Singuratatea e o arta…

Singuratatea e o arta,ce nu poate fi sparta.A fi singur nu inseamna a te simti singur.Exista o diferenta intre a fi singur si a te simti singur.Am invatat asta pe masura ce am inaintat in varsta.Cand eram tanara credeam ca o casa plina inseamna o inima plina.Credeam ca fericirea se gaseste in incaperi pline de oameni,in conversatii si in prezenta cuiva alaturi.Dar viata are felul ei de a te invata altceva.Copiii cresc.Prietenii se muta in alta parte.Unele relatii devin,in mod natural,mai linistite.Si,in cele din urma,s-ar putea sa te trezesti petrecand mai multe seri singura.La inceput linistea poate parea ciudata.Apoi,se intampla ceva frumos.Incepi sa te auzi din nou pe tine insuti.Te bucuri de cafeaua de dimineata fara graba.Iesi la plimbare pentru ca vremea este frumoasa.Stai langa fereastra si privesti cum lumina soarelui se misca.Citesti,gradinaresti,asculti muzica,iti amintesti si zambesti.Iti dai seama ca nu ai nevoie de companie permanenta pentru a avea o viata plina de insemnatate.Singuratatea fizica poate deveni un spatiu al pacii atunci cand esti impacat cu propria inima.Desigur,cu totii avem nevoie de conexiune.Un telefon de la cineva drag ne poate insenina ziua.O vizita a unui prieten la o cafea poate deveni o amintire pretioasa.Dar exista si ceva puternic in a sti sa te bucuri de propria companie.Sunt nenumarate capitole ale unei vieti pe care sunt recunoscatoare ca le-am trait.Asadar,daca te afli singura in acest capitol al vietii,nu presupune automat ca esti singuratica.Viata iti ofera ceva ce erai prea ocupata sa apreciezi inainte,timp cu tine insuti.Descopera ceva nou.Suna pe cineva drag.Mergi intr-un loc frumos.Razi amintindu-ti ceva din trecut.Stai si priveste apusul.Uneori,capitolele cele mai linistite sunt cele in care,ne intelegem pe noi insine.Lectia de viata.A fi singura este o circumstanta.Singuratatea este o stare sufleteasca,si cele doua lucruri nu sunt acelasi lucru.A inainta in varsta nu inseamna sa umpli orice moment de liniste.Uneori,inseamna sa inveti sa te impaci cu acea liniste.Singuratatea poate fi plina de pace,poate avea un sens.O viata traita in singuratate poate fi,totusi frumoasa.Ce atata nedreptate,si cata rautate,sa le faci tu pe toate.Nu ma grabesc cu incruntarea,doar zambesc putin in dulce resemnare.Sa fim mai buni,sa uitam rautatile,si mai intelegatori.Cred ca e familiar indemnul.Ei bine,de ce nu putem fi mai buni si in orice anotimp.Oamenii nu pot deveni mai buni la comanda,dar imi este imposibil sa imi imaginez ca putem fi 365 de zile pe an disciplinari,plini de mila,grija si compasiune pentru soarta semenilor nostri.Intr-un fel m-i se pare binevenit,si nu ma consider deloc inspirata,am participat cu inima deschisa,iar sentimentul produs a fost inegalabil,imposibil de descris in cuvinte.Am o viata,dar nu vreau sa traiesc dupa inima sa-mi dai,nu vreau nici luxul luxurilor,cum vezi la altii in popor.Nu vreau sa traiesc cat corbul,dar vreau sa traiesc ca omul.De am gresit,azi imi cer iertare,sunt om ca orisicare,sa n-aveti suparare.Am cunoscut amarul,stiu ce-i singuratatea,am cunoscut iubirea,stiu ce e nedreptatea.Cele mai puternice imbarbatari n-i le dam singuri,cele mai multe scuze n-i le gasim singuri,iar atunci cand ramanem fara scuze,ne suparam pe noi.Ce vorba mare,dar de acum sa nu mai gresesti,pentru totdeauna sa ne ramana bine cele vorbite.Lasa mania,paraseste iutimea,nu te supara,caci supararea duce numai la rau.Opriti-va si vedeti cat de minunata este viata,caci fiecare clipa traita este un dar de la Dumnezeu si trebuie pretuita.Tuturor ne plac vestile bune,de fapt noi toti suntem chemati sa ducem vestea cea buna in lume,o lume care este framintata si chinuita de vesti rele.Deci,nu te mania,singuratatea te va invata,binele de-l vei vedea.

