dos,astept frumos,duios si cu drag sa mai joc.Fratilor credinta sa nu o dam inapoi,noi sa tot jucam,doi cu doi.Pana in ziua de apoi!

Sunt aproape de mantuire...

Nu pot sa ma abtin,de ce?Ascultand chiar acum un interviu realizat cu scriitorul Romulus Rusan,regretatul sot al poetei Ana Blandiana.Stiti de ce scriu?Nu am fost niciodata interesata de politica sau de alte laturi ale politicii.Dar prin intermediul acestui reportaj am notat cateva dintre cele ce mie mi-au ramas inregistrate la inima.Vorbirea lui a fost despre muzeul de la Sighet,din arhiva comunismului,si chiar daca au trecut multi ani de atunci,legatura dintre noi a fost la fel.Un singur exemplu am avut si eu de la maestrul fabricii cand si-a batut joc de mine,de ce merg eu la adunare.Dar asta pe mine nu m-a deranjat de loc,si chiar am stat tare pe pozitia mea de credinta.Un lucru minor.Raportul pe care dansul a spus despre detinuti politici,si unele exemple,m-a facut sa inteleg si mai bine era comunismului.Am ascultat mai departe cu luare aminte,si spre incheiere a povestit de o scriitoare romana,ca a facut apel sa nu se mai citeasca scufita rosie la copii mici,sa nu-i infrice cu lupul.A fost foarte amuzant.Bine,merg mai departe,si un alt subiect care cred eu ca a fost important,a spus ca daca un om nu are o credinta solida,este foarte usor dus in eroare.Bine spus,bine facut,si foarte adevarat.Iar tot odata a spus ca dupa 23 de ani de sacrificiu,la care el putea sa faca altceva,a dus o lupta foarte grea in realizarea acestui proiect.Si cu putin timp,in incheiere a spus ca e aproape de mantuire.Citind biografia lui,am realizat faptul ca dansul a ajuns la mantuire pe 8 Dec 2016.Cred ca a si prorocit inainte de a ajunge la mantuire.Fratilor,sa nu judecam omul,Domnul ne cunoaste pe toti.Doar ca un fapt divers,in saptamana aceasta subiectul meu cu o parte din familia mea,a fost Ana Blandiana si viata ei.Mama mea,matusile mele,chiar si verisoara mea Octavia,a poposit in casa familiei Coman.Eu stiu putin din viata familiei ei,dar Domnul le cunoaste mai bine.Si ca o incheiere de marturisire,trebuie sa va dau de stire.Rasplata noastra nu e pe pamant,de la oameni nimic,de la Dumnezeu totul.A trebuit sa ma duc cu gandul,sa strabat trecutul,si am trecut si Prutul,dar am vorbit cu mutul.Comunismul a trecut,dar ce sa mai zic si eu,ca dupa 23 de ani de la DCFS,memoria mie nu mi-a trecut.Acum eu va inteleg,toti cei ce ati trecut prin comunism.Si in America este racism,nedreptate,discriminitate,si chiar legile calcate.Poate si eu prorocesc,mantuire imi doresc.Mantuire am primit fara nici o plata,sau camata,in Isus cel rastignit,si nu i s-a facut dreptate.Nu numai in Romania,ci in lumea intreaga nu este dreptate,dar asta este doar temporar.Credinta noastra ne tine sus,ca stim ca nu mai este mult.Pe cei tineri nu-i intereseaza,ca ei oricum umbla cu capul tot pe sus.Cine a rezistat rezistenta,sa reziste si pe mai departe.Iar celui slab,sa-l faca tare.Privesc in sus,ca mai sunt doar 3 pasi de dus.Inapoi ma uit,sa vad cum am putut de le-am dus,iar inainte,ma uit doar prin credinta.Pentru cine nu intelege ce am scris,am scris de Paradis!Iar celui ce intelege,sa vegheze!

Nu am ajuns la apogeu...

Chiar acum am invatat ce inseamna un apogeu.Apogeu inseamna o implinire,de ce?Depinde,de ce?Grea ne este supararea,cand se fura toata valoarea,si ai ramas cu disperarea.Acum ai ajuns la apogeu.Sa nu te cocotezi,sau sa te bazezi spre apogeu,o sa ajungi la cefereu.Sa-mi fii superior nu-i greu,e greu in schimb sa-mi fi egal.Ce zici?Vrei sa-mi rascolesti sufletul meu?La apogeu ma gandesc mereu,nu e ca si un curcubeu,e doar un apogeu.O sa vina o zi cand voi ajunge cu adevarat la apogeu.Dar pana atunci,mananc paine cu pateu.Nu prea m-o interesat ce e un apogeu,dar de curiositate l-am cautat,si pe Google l-am aflat.Stim cu totii cat suntem de avansati.Acum am ajuns la apogeu.Nu stiu ce sa mai scriu de apogeu,ma gandesc acum sa-mi fac un zmeu,sa ajunga sus la apogeu.Nu prea le am cu astea,m-am incurcat si de probleme eu am dat.Le las aicia balta,si le rezolv eu altadata,cu o dalta.Ce greu e sa ajungi la un apogeu!Trebuie sa fii un zeu,dar nu un fariseu.Am terminat cu apogeul,ca ma apuca tembeleul.Salutare apogeu,ma duc ca nu sunt un cliseu.

Nu ma doare...

Sti de ce nu ma doare?
Nu ma doare cum ma privesti.
Nu ma doare daca nu-mi vorbesti.
Nu ma doare,chiar daca flori nu-mi duci.
Si cate as putea sa spun?
Desigur ca o data,nu ma doare,dar o sa lase urme de picioare.
Nu ma doare deprimarea,si nici exprimarea.
Nu ma doare,nici cand sunt arsa de soare.
Nici de ploaie,nici de vant,eu mereu o sa cant.
De furtuna,ori e luna,nici de intunericul nebun.
Nu ma doare daca cad,pe picioare ma ridic iar.
Nu ma doare nici de plang,ochii limpezi m-i se inchid.
Nu ma doare,ca toate o sa curga-n mare.
Nu ma doare chiar de nu-mi ramane un nume mare.
Nu ma doare de nu-mi dai,doi bani o sa mai am.
Nu ma doare nici cand frigul,ma tine ca cocostargul.
Si cat de multe m-ar durea,nu durerea e firea mea.
Nu ma doare,ca sunt obisnuita,durerea mi-a fost pregatita.
De cand te nasti,si pana mori,de durere nu duci dor.
Si acum ca nu ma doare,eu strig tare in gura mare.
De ce pe mine toate ma doare?

Sus pe plaiurile Cerului...

Sus pe plaiurile Cerului,sus acolo in vesnicii!

Ascultand interviul fratelui Pit Popovici,mi-a ramas in inima cate-va cuvinte de aur,sunt mai multe,dar unul singur m-a legat la inima.Sa predicam cu Duhul Sfant,si ca pastor baptist,da,Duhul Sfant l-a insotit in tot timpul vietii lui.Cunosc pe fratele Popovici din Chicago,nu multe,dar au fost patrunse in sufletul meu.Si-a sfarsit alergarea,si sta la dreapta Tatalui Ceresc.Si poezia pe care el a recitat-o:"mai bine rob,la Tine Doamne,decat in lume domnitor,sa fiu sarac si fara renume,dar sus in cer,mostenitor."https://hamiltonmillchapel.com/tribute/details/1426/Petru-Popovici/obituary.html