Viata aceasta nu tine asa mult,deci,n-o pierde far de folos.Cand eu am venit pe lume,am plans,iar mama mea a zambit.Mama mea s-a rugat pentru mine,chiar daca eu am plans,si ea a zambit,a stiut pe ce maini bune vin pe lume.Si mi-a spus,acelasi lucru s-a intamplat si cu ia.Istoria se repeta,stafeta se interpeta pe ruleta.Acum am si mai multe motive,sa multumesc,si sa va imbarbatez.Sunt si eu mama,si acelasi lucru am facut si eu cand am nascut.Am zambit si eu.Dar sunt si bunica acum,am zambit dar si am plans mult.Toate trece,si ajung la rece,si nu mai vreau nici apa rece.Vreau sa las mostenire,bogatie nu am,dar ce am primit in dar,eu dau.Iubirea mea,e mai mare ca si marea,si mai tare ca si sarea,si cuprinde toata zarea.Mama mea acum zambeste,iar eu plang.Si tot asa cand eu o sa plec,o sa zambesc,si voi o sa plangeti.Copilasilor mei,v-am dorit din iubire,v-am crescut cu iubire,si v-am hranit cu iubire.Cred ca mai mare mostenire ca aceasta nu exista.Si IUBIREA va fii mostenirea voastra.Este un lucru mare cand stii ce sa daruiesti.Nu ma dau jertfa vie,nici nu ma scot din cutie,dar va scriu cat sunt inca vie.Am fost,sunt si voi muri.Acum sa trecem la faza lunga.Faza scurta,s-a produs,nu s-a impus.M-am nascut normala,si am devenit abnormala.Pana la o varsta de,am fost banala,dupa aceea,fatala,si mai pe urma,totala mentala.Nu copii m-au facut mentala,nici viata colosala,dar ce sa vedeti,m-am sculat teatrala.Adica am facut teatru,dar nu de papusi,de manusi.Cuvant mental,e fenomenal,e barbital,letal,special lactal.De cand m-am imbolnavit,creierii au si surzit,nu vad,nu aud,nu simt,nu gust,si nu vorbesc.Astea toate s-au produs,nu intr-o noapte,dar cu timpul,m-au ajuns.Acum am si alti argati,si catarati,si hecarati,care toti vreau sa ma inhati.Imi trimite si confirmari,si eu i trimit in mari,cu vitezele cele mari.Pe toti i blochez,le si spun,voi nu o sa ma vedeti.Si uite asa,am stat si mult la pat,mult am meditat,am si cantat,ca am vrut sa scap si de tarzani.Se zice ca boala mentala,sunt de mai multe feluri.Eu chiar daca le am pe toate,pamantul galben o sa ma scape.Eu acum traiesc cum pot.Intr-o zi imi fac compot,in cealalta chiar daca nu mai pot,tot eu ma socot.Nu sunt doctor,nici pshiatru,dar am impartit si firu in patru,ca sa nu ma duc cu dracu.Nu stiu ce diagnostic sa-mi dau,dar stiu una,si buna,boala mentala nu se impreuna.Eu o tin pe a mea,si tu pe a ta.Eu scriu despre mine,nu stiu nimic despre tine,cartea e la mine.O ora de scris,parca ajung in paradis,si tot mai am de scris.Ca sa uit de boala mea,si fara diagnostic,nu sunt un agnostic.Cant sa traiesc bine,ca roata se invarte cu mine.Cat timp mai am la dispozitie,mai scriu si o propozitie.Raveca fata draga,chiar daca lumea ti-e draga,fii cu bagare de seama mare,nimeni nu-ti sare la picioare.Pana cand mai stau pe picioare,ma spal singura pe picioare.Acum cred ca ma-ti inteles,am probleme multe,si de una si de alta,dar nu ma las de salsa.Inceputul e greu,sfarsitul vine repede,ca toate se intepene.Dragilor,nu va cunosc,dar nu vreau sa va strofoc.Acum le-am scris toate la un loc,cu un flostomoc.Nu-mi pasa de gura lumii.Gura lumii e prea multa,doar pamantul o astupa.Atat timp cat am ce pune pe masa,ca nu fur de la nimeni din casa,nu cersesc si nu cartesc,nu are decat toti sa isi de-a coate,ca pe mine din cap nu ma poate scoate.Imi traiesc viata cum pot,si nu-mi trebuie idioti.Apa,vantul si gura lumii nu le poti opri.Gura lumii nu-mi umple farfuria,si nici nu-mi ia din greutati.Nu dau vina pe altii,traiesc in asa fel,sa nu invinuiesc pe nimeni.Nu vreau sa spun ca gura e spurcata,doar tot ce iasa din gura,sa nu spurce pe om.Nu ce bagi in gura spurca pe om,ci ceea ce scoate din gura,se spurca de te incurca.Azi nu mai sunt cea de ieri,mai bine tac,si te admir,dinr-o privire stinsa,ca oricum,de-as imparti fir cu fir,raman fara sa respir.Vreau sa ma simt libera sa zbor,prin lume sa trec un pic mai usor.Poate ca totul e scris in stele,eu nu stau sa citesc in ele,vreau sa simt