Diamonds in the dust…

https://youtu.be/6jc3SxU6vNk?is=paXHKus2O4gsU3t4

O cantare de marire…

O cantare de marire am in inima mereu.El mi-a dat odihna sfanta pace sufletului meu,si sunt libera fericita prin al Sau har.Inima mea canta azi cantarea,plina de nespuse bucurii,mai frumos nici ingerii nu canta,ca acei din valea plangerii.Cata frica si-ntuneric pe cararea mea era,si de-atunci in viata mea,bucuria si lumina au patruns.Nu vreau suparare,vreau o floare,sa rezist cand inima ma doare.Ma-ntreb acum fara-ncetare,de ce atata suparare?Scriu despre iubire,si despre albele mele de fire,ca parul mi-a iesit din fire.Tu sa nu-ti iesi din fire,vei ramane pe veci a mea iubire.Tot cu o iubire,cant si o cantare de marire,pentru fericire.Vreau sa le impletesc cu o iubire,pentru nemurire,sa stie intreaga omenire,ca si inima mi-e asa de subtire.O zi nostalgica,una molatica,si altele dramatice.Dar ce sa fac?Asta e destinul,dar nu-l vreau pe al tau.Nu vreau sa-mi schimb viata cu nimenea,vreau sa raman doar tot asa,daca s-ar putea.Si altele vor mai veni,dar eu fac ce pot,si o sa vad cum o sa le mai scot.O zi frumoasa cu paradisul meu in inima,cu dragostea ce o port mereu,iubirea si sufletul ma fericeste cand sunt la greu.Am mancat acum o pita cu unsoare,cu ceapa verde de mare,si usturoi sa fuga virusii de pe noi.Cant tot de iubire,pentru revenire,in fire,dar cu simtire,de stralucire in a vietii fire!Mi-ai spus verzi si uscate,si toate aici au fost adunate,pentru amintirile mele,pastrate.Viata trece,amintirile raman,eu plec,dar tu ramai.Amintirea mea ramane,ca intr-o frumoasa zi din viata,intr-o zi mai indelungata,voi lua cu mine amintirea toata,si am sa ti-o derulez indata,scrisa si filmata,ca asa viata,ca a mea,nu a fost la nimenea,vreodata!Si daca a fost,a fost cu alti actori,si toti au prins sudori.Nu te mint,te port in gand.Suparare nu ma duce la ispita,sa cad izbita,ca nu vreau sa fiu trasnita in orbita!Suparare,acum mi-a mai ramas rabdare!Si nu mai trebuie sa ma-intreb,doar de bine sa vorbesc,si pe lume sa o potolesc.M-am potolit si eu,suparare nu mai vreu.Mai privesc in zare,si cant,mai o cantare.Mai ada Doamne inviorare,si sa cantam tot mai mult,ca nu mai este mult.

