Este bine cu sufletul meu…

La Tine Doamne imi inalt sufletul,Domnul meu ma-ncred in Tine!Sufletul meu se bucura,si canta neancetat,Iubirea,ce in inima mea,Tu ai semanat.Cand sufletul e trist,priveste Cerul!Nici frumusetea chipului,nici puterea trupului nu te pot face fericit,nici una,nici alta nu rezista vremii.Doar sufletul rezista vremii,intre cer si pamant.Sufletul este comoara esentiala a omului.Suflet plin de jale,vino la Isus,spunei-a ta-ntristare,privind drept in sus.Spune-I ce te doare,Domnului Isus,spune-I fara teama,si-ti va da raspuns.In adancurile iernii,in mine este o vara invincibila.Dragostea este frumusetea sufletului.Adevarata frumusete se reflecta in suflet.Seninatatea se salasluieste in sufletul omului bun.Bunatatea este fondul sufletelor alese.Suflete pribeag in lume,printre norii ce se urca tot mai sus spre culme.Nu uita ca toate lucrurile-n viata,pina la urma nu au nici un rost,ce-ai zidit in Isus sta de fata,Vesnicia iti este de folos.Chiar pamantul intins cu tot ce-i verde,tot daca tu l-ai stapini,daca sufletul tu ti l-ai pierde,la nimic nu ti-ar folosi.Avem o viata de trait,si o voce ne aminteste mereu:Nu uita ce e mai important!Si cele mai importante sunt valorile spirituale,familia si copii,viata,adevarul si demnitatea de om.In schimb bogatia,ne fascineaza intr-atit incat uitam de ceea ce e mai important.Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul,bogatia sufletului.Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede.Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi,nu ne mai folosesc la nimic regretele.Traim intr-o lume de probleme,ingrijorati si nelinistiti,pentru ca am uitat ce e mai important,bogatia sufletului!E bine cu sufletul meu.Viata,viata,nu vreau nimic de comentat,doar de cantat.Si tot am cantat,pana soarele s-a intunecat,si luna pe cer,m-a fermecat.Multe s-au intamplat,pe mine m-am consolat,m-am incurajat,si am spus,sa fii tare Raveca,multe ai de suportat.Viata nu este un concurs de popularitate,este punctul de intrare in Eternitate.Cred ca nici un cuvant rostit nu este lipsit de putere si ca va influenta viata celor din jur in bine sau in rau.Oamenii vorbesc si fara cuvinte.Nu intotdeauna trebuie sa vorbim ca sa fim o incurajare pentru cei din jur.E necesara doar prezenta,alte ori doar o imbratisare,ori un zambet.Gura omului poate binecuvanta sau blestema.Nici un cuvant stricat sa nu va iasa din gura,ci unul bun,pentru zidire,ca sa dea har celor ce-l aud.Deaceea,preaiubitilor,fiindca asteptati aceste lucruri,siliti-va sa fiti gasiti inaintea Lui fara prihana,fara vina si in pace.Sa credeti ca indelunga rabdare a Domnului nostru este mantuire,cum v-a scris si preaiubitul nostru frate Pavel,dupa intelepciunea data lui,ca si in toate epistolele lui,cand vorbeste despre lucrurile acestea.In ele sunt unele lucruri grele de inteles pe care cei nestiutori si nestatornici le rastalmacesc ca si pe celelalte,spre pierzarea lor.Voi deci,preaiubitilor,stiind mai dinainte aceste lucruri,paziti-va ca nu cumva sa va lasati tarati de ratacirea acestor nelegiuiti si sa va pierdeti taria,ci cresteti in harul si in cunostinta Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos.A Lui sa fie slava,acum si in ziua vesniciei.Amin.Sa te rogi chiar si cand criza a trecut,e un proces de cicatrizare,care-ti ajuta sufletul sa pastreze tot ce a reusit cu greu sa dobandeasca.Sufletul nu trebuie sa-ti ramana golit de caldura inimii si de cantecul vietii.Dimpotriva,fa-l sa infrunzeasca cu roua inimii,dezmierdandu-l cu iubire.Numai un suflet delicat poate zari scanteia de lumina si poate auzi muzica ei,in acordurile nemuritoarelor simfonii ca o oda a bucuriei.Ce tablou,de o frumusete rara,poate sa cuprinda ochiul,admirand acest proces al vietii.Ciudat si tainic,precum iubirea pe pajistea unei poieni dintr-un codru de la marginea lumii.Tine de noi a uita pentru o clipa de tumultul vietii cotidiene si de a ridica privirea spre cer.As zbura catre bolta senina,vreau sa merg spre lumina.Privesc spre ceruri zi de zi,ce am in inima tu nu stii?De ce sa condamn tineretea,astfel asa am atins batranetea,mergand inainte,urcand treapta cu treapta.Privesc senin in amintire,fara sa-mi reprosez ceva,ma cuprinde o liniste deplina,care este viata mea?Sunt doar un glas strigand in desert.Cu curaj si incredere mergi inainte!Din ai diminetii zori pana in al serii prag,dragoste ce teama invingi?Tot ce mi-a mai ramas,e sufletului meu cu glas.Multe nu sunt bune,nici ce sunt bune,nu mi-a mai ramas,sunt doar o minune,visul e ce mi-a mai ramas.Tot ce ramane aici,voua va las,si tot ce las aici ramane,al meu glas.Am scris din suflet pentru sufletul vostru,si sufletul mi-a ramas frumos.Lipeste-mi Doamne sufletul de Tine,ca sa ramana si mai frumos!