ca zbor printre ele.Lumea din jur nu ma intelege,nu vreau nici un destin sa ma lege,nu vreau sa fiu prizoniera intre ele.Oricat mi-ar fi de greu,vreau sa fiu doar eu.E greu sa gasesti oameni pasionati,care sa aiba o sete de cunoastere.Mi se pare ca omenirea se prosteste incet si sigur,isi pierd viata si se consuma cu idei inutile.Sa ma bucur,ori sa plang?Raveca,totul va fi bine o data.Viata,nu este decat arta de a trai.Un val de emotie ma cuprinde,mi se infioara sufletul.Dupa o zi de meditare,m-am descarcat de povoara vietii,si am coborat din nou la realitatea vietii.Deci sunt aici jos,dar cu capul la cer.M-am trezit zambind,si cu ganduri bune.Unul din lucrurile importante care ne influenteaza viata,este comportamentul.Ce a fost trecut devine o amintire,si iti asterne un zambet si liniste in suflet.Fii multumit de felul in care esti,asa cum esti.Lasa aceasta intelepciune sa patrunda adinc in sufletului tau,dai cantec,muzica,rugaciune si libertatea de a iubi.Cel mai mare obstacol pentru a afla cine esti,este bazat pe experienta pe care ai avut-o in trecut.Din acest motiv este necesar sa citesti,sa canti,sa intelegi,toate acestea la un loc inseamna viata.Cu cat stii mai mult,cu atat iti dai seama ca stii prea putin.Cu cat invat mai mult,cu atat stiu mai putin.Cu cat stii mai mult,cu atat uiti mai mult.Eu stiu ca nu stiu nimic"Socratee" De-ar stii oamenii sa asculte,cat nu stiu sa vorbeasca.Din greseli invatam.Citind ajungem sa ne corectam.Ce ramane scris este folositor pentru cei ce vor sa citeasca.Oamenii nu sunt ce par a fi,au o forma cu totul pentru tot ceea ce stiu,cine e acea persoana,eu.Multe nu stiu,dar atat stiu cat stiu.Stiu,stiu,ca mai stiu!Am ganduri despletite,dar vreau sa fie implinite.Viata,cum te-as incanta,sa raman mereu asa.De multe ori esti urat doar pentru ca ai devenit mai bun decat restul.Caracterul unui om se dovedeste atunci cand nu are nimic,cand are totul,cand pierde totul.Oamenii sunt precum liftul,cu unii cobori iar cu altii urci.Cand nu mai suntem capabili sa schimbam o situatie,suntem provocati sa ne schimbam noi insine.Fiule,nu uita invataturile mele si pastreaza in inima ta sfaturile mele!Caci ele iti vor lungi zilele si anii vietii tale,si-ti vor aduce multa pace.Sa nu te paraseasca bunatatea si credinciosia,leaga-ti-le la gat,scrie-le pe tablita inimii tale.Si astfel vei capata trecere si minte sanatoasa,inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor.Cand esti vizitat de muze,poti vorbi cu buburuze,greu,usor,nu stiu cum este.E ca o poveste!Versul ma incanta,si de-aceea pana-mi canta,pentru lume,pentru oameni,pentru buni si pentru fameni.E doar un ceas,poate o clipa,nu stau eu,asa,in pripa.Stiu ca de multe ori m-am ratacit,si pe drumul vietii multe palme am primit.Stiu ca mi-a fost foarte greu,am urlat din rasputeri,sa mai am si niste mangaieri.Stiu ca nu mi-a fost usor,dar singura am invatat sa zbor.Stiu ca adeseori am strigat la Dumnezeu,sa aibe mila si de sufletul meu.Dar mai stiu ceva,cand lupta se va termina,voi primi cununa.Cununa de invingere,cand am fost eu in lupta.Stiu multe,ca doar din viata le-am invatat,si sa-i fac fata,ca sa fiu un om curat.De pe drumul vietii,la lume si viata am meditat,ca de toate m-am saturat.Stiu ca dupa nori vine si soare,dar dupa moarte o sarbatoare!Stiu ca sunt jos si sus,ca de multe ori pe mine viata m-a rapus si mult m-a strapuns.Stiu ca am fost trista de multe ori,si nici curajul nu am mai avut sa zbor,dar stiu ca sus in cer,eu am un Salvator.Stiu ca am tinut si capul jos,ca trebuia sa ma rog,sa nu cad jos.Si cate nu mai stiu,poate asa a fost,sa nu le mai stiu.De pe drumul vietii,am invatat ca are o cale,dar nu e cale de intoarcere ci doar de relaxare.Cazi si te ridici,si cu fruntea in sus sa ramai neclintit.De pe drumul vietii,am invatat sa scriu,ca tot ce am invatat sa ramana la lume,si al meu gand curat.Si sunt tot pe drum,pana sufletul mi-a plecat!Acum eu din nou,chit ca e Noiembrie,parte din Rai sa capatati,si sa va bucurati.
