Timpul,e liber sa zboare…

Timpul e liber sa zboare,nu moare,trece peste hotare.Am stat de vorba azi cu timpul,si i-am povestit de gandul,care cu timpul,imi alunga si gandul si imi taie si firul,si imi ia locul din umbra.Fiecare are timpul lui,si toate au timpul lor.Orice suflet are un nume,si eu il am pe-al meu,anume.Nu am mama,nu am tata,dar am o inima curata.Astept inspiratile sa-mi curga.Viata-mi in gand se imburda.Cand boala ma curma,ideile ma scufunda.Ca sa traiesc usor,ma leg si de amor,si vreau sa nu mai mor.Stiu ca imi e greu,dar mai scriu un rand pe foaia vietii mele.Azi e mai usor ca ieri,si maine imi va fi iarasi greu.Asa e viata,sa te dai cu magareata,sa nu te mai apuce greata.Si viata mea,cararea mea,batatorita de usturime rea.Cand nu mai pot,beau un compot,si cand nu mi-e bine,ma tratez cu maracine.Sanatatea-i mai curata,cu o limonada,si pudrata cu praf de ciocolata.Si versul meu il scriu aici jos,tu stai,eu ma dau jos.Iar cand viata este grea,tu canta tot asa.Nu te da batut,asteapta un sarut,dar nu cu imprumut.Astept in fiecare zi,frumos a te privi,dar cand ma doare inima,nu vreau sa pleci din calea mea.Pe firul vietii,versul meu,iti inunda azi cantecul meu.Canta si fi voios,daca vrei sa traiesti frumos,si in viata mai dragostos.Canta minune,canta frumos,ai dreptul la un trai frumos.Atunci cand cred ca mor,toate dorurile dor.Asa mi-e dor,de dorul lor,cand ma gandesc eu ma infior.Mai scriu un vers,pe foaia vietii mele,si inainte de a pleca,aici eu il voi dedica,sa-ti prinda bine si in viata ta.Un vers din vers,si chiar din mers,ce nu s-a scris nicicand invers.Si cate versuri s-or mai scrie,pe firul vietii in pustie,si eu calatorind ca si-o hartie,azi esti,si maine nu se stie.Cand nu mai am nimic de scris,si toate sau prescris,eu m-am decis,nu-i interzis,e cum am scris.Ca sa ma simt mai bine,am ajuns la tine,si un vers ti-am scris si tie,sa nu uiti de mine.In versul meu,am scris pe placul tau,si din gandul meu,pentru timpul cel greu.Tu aminteste-ti mereu,vei ramane in sufletul meu.Versul l-am inchinat,cantul l-am cantat,si din nou m-am bucurat!Sunt foia care zboara peste a vietii sfoara!Vine vremea,trece vremea,toate-s vechi si noi sunt toate,ce e rau si ce e bine,nu te intreaba ci te socoate.Multe trec pe dinainte,in auz imi suna multe,cine tine toate minte,si ar sta sa le asculte?Tu asaza-te deoparte,vremea trece,vremea vine.Pentru cine o cunoaste,toate-s vechi si noi sunt toate.Viitorul si trecutul,sunt a filei doua fete,vede in capat inceputul,cine stie sa le-nvete,tot ce-a fost ori o sa fie,in prezent le-avem pe toate.Lumea-i vesela si trista,alte masti,aceeasi piesa,alte guri,aceeasi gama,nu spera si nu ai teama.Anii mei din tinerete,au ajuns la batranete,si acum nu-mi pare rau,a trecut prea multa vreme,dar am ajuns acum la ele.Se spune ca batranetea incepe cu melancolii,cu umbre care se lungesc,cu reverii si doruri vagi.Varstnicii spun ca este foarte greu sa imbatranesti,ca batranetea este grea,nu pot sa descrie in cuvinte ce inseamna.Batranetea poate fi privita ca varsta intelepciunii,dar si ca perioada premergatoare a mortii.Poate trupul slabeste,memoria scade,dar se poate intari sufletul.Daca omul ar avea doar trup,batranetea ar fi zadarnica,daca ar avea doar minte,tot ce am invatat o viata ar putea fi simple himere ale trecutului.Prin urcusuri si coborisuri,sunt asa cum sunt,dar gandul meu zboara departe,departe si la tara mea natala,dar mult si mai mult la tara cea ETERNA.Nu ma plang voua de mila,uite asa au trecut anii,bine e ca inca pot sa scriu,ca de vorbit nici nu mai am grai.Nu moartea este cea mai mare pierdere in viata,ci lucrurile care mor in viata ta.Am pierdut multe in viata si voi mai pierde tot mereu,dar singurul lucru ce nu se poate pierde,este increderea in Dumnezeu.Caut raspunsuri,investesc timp si resurse in aceste cautari ale unor raspunsuri pentru oamenii care,la fel ca mine si tine,au trecut prin situatii dramatice si vor sa stie de ce?Stiu ca nu e usor,dar cred