Iubirea de Mama...

De 8 Martie!

Pentru-ca asa e viata!

Azi am facut ghiveci si ciorba de varza...

Pe bune azi m-am pus la gatit,si am pus un ciolan de porc si multe vegetale impreuna si a iesit o varza ca la Ploiesti,unii zice ca la Braila,iar eu zic ca din bucataria mea,asa de buna si gustoasa cum nu a fost ca niciodata,azi am avut chef de bucatarie,si m-am bucurat de ghiveci si ciorba mea.Pofta buna sa aveti si voi de ghiveci si o ciorba de varza  "a la carte"

Draga bunica...

<

Luceafarul...

A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata,
Din rude mari imparatesti,
O prea frumoasa fata.

Si era una la parinti
Si mindra-n toate cele, 
Cum e Fecioara intre sfinti
Si luna intre stele.

Din umbra falnicelor bolti
Ea pasul si-l indreapta 
Linga fereastra, unde-n colt
Luceafarul asteapta.

Privea in zare cum pe mari
Rasare si straluce,
Pe miscatoarele carari
Corabii negre duce.

Il vede azi, il vede mini, 
Astfel dorinta-i gata;
El iar, privind de saptamini,
Ii cade draga fata.

Cum ea pe coate-si razima 
Visind ale ei timple
De dorul lui si inima
Si sufletu-i se imple.

Si cit de viu s-aprinde el 
In orisicare sara,
Spre umbra negrului castel
Cind ea o sa-i apara.

Si pas cu pas pe urma ei 
Aluneca-n odaie,
Tesind cu recile-i scintei
O mreaja de vapaie.

Si cind in pat se-ntinde drept 
Copila sa se culce,
I-atinge miinile pe piept,
I-nchide geana dulce;

Si din oglinda luminis 
Pe trupu-i se revarsa,
Pe ochii mari, batind inchisi
Pe fata ei intoarsa.

Ea il privea cu un suris, 
El tremura-n oglinda,
Caci o urma adinc in vis
De suflet sa se prinda.

Iar ea vorbind cu el in somn,
Oftind din greu suspina:
- "O, dulce-al noptii mele domn,
De ce nu vii tu? Vina!

Cobori in jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n casa si in gind
Si viata-mi lumineaza!"

El asculta tremurator, 
Se aprindea mai tare
Si s-arunca fulgerator,
Se cufunda in mare;

Si apa unde-au fost cazut
In cercuri se roteste,
Si din adinc necunoscut
Un mindru tinar creste.

Usor el trece ca pe prag
Pe marginea ferestrei
Si tine-n mina un toiag
Incununat cu trestii.

Parea un tinar voievod
Cu par de aur moale,
Un vinat giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.

Iar umbra fetei stravezii
E alba ca de ceara -
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scinteie-n afara.

- "Din sfera mea venii cu greu
Ca sa-ti urmez chemarea,
Iar cerul este tatal meu
Si muma-mea e marea.

Ca in camara ta sa vin,
Sa te privesc de-aproape, 
Am coborit cu-al meu senin 
Si m-am nascut din ape.

O, vin'! odorul meu nespus,
Si lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu sa-mi fii mireasa.

Colo-n palate de margean
Te-oi duce veacuri multe,
Si toata lumea-n ocean
De tine o s-asculte."

- "O, esti frumos, cum numa-n vis
Un inger se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata;

Strain la vorba si la port,
Lucesti fara de viata,
Caci eu sunt vie, tu esti mort,
Si ochiul tau ma-ngheata."

Trecu o zi, trecura trei
Si iarasi, noaptea, vine
Luceafarul deasupra ei
Cu razele-i senine.

Ea trebui de el in somn
Aminte sa-si aduca 
Si dor de-al valurilor domn
De inim-o apuca:

- "Cobori in jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza, 
  Patrunde-n casa si in gind
Si viata-mi lumineaza!"

Cum el din cer o auzi,
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
In locul unde piere;

In aer rumene vapai
Se-ntind pe lumea-ntreaga, 
Si din a chaosului vai
Un mindru chip se-ncheaga;

Pe negre vitele-i de par 
Coroana-i arde pare,
Venea plutind in adevar
Scaldat in foc de soare.

Din negru giulgi se desfasor
Marmoreele brate,
El vine trist si ginditor
Si palid e la fata;

Dar ochii mari si minunati
Lucesc adinc himeric,
Ca doua patimi fara sat
Si pline de-ntuneric. 

Din sfera mea venii cu greu
Ca sa te-ascult acuma,
Si soarele e tatal meu, 
Iar noaptea-mi este muma         
                                                         

                     

ISUSE,sunt ce sunt prin Tine!

Ce-ar fi faptura-mi fara Tine,Mantuitorul meu slavit ?
Ce-as fi de n-ai fi Tu in mine,cu harul Tau nemarginit ?
As fi un bulgare de gheata,un fir de umbra fara viata...
O stanca invaluita-n ceata si-o noapte fara dimineata...

As fi un far fara lumina,pustie de nisipuri plina
Cu vanturi fara de odihna,cu serpi si scorpii ce-nvenina
As fi o albie uscata,pe unde-a curs un rau odata
O frunza smulsa si purtata,fara de scop in lumea toata

Asa as fi,dar slava Tie!Tu-mi esti a vietii bogatie
Comoara harurilor vie,ce ma inunda pe vecie
Eu,n-as stii azi ce-i fericirea,vietii-n mii si mii de fete,
Si n-as fi cunoscut iubirea,cu infiorari si frumusete.

De n-ai fi fost Tu bunatate,Incepatorule a toate,
Cu taine adanci si minunate,ce totul vrea si totul poate...
Tu m-ai suit in slavi divine din lutu-ntunecatei tine
ISUSE,sunt ce sunt prin Tine,si acum si-n veacul care vine...