September 11-2001

25 yrs since September 11🙏🏼People across the country are doing their part to pay their respects to those who lost their lives in the Sept.11th attacks.Every flag represents someone who died.A sea of red,white and blue standing tall.Thousands of flags commemorating even the youngest of victims.We won't ever forget.It's something that's a part of our history,that's the legacy of 9-11,the ability to say with confidence that no adversary and no act of terrorism can change who we are.Nu va inspaimatati,la Domnul alergati.Matei 24:6 Veti auzi de razboaie si vesti de razboaie,vedeti sa nu va inspaimantati,caci toate aceste lucruri trebuie sa se intample.Dar sfarsitul tot nu va fi atunci.Mi-am facut o analiza cu actualiza,si ma mir ca exist,dar ma bucur ca sunt,si inca respir.Buna lume,vesti bune sa ne rasune.Asa cum a fost,nu o sa mai fie,asa am invatat sa nu te plangi la lume,sa nu-ti spui necazul tau,numai la Dumnezeu.Oamenii sunt la fel,dar gandeste altfel,si fiecare are o parere ca atare.Ori esti presedinte,ori esti fara dinte,sau fara nici o minte,tu mergi tot inainte.Nu m-am nascut asa,imprejurarile m-a prelucrat asa,ca mi-a batatorit si inima.Poti sa vorbesti cu oamenii despre orice,dar alege tot ce-i mai buni din ei,si ce e rau,sa fie o lectie,pentru leacul tau.Unii te vorbesc de bine,altii sunt fara rusine,dar tu asculta,si fa ce-i mai bine.A mai trecut o secunda din viata,de vesti rele sa nu va inspaimantati.In Matei 24-6,7,8 scrie,si nici atunci nu va fii sfarsitul,ci doar inceputul durerii.Eu doar v-am incurajat,si cu gandul am plecat,nu ma gandesc ce o sa fie,nu vreau sa traiesc o mie.Incurajarea mea vreau sa va fie,doar bucurie.Si daca bucurie nu o sa fie,nu va inspaimantati,ea o sa vie.Toate isi au rostul lor,de e boli sau saracie,chiar de suntem in pustie,toate toate o sa invie.Trebuie sa ma mai destept putin,Hai Raveca,fa-te bine,mai trage o gura in piept,fara rusine.V-am scris acum tot ce se petrece,dar inca nu am ajuns la zece,ca mie inca mi-e tot rece.Mainile mi-au transpirat,dar inima inca mi-a vegheat,si tot nu am terminat.Imi mai trebuie timp,nu stiu ce sa intamplat?Poate e de oboseala,am stat mult la socoteala,cum sa o scot,mai cu com pot.Am indrazneala,de vesti triste nu va inspaimantati,ca pe toate o sa le gustati.Niciodata nu e prea tarziu,pana in clipa cand inchizi ochii,si te expiri.Am vrut sa ramana in memorie,a walk to remember in September!Eu povestile le tot adun,ca firul de ata,cand vreau sa-l bag in gaura de cui,si sa le am cui sa le spui.Doar dintr-o zi,pot sa scriu atatea povestiri cu grai si cu priviri,si aici le insir.Cu fiecare zi ce trece,parca devin tot mai rece,precum clipele imi trece.Ce-a da Domnul aia va fii,chiar de-a fii si sa pierim.Nu ne ratacim,locul nostru noi il stim.Sus deasupra stelelor,in nemarginita Tara a ingerilor.De aici din departare,v-a salutat un suflet,oarecare,ce priveste catre zare!Stiriile ne inunda,oamenii se imburda,viata e subreda,si clipele nu se numara,mergem inainte,prin cumpana.Dumnezeu e in control,si ne da pe rostogol.Cand lupta e gata,vom purta cununa,cununa de invingere!

Au trecut 5 ani…

Sunt 5 ani de cand esti printre stele,si in gandurile mele.Vei ramane vesnic in inima mea.Pan la revedere.ONE DAY AT A TIME.Lily of the Field What shall satisfy thy life,O Lily of the field?What shall balm thy pain,Shall Calm thy strife?For life is a smoke,a vapor,And thou,O precious Lily,Art of the fading field.In a twinkle,thy life shall disappear.To love,to hate,to scorn,To live,to die are thy paths In this variegated field.O Lily, that is why thou wast born.And thou,O Lily, art of the field,Bud,blossom,bloom,and all.Thy flowering season hath a reason,But in thy season,what beauty shalt thou yield?Take heed thy day,take heed thy way,Take heed thy all and all.Eternal glory or eternal shame,Where shall thy destiny stay? -Camelia Borcean-A trecut 5 ani de cand esti plecata departe,Camelia.Dar nici acum nu pot sa cred,ca ai plecat si nu mai vi.Uneori simt dureri si rani,dar incerc sa zambesc,poate o sa ma simt putin mai bine.Poate pot sa-nteleg ca nimic nu e la intamplare,si apoi uit ca ma doare.Uneori vreau sa uit toate tainele mele,toate tainele grele,ce le port peste vremuri,in gand,ca au fost,cand si cand,mai grele ca oricand.Uneori,adeseori,de multe ori,imi este asa de greu tot mereu,dar ma sfatui cu viata,sa ma ajute Dumnezeu la greu.Nici gandul nu poate vedea prea departe,de viata,de moarte,de ce?cum si cand?Totusi astept,sa mai vad o lumina,in sufletul ce-mi plange,si prezentul ce doare.De cand ai plecat,ma gandesc sa scriu o carte,dar de aici si pan la tine,se merge,dar nimeni nu mai vine.E asa cum e zicala,viata trece cu navala.Azi esti,si maine treci.Ori azi,ori maine,navala trece si peste tine.Ca om,gandeste,ti s-a dat o viata in lumea aceasta,bucura-te de ia.Nu putem fi stapinii vietii noastre,decat in masura in care ne stapinim noi insine pe noi.Nu te lasa dus de vant,caci vantul trece.Urmeaza-ti calea,tinta inainte,nu te lasa infrint,fii calm in suferinta,si ia aminte.Nu-ti risipi din viata,nici un minut macar,nu-ti da comoara scumpa,pe lucruri in zadar,nu-ti pierde al tineretii timp scurt.Nu merita sa faci risipa de timp si cuvinte,caci trec in graba anii tineretii,si ce a fost nicicand n-o sa mai fie.Nu face ca sa iti consumi trairea,cu dor ce trece si visari desarte,caci,la final,adoarme greu simtirea,si-un strat de lut de totul te desparte.Totusi,de vrei sa scrii,indreaptati gandul spre Cel ce-a scris cu degetul in piatra.El,Cel Dintai,a talcuit cuvantul,si viata a facut,si buna fapta.Sa scrii de frumusetea vietii,caci nu vor trece anii tineretii,totul mai minunat are sa fie.Pentru noi si pentru generatiile ce vor sa vina,pentru o viata buna,pentru un cer senin.Ce altceva s-ar mai putea face pentru o lume mai buna?Aminteste‑ti,ai o singura viata,doar una,ai fost creat pentru Dumnezeu.Sa faci un lucru bun,e de multe ori o risipa de timp,jumatate din viata o pierdem incercand sa descoperim ce anume sa facem cu viata.Viata nu e suficient de lunga ca sa o risipim.Viata ne ia cu navala,si la sfarsit vom da socoteala.Asa trece viata,ca si roua dimineata!Viata trece ca fulgerul,sperantele raman,iubirea se pierde,iar eu stau aici si plang.Ne vom vedea Camelia,la acele tarmuri,nemasurate,dar intortochiate.

