Ce simt eu de Craciun...

Eu simt o mare bucurie de Nasterea Domnului Isus,dar tot odata si o tristete,pentru dragii mei plecati la Domnul.Dar bucuria cu tristetea se impletesc,si apoi mai la urma,va fi iar bine.Cu totii ne bucuram de cadourile pe care le primim de Craciun.Cu toate acestea,este mai important sa ne deschidem sufletul atunci cand primim cat si atunci cand daruim.Dorinta de a primi cadouri nu ar trebui sa insemne mai mult pentru noi decat dorinta de a fi mai buni cu ceilalti.Copilaria este sa crezi ca printr-un brad de Craciun si cativa fulgi de nea,intreaga lume poate fi schimbata.Cand eram copii ne lasam invaluiti de magia sarbatorilor de iarna in asa fel incat simteam cum toata lumea se transforma.Gaseam in brad si in zapada bucuria unei schimbari care ne facea sa credem in spiritul Craciunului.Craciunul este singura perioada a anului cand oamenii isi pot urma propriile impulsuri,si isi pot exprima propriile sentimente,fara retineri.Craciunul este sansa de a fi noi insine.In acest sezon plin de farmec ne deschidem inimile mai mult ca oricand,vom da frau liber sentimentelor pe care le-am ascuns pana acum in adancul sufletului nostru.Spiritul sarbatorii ne determina sa fim mai indulgenti cu noi insine si cu cei din jurul nostru,astfel ca ne vom debarasa de teama.Un dar micut de Craciun pentr-un sarman poate aduce veselie timp de un an.Oricat de mic ar fi cadoul,ceea ce conteaza cu adevarat este faptul ca daruim din inima.Aceasta apropiere le umple sufletul cu bucurie,gestul nostru devenind o amintire frumoasa care ii ajuta sa treaca peste greutatile vietii cu speranta.Chiar daca suntem departe de familie,ne face sa ne gandim cu drag la cei apropiati,retraim clipele frumoase din trecut petrecute alaturi de acestia si ne imaginam momentul in care ne vom reintalni.Poate fi o zi de sarbatoare sau de rugaciune,dar va fi intotdeauna o zi de aducere aminte.Gandul ne zboara la cei pe care i-am iubit,si ne dorim sa impartasim bucuria Craciunului cu cei care au facut parte din vietile noastre.Nu este atat deschiderea cadourilor,cat deschiderea inimilor noastre.Pace pe pamant,va fi atunci cand vom pastra Spiritul Craciunului pe toata perioada anului!Ne regasim linistea sufleteasca atunci cand ne reamintim de importanta compasiunii cu care trebuie sa ii tratam pe ceilalti,iar astfel ne putem apropia si mai mult de cei dragi.Dumnezeu ne alduiasca si ne miluiasca!

Aici odihneste sufletul neisufletit al mamei  mele Elena...

Ploua,pic,pic,pic,de Craciun...

Apara ploua,pic,pic,pic,si ce frumos,Craciun sa mai stai un pic.Se vede luminitele pe pom,si ploaia cade tot mai incetisor.Craciunul se sarbatoreste in fiecare an la 25 decembrie,fiind una dintre cele mai importante sarbatori,nasterea Domnului Isus Hristos.In aceasta zi fiecare incearca sa fie mai bun cu cei din jur,sa daruiasca pentru suflet,dragoste si iubire,si pentru trup daruri celor pe care ii iubesc.Si in aceasta noapte s-au deschis cerurile facand din Craciun o sarbatoare sfanta care lumineaza sufletele oamenilor.Pentru fiecare dintre noi,Craciunul reprezinta un moment deosebit.Este o sarbatoare care ne aduna acasa linga cei dragi.In aceste momente privim viata altfel,si ne deschidem sufletul mai usor.Pentru mine Craciunul inseamna bucuria nasterii Domnului nostru Isus,chiar daca pentru altii inseamna decat Mos Craciun.Intotdeauna m-am gandit la Craciun,ca la un timp bun,un timp placut,sa fii bland,iertator,singurul timp in calendarul lung al anului...

E noaptea Colindelor...

Colindatul este un obicei stravechi.Cei dintai colindatori au fost pastorii care au venit la pestera luminata unde S-a nascut Pruncul Isus.Bucurandu-se de acest semn ceresc si de glasul ingerilor au vestit degraba in cetatea Betleemului minunea la care au fost martori.Colindul este o nepretuita zestre spirituala,pe care o mostenim din mosi-stramosi.El este sfant,pentru ca transmite un mesaj ceresc,o veste de la Dumnezeu.Dar colindul este si bun,pentru ca acesta veste are menirea sa slujeasca vietii,sa aduca bine in lume si intre oameni.Din vremuri vechi,colindele,si obiceiurile noastre de Craciun au fost o adevarata scoala de virtuti morale,intarind simtamintele de fratietate si de buna intelegere.Colindatorii le canta cu incredintarea ca sunt solii unei lumii mai bune,cu binecuvantarea Domnului care a venit intre noi "Sa se nasca si sa creasca,sa ne mantuiasca".Colindele ne inalta sufleteste,ne innoiesc faptura interioara,ne apropie unii de altii,ne fac mai buni,iubitori,iertatori,mai credinciosi.Intr-un cuvant ne picura in suflete acea liniste si acel echilibru moral ce ne este atat de necesar in calatoria vietii.Colinde,colinde,e vremea colindelor,caci timpul ne arata ca e vremea colindelor.Tremura brazii miscand ramurelele,caci noaptea de azi,se colinda pe la noi.Cand scanteie stelele,se bucura copiii,de dragul Mariei si-al Mintuitorului.Luceste pe ceruri,o stea,Maria si Iosif colinda prin lume si isi cauta un loc,doar in Betllem intr-o iesle rasare o stea.Si in a vitelor iesle,un prunc minunat se nascu.Iar magii cei trei,prind de veste ca el e Isus,altul nu-i.Colinde,colinde,colinde,asa colindam an de an,in noaptea colindelor noastre.Se aude copilul cum plange cu lacrimi sclipind prin zapezi,in scutecul mic braul strange,durerile lumii de ieri.Aduc magii daruri alese,tamaie,aur si-apoi smirna.Parfumul isi tese povestea pana la noi,si de acum pana-n vecie,mila Domnului sa fie,laudati,cantati si va bucurati!

