Singuratatea e o arta…

Singuratatea e o arta,ce nu poate fi sparta.A fi singur nu inseamna a te simti singur.Exista o diferenta intre a fi singur si a te simti singur.Am invatat asta pe masura ce am inaintat in varsta.Cand eram tanara credeam ca o casa plina inseamna o inima plina.Credeam ca fericirea se gaseste in incaperi pline de oameni,in conversatii si in prezenta cuiva alaturi.Dar viata are felul ei de a te invata altceva.Copiii cresc.Prietenii se muta in alta parte.Unele relatii devin,in mod natural,mai linistite.Si,in cele din urma,s-ar putea sa te trezesti petrecand mai multe seri singura.La inceput linistea poate parea ciudata.Apoi,se intampla ceva frumos.Incepi sa te auzi din nou pe tine insuti.Te bucuri de cafeaua de dimineata fara graba.Iesi la plimbare pentru ca vremea este frumoasa.Stai langa fereastra si privesti cum lumina soarelui se misca.Citesti,gradinaresti,asculti muzica,iti amintesti si zambesti.Iti dai seama ca nu ai nevoie de companie permanenta pentru a avea o viata plina de insemnatate.Singuratatea fizica poate deveni un spatiu al pacii atunci cand esti impacat cu propria inima.Desigur,cu totii avem nevoie de conexiune.Un telefon de la cineva drag ne poate insenina ziua.O vizita a unui prieten la o cafea poate deveni o amintire pretioasa.Dar exista si ceva puternic in a sti sa te bucuri de propria companie.Sunt nenumarate capitole ale unei vieti pe care sunt recunoscatoare ca le-am trait.Asadar,daca te afli singura in acest capitol al vietii,nu presupune automat ca esti singuratica.Viata iti ofera ceva ce erai prea ocupata sa apreciezi inainte,timp cu tine insuti.Descopera ceva nou.Suna pe cineva drag.Mergi intr-un loc frumos.Razi amintindu-ti ceva din trecut.Stai si priveste apusul.Uneori,capitolele cele mai linistite sunt cele in care,ne intelegem pe noi insine.Lectia de viata.A fi singura este o circumstanta.Singuratatea este o stare sufleteasca,si cele doua lucruri nu sunt acelasi lucru.A inainta in varsta nu inseamna sa umpli orice moment de liniste.Uneori,inseamna sa inveti sa te impaci cu acea liniste.Singuratatea poate fi plina de pace,poate avea un sens.O viata traita in singuratate poate fi,totusi frumoasa.Ce atata nedreptate,si cata rautate,sa le faci tu pe toate.Nu ma grabesc cu incruntarea,doar zambesc putin in dulce resemnare.Sa fim mai buni,sa uitam rautatile,si mai intelegatori.Cred ca e familiar indemnul.Ei bine,de ce nu putem fi mai buni si in orice anotimp.Oamenii nu pot deveni mai buni la comanda,dar imi este imposibil sa imi imaginez ca putem fi 365 de zile pe an disciplinari,plini de mila,grija si compasiune pentru soarta semenilor nostri.Intr-un fel m-i se pare binevenit,si nu ma consider deloc inspirata,am participat cu inima deschisa,iar sentimentul produs a fost inegalabil,imposibil de descris in cuvinte.Am o viata,dar nu vreau sa traiesc dupa inima sa-mi dai,nu vreau nici luxul luxurilor,cum vezi la altii in popor.Nu vreau sa traiesc cat corbul,dar vreau sa traiesc ca omul.De am gresit,azi imi cer iertare,sunt om ca orisicare,sa n-aveti suparare.Am cunoscut amarul,stiu ce-i singuratatea,am cunoscut iubirea,stiu ce e nedreptatea.Cele mai puternice imbarbatari n-i le dam singuri,cele mai multe scuze n-i le gasim singuri,iar atunci cand ramanem fara scuze,ne suparam pe noi.Ce vorba mare,dar de acum sa nu mai gresesti,pentru totdeauna sa ne ramana bine cele vorbite.Lasa mania,paraseste iutimea,nu te supara,caci supararea duce numai la rau.Opriti-va si vedeti cat de minunata este viata,caci fiecare clipa traita este un dar de la Dumnezeu si trebuie pretuita.Tuturor ne plac vestile bune,de fapt noi toti suntem chemati sa ducem vestea cea buna in lume,o lume care este framintata si chinuita de vesti rele.Deci,nu te mania,singuratatea te va invata,binele de-l vei vedea.