ca,la fel ca si alte persoane pe care le am in minte,pot gasi puterea sufleteasca de a fi,la randul lor,un sprijin si o marturie pentru altii.Cred ca simpla relatare,a unor ganduri,te va ajuta pe tine,cititorul acestor randuri sa traversezi mai usor aceasta perioada,sa te impaci cu trecutul si sa incepi sa privesti cum se cicatrizeaza,incet-incet,acele rani adanci pe care le-a lasat in urma.Este o forma de terapie,avantajul este ca nu te costa nimic,poti la randul tau sa contribui la vindecarea altora.Pentru o clipa de iubire,nu vreau sa ma pierd pe mine,vreau sa stralucesc cum e mai bine.Greu mai trece si timpul,asa cum ma indragostesc si eu nitel,sa zbor ca un porumbel.Tot ce primim aici pe pamant,este un simbol ca suntem inca pe pamant,si facem umbra la pamant.Doar oamenii sperantei rezista mereu,este un dar de la Dumnezeu.Unii suntem mai slabi,altii mai savanti,doar toti o sa intram in sant.Am invatat de la fica mea Camelia,sa nu cedam cand viata este grea,sa rezistam ca nu tot timpul va fi asa.Nu vreau sa te pierd Isuse,vreau sa invat tot mai multe,ca timpul tot se duce.Am fost la kilometrul 24 si mi-am dat din nou saltul,sa nu-mi pierd elanul cand dau de clanul.Am ales limanul si o sa ajung Iordanul,cand vine vulcanul.Ferice de mine si de voi,si sa ne impartasim cand suntem doar numai noi.Recompensa e sus,dar viata aceasta sa o traim frumos si nespus,chiar daca nimeni nu n-ea spus,nimic nu valoreaza,acolo sus.Acum eu m-am dus,m-am umilit si m-am supus,chiar daca greul m-a distrus,astept un cer nespus,sus cu Isus!Problemele trec,oamenii sperantei raman,si eu ma inchin cu inclin!Din trecut,problema e problema,iti lasa si-o emblema,vinovat esti de o problema.Timpul tot a trecut,si raman toate la trecut.Multe evenimente s-au petrecut,si viata mie mi-a trecut,dar nu am ramas in trecut.Timpul din nou peste mine a trecut,si ma vad cum si eu viata mi-am petrecut.Timpul si-a lasa doar amprenta,si eu acum mi-am facut si prezenta.In zile bune,ca si in zile grele,cu dimineti tacute,si noptile cu stele,eu tot imi cant cantecele mele.Mereu am fost cu viata in dinti,si cu calvar in suferinti,dar am iesit la biruinti.Multe valuri au trecut,precum trece un val,si un alt val vine,s-au tinut val dupa val,dupa mine.Sunt aici la mal,dar nu ma pot da jos de pe cal.Multi mi-au spus ca nu am carte,ca sa ies din valul cel de moarte,si timpul de departe. Am trait asa,dar nu mi-a fost rusine,a fost si saracie,fara nici o bogatie,dar am ramas vie,si in cap cu o farfurie.Am mers tot mai departe,dar durerea s-a uscat in piept,dar tot i-am facut eu piept.Dupa munca si rasplata,dar nimic nu m-a tinut,si am stat tot dreapta.O plimbare prin natura,este rasfatul meu,ca lumea sa nu ma injura,o gura de aier,si ma vindec de sudura.Nici o seara,nici o zi,fara muzica pe-afara,sa nu le bag la inimioara.Ma resemnez cu gandul,ca iute imi trece si mie randul,si-mi vine si mie timpul.Trebuie sa trag de timp cu dintii,si sa primesc raspuns in versuri,si le scriu aici,din timpuri.Am dureri sivoaie,sunt ca timpul,ce m-ancovoaie,dar toate ma indoaie.Imi continui drumul,si din nou repet,si apoi ma respect,ca nu mai este nici un respect.Timpule eu te respect,ca tu tot ma nerespecti,nu ma mai iubesti.Am spus o poveste nespusa,ca e tare nespusa,si am lasat-o aici,pe usa,si la lume spusa!Eu si timpul,e timpul sa scriu si ceva despre timpuri.Omule ce esti un om,si nu ai timp,esti pasager,si trandovesti tardiv prin anotimpuri,sa deslusesti al clipelor mister.Nu mai e timp,in doruri si-n privire,e numai timp in soare si in cer.Nu ai timp,dar vrei putere,invata astazi de la ieri,si invata ce-nseamna efemer.Timpul ne desparte,Cerul ne uneste,timpul ne uneste,timpul ne desparte.Timpul sta in nimeni,timpul sta in toate.Timpul e iubire,timpul e durere.Timpul cere lacrimi,timpul da putere.Srange-n brate clipa si adanc iubeste,si apoi traieste.Timpul nu moare,e liber sa zboare,si apoi te lasa sa pici de pe picioare.Timpul te inspira pana te transpira,si apoi te expira.