Mi-e ochii atintiti spre rasplatire…

Am ochii atintiti spre rasplatire,dar toamna vietii vine,chiar si far de stire.Ce conteaza?Conteaza ca adrenalina mi-a pulsat,am cantat si am gustat din o noua aventura.Bine imi pare,vine toamna,si eu de toate am cantat.Vi s-a intamplat vreodata sa stiti un lucru dar sa nu stiti,chiar nici habar sa nu aveti despre celelalte?Astazi poate e asa,maine e altfel,e doar o zi care trece si prefer sa ma indrept spre soare.Suntem oameni,visatori,tot in functie de circumstanta.Natura este cu siguranta un cadou pe care de cele mai multe ori uitam sa il valorificam.Natura ofera atatea posibilitati simple de a clipi fericit,incat noi in ignoranta noastra le uitam.E o vreme potrivita pentru meditatie,cateva clipe de liniste sufleteasca.Lasa-ti sufletul mangaiat de venirea toamnei.Am nevoie de liniste,sufletul ma inunda.Timpul trece,iar eu mi-am incarcat sufletul cu energie,si m-am bucurat.Domnul sa ne ajute sa ne oprim si sa mai meditam la ce e in jurul nostru.Am inteles,cu inteles de inteles,de toate m-am ales,nu am avut nimic de ales,doar de cules.Cu drag v-am ales,cred ca ma-ti inteles?Am plecat la cules,de maces cu succes.Mergand la o plimbare,sa ma mai minunez putin de creatura lui Dumnezeum,mi-am vazut de drumul meu,si am inceput a medita,la lume,viata,cer si pamant.Am privit cu drag la cer,pentru ca mi se pare un loc desavarsit.Un loc unde este multa liniste,unde nu este aglomeratie,un loc unde oamenii nu au apucat sa faca prea multa mizerie.Daca ridici inspre cer privirea noaptea,cand gandul inca nu s-a dus sa doarma,ochii ti-i poti lasa plin de farmec al stelelor.Dupa ziua de mare trecere sa ma intorc acolo unde,pe totdeauna,voi aduna a cele stele.Privesc spre Cer cand inima mi-e trista,privesc spre Cer cand bat la usa cea inchisa.Privesc spre Cer cand ochii Tai zaresc,privesc spre Cer cand stelele zambesc,soptind ca vine ziua.Privesc spre Cer si-astept o dulce luminare,privesc spre Cer cerandu-ti indurare,sa nasti in mine simtirea impaciuitoare.Cand privesc cerurile lucrarea mainilor Tale,luna si stelele pe care le-ai facut,imi zic?Ce este omul,ca sa Te gandesti la el?Si fiul omului,ca sa-l bagi in seama?Dedic cea mai sublima postare de dragoste si compasiune pentru copii mei.Mai este inca de invatat,ivatam,invatam si iar invatam.Sa traim in dragoste si unitate,doar traind cate o zi pe rand,vei putea trai toate zilele vietii.Viata nu e o cursa,ci o calatorie care trebuie savurata pas cu pas.Ieri a fost istorie,Maine e Mister,iar azi e un Cadou.Bucura-te de el!Happy Labor Day,ca tare m-am spetit,cat v-am talmacit.