Vestea buna ingerii au adus...

Vestea buna ingerii au adus,
Vestea buna la noi a ajuns.
S-a nascut Mesia,profetit,
La noi jos pe pamant a venit.

Slava sus in ceruri,pace pe pamant,
S-a nascut Mesia,Domnul nostru sfant.
Cor de ingeri canta Lui neincetat,
Numele Lui fie laudat.

Salta Betleeme mic oras,
Azi in tin’se naste-un Copilas.
Mantuirea la noi a venit,
Domnul cerului fie slavit.

Cantata toti dar cu bucurie,
Slava in cer lui Dumnezeu fie.
S-a nascut al nost’Mantuitor,
Isus Domnul,Domnul tuturor.

Astazi vin sa-mi plec genunchii...

Astazi vin sa-mi plec genunchii
Inaintea ieslei Tale,
Copilas din alta lume,
Obosit de frig si cale.

Imi plec inima si fata,
Copilas din zare-albastra,
Si ma-nchin cu umilinta,
Calator prin lumea noastra!

Nu am smirna ca si magii,
Nici tamaie si nici aur,
Lacrimile pocaintei
Imi sunt singurul tezaur!

Ti le-aduc acum nainte
Cu sfiala si rusine,
Copilas venit din ceruri
Sa porti crucea pentru mine!

De Craciun!

O zi sclipitoare la Desert Botanical Garden...

The Phoenix Desert Botancial Garden isn't a boring stuffy plant collection.It's a beautifully landscaped park with towering Sagauro cacti,bridges and displays for children.During the year,visitors will enjoy such events as music in the garden,butterfly exhibits,holiday luminarias and much more.

Omul bun scoate lucruri bune din visteria buna a inimii lui,iar omul rau scoate lucruri rele din visteria rea a inimii lui;caci din plinatatea inimii vorbeste gura.Luca 6:45 De-alungul vietii am acumulat  lucruri,sentimente,dureri,amaraciuni,intrebari,dezamagiri.Si ce credeti ca iese din ea?Ceea ce am acumulat acolo.Ce scoatem noi din visteria inimii noastre zilnic?Apus peste apus,ce iute trece timpul,si zorile s-au dus,si iute bate vantul.Uitand de dor si de nevoi,ani de pribegie,dintr-o mie,cati au mai ramas?Cazut-au frunzele,unde-s sperantele,n-a mai ramas niciuna.Un gand nerostit,ce-am asteptat,ce-am visat,nimic nu s-a schimbat.Si timpul s-a scurs,la umbra teiului de sus,dar eu am mai ramas,si ma bucur ca am mai inaintat cu-n ceas.Am momente in care ma simt de parca as trai zece vieti.Si altele in care ma simt,ca sunt foarte jos.Eu nu mai masor viata in ani,ci in trairi.In momente de dor,si tristeti efemere.Imi petrec fiecare zi traind.Nu am timp sa controlez anii,pentru ca in mine,nu am virsta,am viata.Las timpul sa curga mergand mana in mana cu el,ii zimbesc si-i povestesc despre cate mai avem de trait impreuna.Imi devine cel mai bun prieten,nu ma lupt cu timpul,nu incerc sa-l inving.Cu fiecare zimbet,ti se mai duce un an.Ati vazut cum oamenii veseli nu isi arata virsta,ci intinereste!Oamenii au inventat virsta pentru ca au nevoie de repere,dar sufletul habar nu are de asa ceva.Pentru a fi tinara,am nevoie de zimbet,liniste,si pace.De ganduri frumoase fata de mine,si de tot ce ma inconjoara.Am nevoie sa multumesc pentru tot ce am si cate as mai vrea sa am.Fii prietena timpului tau,iar la urmatoarea aniversare,nimeni nu stie mai bine decat tine cata viata ai trait!As vrea cateodata ca lucrurile sa fie asa cum vreau eu,incat imi vine sa intervin in actiunile si intamplarile de zi cu zi.As vrea sa schimb mentalitati,oameni,idei,dar sfarsesc prin a-mi nega propria persoana pentru a parea ceva ce nu sunt in ochii unei persoane care ma stie de cand m-am nascut.Ma stie,dar nu ma cunoaste.Nu o sa fac aceleasi greseli in veci,asta sunt eu,eu sunt pe picioare.Pentru ca scrisul si numai scrisul ma scoate din carapacea asta de zi cu zi,de nopti in care nu dorm,ca sa le spun aici.Si scriu iar alta pagina,dar despre aceeasi fata...